Arhivele lunare: Octombrie 2015

O altă poveste… Atunci când nu mai ai ce pierde,nu-ți mai este frică de nimic…

femeie-care-tine-un-pistol

Sunetele împușcăturilor îl făcu să sară din fotoliu și să se îndrepte grăbit spre etajul 2, în dormitorul șefului. Îi veni în gând că el, șeful lui, fiind sub influența nenumăratelor pahare de alcool, și-a ieșit din sărite și a terminat-o pe cea care de vre-o jumate de an îi era amantă. Defapt cuvântul „amantă” nu era cel mai potrivit în cazul acestei fete, ea fiind mai mult sclavă și prizonieră, răbdând cu trupul ei firav toate ieșirile animalice și agresive ale jigodiei de șef.
Însă când intră în dormitor, în fața lui se deschise cu totul alt tablou. Într-un colț al camerei stătea fata cu buza ruptă și nasul sângerând, corpul plin de vânătăi mai vechi și mai noi, îmbrăcată într-un neglijeu negru, menit să joace rolul de lenjerie sexy, strângând în mâna pistolul și privind cu ură cadavrul încă cald al tiranului. Acesta din urmă era întins pe podea, ciuruit de 8 gloanțe, toate câte erau în cartuș, în ochii lui înghețați se citea groaza, pe care această fată chinuită reuși să o instaleze acolo pe vecie.
Fața ei exprima orice: nebunie, extaz, ură, o fericire înțeleasă doar de ea, dar nu exprima frică. Pentru că atunci când nu mai ai ce pierde, frica dispare. Când nu mai ai pentru ce să trăiești, doar gândul răzbunării te ține în viață și îți dă puterea să faci ceea ce mulți nici nu s-ar gândi să încerce, de teamă să nu piardă totul. Iar acum, când răzbunarea a fost realizată, e gata să-și primească soarta…
– Omoară-mă..- șopti ea.
– Ești sigură că vrei asta?- întrebă el.
– Da.
Apăsă pe trăgaci. Fata căzu, oferindu-i un ultim zâmbet, menit să exprime mulțumire. Iar el, el doar și-a îndeplinit datoria de serviciu…

Anunțuri

Vise…

image

  Uneori visează cu ochii deschişi. Atunci când nu o vede nimeni, aşezată in fotoliul de lângă fereastră,  citind o carte  şi privind din când în când luminile oraşului. Dacă ai privi-o dintr-o parte, ai observa acele trăsături de femeie gingaşă, slabă pe care le ascunde cu minuțiozitate atunci când e înconjurată de lume. Şi azi visează, îşi visează acea altă viață, alături de el, cel pentru care ar fi în stare să renunțe la putere, să-şi scoată masca dură şi să devină ea, ființa firavă, capabilă să iubească şi să ofere căldură.
   „- Tată, crede-mă, răspunse ea, îl am ca iubit, ca soț, ca servitor, ca stăpân,  pe un bărbat al cărui suflet este tot atât de necuprins ca această mare fără margini, tot atât de plin de blândețe ca şi cerul, într-un cuvânt, un zeu! De şapte ani, niciodată nu i-a scăpat o vorbă, un sentiment, un gest, care ar fi putut produce vreun dezacord față de dumnezeiasca armonie a făgăduielilor, a îmbrățişărilor şi a dragostei lui. M-a privit totdeauna cu un surâs dulce pe buze şi cu o lumină de bucurie în ochi. Colo sus, glasul lui tunător domină adesea urletele furtunii sau vuietul bătăliilor;  aici însă, e dulce şi armonios ca muzica lui Rossini, ale cărui capodopere le duc cu mine. Tot ceea ce capriciul unei femei poate născoci, mie mi se oferă.  Uneori chiar dorințele îmi sînt depășite.  În sfârșit domnesc peste mări, iar aici sunt ascultată ca o regină. Oh! Fericită! Fericită nu-i cuvântul care ar putea să exprime fericirea mea. Am tot ce-şi poate dori o femeie! Să simți o dragoste,  un devotament nemărginit pentru cel pe care îl iubeşti, şi să găsești în inima lui, la el, totdeauna,  un sentiment nesfârșit,  în care sufletul unei femei se pierde! Spune, este aceasta o fericire? Eu am şi trăit o mie de vieți.  Aici nu exist decât eu, numai eu comand aici.  Niciodată o făptură de sexul meu n-a pus piciorul pe vasul acesta măreț, unde Victor se află la numai câțiva paşi de mine. El nu poate merge mai departe decât mine de la pupa la prova. Şapte ani! O iubire care rezistă timp de şapte ani la această bucurie neîntreruptă,  la această probă de fiecare clipă, mai este iubire? Nu! Oh, nu, e mai mult decât ceea ce am cunoscut eu în viață… Cuvintele omeneşti nu pot să exprime o fericire cerească. ” Honore de Balzac „Femeia de 30 de ani”
   E fragmentul ei preferat pe care îl reciteşte de zeci de ori în aceste momente de visare.  Îl citeşte şi şi-l imaginează pe acel „Victor” al ei, acel rege pentru care ea ar fi regină. Zâmbeşte înfundată în gândurile ei, iar în ochii goi apăru o scânteie de lumină şi căldură.
   Brusc închise cartea, raza firavă din ochi se stinse, iar în locul ei veni răceala obişnuită.  Femeia gingaşă, slabă dispăru, luându-i locul robotul dur, calculat şi cinic pe care îl cunoaşte toată lumea. Puse cartea pe birou şi luă în mână mapa cu documente. Mâine e o zi grea şi ea trebuie să fie pregătită să înfrunte totul. În lumea ei nu este loc de vise, aici inima nu are dreptul să gândească.

El…

image

   Pe el îl vezi deseori în club, stând la masa lui, servind alene wiskey-ul scump, privind zecile de domnişoare care dansează şi alegând din ele pe cea cu care va urma să-şi petreacă noaptea. Îi place să aleagă ce e mai bun şi ştie la sigur că nu va primi refuz. Nu are de ce să-l primească. E bogat, iar mama natură nu s-a zgârcit atunci când l-a înzestrat cu înfățișare atrăgătoare şi carizmă. Astfel că duzina de păpuşi pline de plastic, desenate care mai de care, singure ar face orice să capteze atenția lui.
   Îi plac femeile de la care miroase a sex. Acestea sunt puține, dar totuşi ele există şi îl atrag la nebunie. Nu suportă fetițele care, după o noapte petrecută în doi, încep să-l tachineze cu sunete de telefon şi întrebări stupide de genul: „De ce nu mă suni? Unde ai dispărut? Ce s-a întâmplat?” Urăşte aşa întrebări şi îi vine să le răspundă dur găinilor astea că a dispărut din motiv că deja a obținut de la ele tot ce şi-a dorit. Avea nevoie de o partidă de sex şi mai mult nimic. Iar faptul că a spus multe şi nevrute, romantică siropoasă şi o grămadă de complimente… pur şi simplu şi-a dorit să o care cât mai repede în pat. Şi nu e vinovat că lor le place să creadă tot ce aud.
   Îi place când femeia nu-l încarcă cu gândurile ei înainte de sex şi cu atât mai mult după. E funny când fetițele astea cu craniul gol, după noaptea petrecută împreună, încep să-l considere bărbatul vieții lor.
   Iar cel mai mult urăşte femeile ticăloase, cele cărora le place să se joace cu sufletul oamenilor. Acestea, mai întâi, îți umplu viața de sens apoi ți-l iau şi pleacă. Te atrag în capcana lor, apoi arată că nu au nevoie nici de tine, nici de inima ta făcută țăndări. Adună bărbații în colecție, pierzându-şi față de ei interesul. Sădind şi crescând flori în sufletul bărbaților, ele îşi permit mai apoi să le calce în picioare şi să le distrugă, primind din asta o plăcere enormă. Frumusețea lor e doar un ambalaj strălucitor care ascunde în el doar răceală, calcul, minciună şi cruzime.
   E sigur de faptul că tot ceea vor femeile asta sunt:  un penis mare şi un portmoneu gras, iar pentru bani ele sunt gata să-şi desfacă picioarele în fața oricui. Toate aceste fufe care se fărâmă în figuri în fața lui, încercând să-şi demonstreze valoarea, sunt atât de încrezute că reprezintă exemplare unice, valoroase. Îşi pun un preț mare, neştiind că marfa pe care o au în vânzare e defapt ieftină şi costă exact o bancnota de 200 – costul taxiului care le duce acasă şi ceaiul pentru calitatea „deservirii”.

Şi femeile puternice plâng. ..

image

   Şi femeile puternice plâng. Doar că nu plâng pe umărul cuiva, ci jos, pe podeaua rece, în camera goală, cu uşa încuiată, cu volumul muzicii dat la maxim şi strângând în gură prosopul, aşa încât nimeni să nu audă cum sună durerea lor.
   Şi femeile puternice plâng. Pentru că vine un moment când oboseşti, când puterile se epuizează. Tu nu le vei auzi nicicând şi nici nu le vei vedea plângânduse sau cerând milă. Tu le vei vedea frumoase, încrezute, zâmbitoare şi nici nu-ți va trece prin cap câtă durere şi suferință ascunde acel zâmbet.
   Femeile puternice plâng. Ele plâng rar. Atunci când ceilalți lasă mâinile în jos, se dau bătuți, se opresc şi refuză să meargă mai departe, ele îşi varsă amarul prin lacrimi, se descarcă de greutatea care le apasă şi îşi continuă calea.
   Lacrimile nu sunt dovadă a slăbiciunii, ele sunt dovada că ai suflet şi că acest suflet poate simți. Ea nu îl va arăta, ea îşi va purta masca de fier cu iscusință astfel încât cei din jur să fie convinşi că au în fața lor un robot dur, fără inimă şi fără simțiri omeneşti. Ea va ascunde lacrimile după ochelarii de soare, dispoziția rea – în spatele unui zâmbet, inima frântă – sub înfățişarea frumoasă… Și lumea va crede că la ea întotdeauna,  totul e bine…

Dacă nu poți sta lângă un om atunci când îi este greu, nu ai dreptul să stai lângă el atunci când îi este bine.

image

   Astăzi iar ai văzut-o la tv. O urmăreşti de fiecare dată când apare în media, ştii că e unul din cei mai buni specialişti în domeniul ei, ştii că i-au reuşit multe performanțe. Să fi ştiut tu atunci, demult de ce poate fi în stare copila aia naivă şi prostuță, nu ai fi lăsat-o la voia sorții. Îi urmăreşti paginile de socializare, ştii că e singură, necăsătorită. Încerci prin prieteni comuni să-i aduci aminte de persoana ta, dar se pare că ea te-a uitat demult sau, cel puțin,  are față de tine o indiferență totală.
   Nu, ea nu te-a uitat şi fii sigur că nu te va uita vreodată. Ea nu va uita calvarul prin care a trecut, nu va uita ruşinea, nu va uita replicile  tale urâte, nu va uita că ai înlocuit-o atunci cu cineva care avea mai mult ca ea. Nu va uita trecutul şi încercările dure la care a supus-o viața.  Şi cel mai important: ea nu va uita că atunci când i-a fost cel mai greu, tu ai refuzat să-i fii alături.
   A reuşit să supraviețuiască, să se ridice, să meargă înainte în pofida durerii. Între timp rănile i s-au vindecat şi sufletul a încetat să mai sângereze. A reuşit să decoleze din noroi şi să se ridice sus. Dar acolo sus ea nu uită de unde a plecat şi calea pe care a parcurs-o.
   Acum nu are nevoie de tine. Şi de ce ar avea? Dacă cândva, în lipsa ta,  viața i se părea fără sens, acum a înțeles că poate să trăiască şi fără tine. A înțeles că viața nu se termină atunci când unele persoane pleacă. Acum tu nu ai dreptul să revii.
   Dacă nu vrei să stai lângă un om atunci când îi este rău, nu ai nici un drept să te bagi în viața lui atunci când îi este bine…

Trecutul revine…

s560x316_Despartire
Trecutul revine. Revine mai ales atunci când te aştepți cel mai puțin, atunci când cel mai puțin ți-ai dori să revină.
Şi tu încerci să te faci auzit de acolo, din trecutul ei. O faci mai atent, nu doreşti să pari insistent, doar tu ai fost odată cel care zicea că nu are nevoie de ea şi că nu o vei căuta niciodată. Iar acum, nu-i aşa că ai da orice să o întorci înapoi în brațele tale?
Ce vrei de la ea? Ce vrei să afli? De ce a făcut ceea ce a făcut? Cât de „bine” i-a fost? Ce a simțit? Ce mai contează acum „iluzie”? (Îți aduci aminte, aşa te numea ea odată: „iluzie dulce”, dar te-ai dovedit a fi amară). De parcă, căutând un răspuns la aceste întrebări, ai putea repara ceva…
Nu poți să întorci timpul. Nu poți să repari greşelile. Nu poți să învii pe cei care îi omori. Iar unica justificare pe care şi-o aduce e că te-a iubit prea mult încât să te lege forțat de ea. De asta nu te-a mai căutat, nu te-a mai deranjat şi a încercat să omoare şi să îngroape toate amintirile ce o legau de tine. A încercat să te uite, să te şteargă din memorie. Şi aproape a reuşit. Dar…
Trecutul se întoarce… Şi te loveşte exact unde te doare cel mai mult…

E ziua ei azi…

9-dINDNjS4g

Tocuri, fustă neagră până la genunchi, bluză albastră, părul strâns în coc, machiaj fin și buze roșii, o ținută impecabilă și note de fier în glas. Stârnește admirație și invidie în același timp. A lucrat și a depus efort enorm să ajungă unde este, acum stă cu spatele drept și capul sus, e mândră de ea.
Astăzi este ziua ei, o zi ca oricare altele dacă telefonul nu ar fi sunat la fiecare 10 minute, anunțând-o că a primit mesaje de felicitare. Alese să vină la serviciu azi, decise că cel mai bun mod de a sărbători e să faci ceea ce-ți place. Și făcea asta. Cinci ani în urmă decise să-și urmeze visele. Atunci înțelese că cea mai durabilă relație de dragoste o poate construi doar cu cariera. Pentru că anume cariera nu-i va spune niciodată că nu o mai iubește. Doar de la început îi zise: ˝Demonstrează că meriți să te iubesc.˝ Și i-a demonstrat, a arătat lumii întregi că merită această carieră. Acum e fericită, o fericire cu suflet gol, nervi de fier și ochi triști.
E fericirea ei să fie înconjurată de titanii  de metal și să știe că îi stă în puteri să-i dreseze. Îi place să fie ascultată și să știe că are mereu dreptate, că de aici, de la locul ei de muncă e superioară celor care o înconjoară.
Îi place să dețină controlul asupra vieții. Acest control îi asigură comfortul. Trebuie să cunoască din timp urmările fiecărei decizii luate și, aflându-se în situații fără ieșire, să nu-i fie frică să dărâme ziduri ca să iasă la lumină. Atunci când toată lumea îi declară război, ea, cu o calmitate de invidiat, își pregătește gloanțele și e gata la orice pentru a ieși învingătoare, Preferă egalitatea în dialog, nu coboară la nivelul slugilor, nu se lingușește și nu-i pasă ca superiorilor nu le convine asta. Are mereu punctul ei de vedere și știe să aducă argumente forte în favoarea ei.
E puternică, e frumoasă, e deșteaptă… E ziua ei azi…