Fără categorie

O altă poveste… Atunci când nu mai ai ce pierde,nu-ți mai este frică de nimic…

femeie-care-tine-un-pistol

Sunetele împușcăturilor îl făcu să sară din fotoliu și să se îndrepte grăbit spre etajul 2, în dormitorul șefului. Îi veni în gând că el, șeful lui, fiind sub influența nenumăratelor pahare de alcool, și-a ieșit din sărite și a terminat-o pe cea care de vre-o jumate de an îi era amantă. Defapt cuvântul „amantă” nu era cel mai potrivit în cazul acestei fete, ea fiind mai mult sclavă și prizonieră, răbdând cu trupul ei firav toate ieșirile animalice și agresive ale jigodiei de șef.
Însă când intră în dormitor, în fața lui se deschise cu totul alt tablou. Într-un colț al camerei stătea fata cu buza ruptă și nasul sângerând, corpul plin de vânătăi mai vechi și mai noi, îmbrăcată într-un neglijeu negru, menit să joace rolul de lenjerie sexy, strângând în mâna pistolul și privind cu ură cadavrul încă cald al tiranului. Acesta din urmă era întins pe podea, ciuruit de 8 gloanțe, toate câte erau în cartuș, în ochii lui înghețați se citea groaza, pe care această fată chinuită reuși să o instaleze acolo pe vecie.
Fața ei exprima orice: nebunie, extaz, ură, o fericire înțeleasă doar de ea, dar nu exprima frică. Pentru că atunci când nu mai ai ce pierde, frica dispare. Când nu mai ai pentru ce să trăiești, doar gândul răzbunării te ține în viață și îți dă puterea să faci ceea ce mulți nici nu s-ar gândi să încerce, de teamă să nu piardă totul. Iar acum, când răzbunarea a fost realizată, e gata să-și primească soarta…
– Omoară-mă..- șopti ea.
– Ești sigură că vrei asta?- întrebă el.
– Da.
Apăsă pe trăgaci. Fata căzu, oferindu-i un ultim zâmbet, menit să exprime mulțumire. Iar el, el doar și-a îndeplinit datoria de serviciu…

Fără categorie

Vise…

image

  Uneori visează cu ochii deschişi. Atunci când nu o vede nimeni, aşezată in fotoliul de lângă fereastră,  citind o carte  şi privind din când în când luminile oraşului. Dacă ai privi-o dintr-o parte, ai observa acele trăsături de femeie gingaşă, slabă pe care le ascunde cu minuțiozitate atunci când e înconjurată de lume. Şi azi visează, îşi visează acea altă viață, alături de el, cel pentru care ar fi în stare să renunțe la putere, să-şi scoată masca dură şi să devină ea, ființa firavă, capabilă să iubească şi să ofere căldură.
   „- Tată, crede-mă, răspunse ea, îl am ca iubit, ca soț, ca servitor, ca stăpân,  pe un bărbat al cărui suflet este tot atât de necuprins ca această mare fără margini, tot atât de plin de blândețe ca şi cerul, într-un cuvânt, un zeu! De şapte ani, niciodată nu i-a scăpat o vorbă, un sentiment, un gest, care ar fi putut produce vreun dezacord față de dumnezeiasca armonie a făgăduielilor, a îmbrățişărilor şi a dragostei lui. M-a privit totdeauna cu un surâs dulce pe buze şi cu o lumină de bucurie în ochi. Colo sus, glasul lui tunător domină adesea urletele furtunii sau vuietul bătăliilor;  aici însă, e dulce şi armonios ca muzica lui Rossini, ale cărui capodopere le duc cu mine. Tot ceea ce capriciul unei femei poate născoci, mie mi se oferă.  Uneori chiar dorințele îmi sînt depășite.  În sfârșit domnesc peste mări, iar aici sunt ascultată ca o regină. Oh! Fericită! Fericită nu-i cuvântul care ar putea să exprime fericirea mea. Am tot ce-şi poate dori o femeie! Să simți o dragoste,  un devotament nemărginit pentru cel pe care îl iubeşti, şi să găsești în inima lui, la el, totdeauna,  un sentiment nesfârșit,  în care sufletul unei femei se pierde! Spune, este aceasta o fericire? Eu am şi trăit o mie de vieți.  Aici nu exist decât eu, numai eu comand aici.  Niciodată o făptură de sexul meu n-a pus piciorul pe vasul acesta măreț, unde Victor se află la numai câțiva paşi de mine. El nu poate merge mai departe decât mine de la pupa la prova. Şapte ani! O iubire care rezistă timp de şapte ani la această bucurie neîntreruptă,  la această probă de fiecare clipă, mai este iubire? Nu! Oh, nu, e mai mult decât ceea ce am cunoscut eu în viață… Cuvintele omeneşti nu pot să exprime o fericire cerească. ” Honore de Balzac „Femeia de 30 de ani”
   E fragmentul ei preferat pe care îl reciteşte de zeci de ori în aceste momente de visare.  Îl citeşte şi şi-l imaginează pe acel „Victor” al ei, acel rege pentru care ea ar fi regină. Zâmbeşte înfundată în gândurile ei, iar în ochii goi apăru o scânteie de lumină şi căldură.
   Brusc închise cartea, raza firavă din ochi se stinse, iar în locul ei veni răceala obişnuită.  Femeia gingaşă, slabă dispăru, luându-i locul robotul dur, calculat şi cinic pe care îl cunoaşte toată lumea. Puse cartea pe birou şi luă în mână mapa cu documente. Mâine e o zi grea şi ea trebuie să fie pregătită să înfrunte totul. În lumea ei nu este loc de vise, aici inima nu are dreptul să gândească.

Fără categorie

El…

image

   Pe el îl vezi deseori în club, stând la masa lui, servind alene wiskey-ul scump, privind zecile de domnişoare care dansează şi alegând din ele pe cea cu care va urma să-şi petreacă noaptea. Îi place să aleagă ce e mai bun şi ştie la sigur că nu va primi refuz. Nu are de ce să-l primească. E bogat, iar mama natură nu s-a zgârcit atunci când l-a înzestrat cu înfățișare atrăgătoare şi carizmă. Astfel că duzina de păpuşi pline de plastic, desenate care mai de care, singure ar face orice să capteze atenția lui.
   Îi plac femeile de la care miroase a sex. Acestea sunt puține, dar totuşi ele există şi îl atrag la nebunie. Nu suportă fetițele care, după o noapte petrecută în doi, încep să-l tachineze cu sunete de telefon şi întrebări stupide de genul: „De ce nu mă suni? Unde ai dispărut? Ce s-a întâmplat?” Urăşte aşa întrebări şi îi vine să le răspundă dur găinilor astea că a dispărut din motiv că deja a obținut de la ele tot ce şi-a dorit. Avea nevoie de o partidă de sex şi mai mult nimic. Iar faptul că a spus multe şi nevrute, romantică siropoasă şi o grămadă de complimente… pur şi simplu şi-a dorit să o care cât mai repede în pat. Şi nu e vinovat că lor le place să creadă tot ce aud.
   Îi place când femeia nu-l încarcă cu gândurile ei înainte de sex şi cu atât mai mult după. E funny când fetițele astea cu craniul gol, după noaptea petrecută împreună, încep să-l considere bărbatul vieții lor.
   Iar cel mai mult urăşte femeile ticăloase, cele cărora le place să se joace cu sufletul oamenilor. Acestea, mai întâi, îți umplu viața de sens apoi ți-l iau şi pleacă. Te atrag în capcana lor, apoi arată că nu au nevoie nici de tine, nici de inima ta făcută țăndări. Adună bărbații în colecție, pierzându-şi față de ei interesul. Sădind şi crescând flori în sufletul bărbaților, ele îşi permit mai apoi să le calce în picioare şi să le distrugă, primind din asta o plăcere enormă. Frumusețea lor e doar un ambalaj strălucitor care ascunde în el doar răceală, calcul, minciună şi cruzime.
   E sigur de faptul că tot ceea vor femeile asta sunt:  un penis mare şi un portmoneu gras, iar pentru bani ele sunt gata să-şi desfacă picioarele în fața oricui. Toate aceste fufe care se fărâmă în figuri în fața lui, încercând să-şi demonstreze valoarea, sunt atât de încrezute că reprezintă exemplare unice, valoroase. Îşi pun un preț mare, neştiind că marfa pe care o au în vânzare e defapt ieftină şi costă exact o bancnota de 200 – costul taxiului care le duce acasă şi ceaiul pentru calitatea „deservirii”.

Fără categorie

Şi femeile puternice plâng. ..

image

   Şi femeile puternice plâng. Doar că nu plâng pe umărul cuiva, ci jos, pe podeaua rece, în camera goală, cu uşa încuiată, cu volumul muzicii dat la maxim şi strângând în gură prosopul, aşa încât nimeni să nu audă cum sună durerea lor.
   Şi femeile puternice plâng. Pentru că vine un moment când oboseşti, când puterile se epuizează. Tu nu le vei auzi nicicând şi nici nu le vei vedea plângânduse sau cerând milă. Tu le vei vedea frumoase, încrezute, zâmbitoare şi nici nu-ți va trece prin cap câtă durere şi suferință ascunde acel zâmbet.
   Femeile puternice plâng. Ele plâng rar. Atunci când ceilalți lasă mâinile în jos, se dau bătuți, se opresc şi refuză să meargă mai departe, ele îşi varsă amarul prin lacrimi, se descarcă de greutatea care le apasă şi îşi continuă calea.
   Lacrimile nu sunt dovadă a slăbiciunii, ele sunt dovada că ai suflet şi că acest suflet poate simți. Ea nu îl va arăta, ea îşi va purta masca de fier cu iscusință astfel încât cei din jur să fie convinşi că au în fața lor un robot dur, fără inimă şi fără simțiri omeneşti. Ea va ascunde lacrimile după ochelarii de soare, dispoziția rea – în spatele unui zâmbet, inima frântă – sub înfățişarea frumoasă… Și lumea va crede că la ea întotdeauna,  totul e bine…

Fără categorie

Dacă nu poți sta lângă un om atunci când îi este greu, nu ai dreptul să stai lângă el atunci când îi este bine.

image

   Astăzi iar ai văzut-o la tv. O urmăreşti de fiecare dată când apare în media, ştii că e unul din cei mai buni specialişti în domeniul ei, ştii că i-au reuşit multe performanțe. Să fi ştiut tu atunci, demult de ce poate fi în stare copila aia naivă şi prostuță, nu ai fi lăsat-o la voia sorții. Îi urmăreşti paginile de socializare, ştii că e singură, necăsătorită. Încerci prin prieteni comuni să-i aduci aminte de persoana ta, dar se pare că ea te-a uitat demult sau, cel puțin,  are față de tine o indiferență totală.
   Nu, ea nu te-a uitat şi fii sigur că nu te va uita vreodată. Ea nu va uita calvarul prin care a trecut, nu va uita ruşinea, nu va uita replicile  tale urâte, nu va uita că ai înlocuit-o atunci cu cineva care avea mai mult ca ea. Nu va uita trecutul şi încercările dure la care a supus-o viața.  Şi cel mai important: ea nu va uita că atunci când i-a fost cel mai greu, tu ai refuzat să-i fii alături.
   A reuşit să supraviețuiască, să se ridice, să meargă înainte în pofida durerii. Între timp rănile i s-au vindecat şi sufletul a încetat să mai sângereze. A reuşit să decoleze din noroi şi să se ridice sus. Dar acolo sus ea nu uită de unde a plecat şi calea pe care a parcurs-o.
   Acum nu are nevoie de tine. Şi de ce ar avea? Dacă cândva, în lipsa ta,  viața i se părea fără sens, acum a înțeles că poate să trăiască şi fără tine. A înțeles că viața nu se termină atunci când unele persoane pleacă. Acum tu nu ai dreptul să revii.
   Dacă nu vrei să stai lângă un om atunci când îi este rău, nu ai nici un drept să te bagi în viața lui atunci când îi este bine…

Fără categorie

Trecutul revine…

s560x316_Despartire
Trecutul revine. Revine mai ales atunci când te aştepți cel mai puțin, atunci când cel mai puțin ți-ai dori să revină.
Şi tu încerci să te faci auzit de acolo, din trecutul ei. O faci mai atent, nu doreşti să pari insistent, doar tu ai fost odată cel care zicea că nu are nevoie de ea şi că nu o vei căuta niciodată. Iar acum, nu-i aşa că ai da orice să o întorci înapoi în brațele tale?
Ce vrei de la ea? Ce vrei să afli? De ce a făcut ceea ce a făcut? Cât de „bine” i-a fost? Ce a simțit? Ce mai contează acum „iluzie”? (Îți aduci aminte, aşa te numea ea odată: „iluzie dulce”, dar te-ai dovedit a fi amară). De parcă, căutând un răspuns la aceste întrebări, ai putea repara ceva…
Nu poți să întorci timpul. Nu poți să repari greşelile. Nu poți să învii pe cei care îi omori. Iar unica justificare pe care şi-o aduce e că te-a iubit prea mult încât să te lege forțat de ea. De asta nu te-a mai căutat, nu te-a mai deranjat şi a încercat să omoare şi să îngroape toate amintirile ce o legau de tine. A încercat să te uite, să te şteargă din memorie. Şi aproape a reuşit. Dar…
Trecutul se întoarce… Şi te loveşte exact unde te doare cel mai mult…

Fără categorie

E ziua ei azi…

9-dINDNjS4g

Tocuri, fustă neagră până la genunchi, bluză albastră, părul strâns în coc, machiaj fin și buze roșii, o ținută impecabilă și note de fier în glas. Stârnește admirație și invidie în același timp. A lucrat și a depus efort enorm să ajungă unde este, acum stă cu spatele drept și capul sus, e mândră de ea.
Astăzi este ziua ei, o zi ca oricare altele dacă telefonul nu ar fi sunat la fiecare 10 minute, anunțând-o că a primit mesaje de felicitare. Alese să vină la serviciu azi, decise că cel mai bun mod de a sărbători e să faci ceea ce-ți place. Și făcea asta. Cinci ani în urmă decise să-și urmeze visele. Atunci înțelese că cea mai durabilă relație de dragoste o poate construi doar cu cariera. Pentru că anume cariera nu-i va spune niciodată că nu o mai iubește. Doar de la început îi zise: ˝Demonstrează că meriți să te iubesc.˝ Și i-a demonstrat, a arătat lumii întregi că merită această carieră. Acum e fericită, o fericire cu suflet gol, nervi de fier și ochi triști.
E fericirea ei să fie înconjurată de titanii  de metal și să știe că îi stă în puteri să-i dreseze. Îi place să fie ascultată și să știe că are mereu dreptate, că de aici, de la locul ei de muncă e superioară celor care o înconjoară.
Îi place să dețină controlul asupra vieții. Acest control îi asigură comfortul. Trebuie să cunoască din timp urmările fiecărei decizii luate și, aflându-se în situații fără ieșire, să nu-i fie frică să dărâme ziduri ca să iasă la lumină. Atunci când toată lumea îi declară război, ea, cu o calmitate de invidiat, își pregătește gloanțele și e gata la orice pentru a ieși învingătoare, Preferă egalitatea în dialog, nu coboară la nivelul slugilor, nu se lingușește și nu-i pasă ca superiorilor nu le convine asta. Are mereu punctul ei de vedere și știe să aducă argumente forte în favoarea ei.
E puternică, e frumoasă, e deșteaptă… E ziua ei azi…

Fără categorie

Mulțumeşte-i trecutului, el te-a învățat să fii puternică

179883_10150103940959587_696839586_6319865_2444455_n

Nu poți șterge trecutul. Poți să-l ascunzi adânc în suflet, dar nu poți să-l uiți. Trecutul reprezintă acel conspect al lecțiilor vieții și uneori îl scoți în față, îl recitești pentru a nu uita teoria acestor lecții.
Au trecut ani buni, dar tu îți mai amintești cea mai grea despărțire de care ai avut parte. Atunci când decise să plece, deja nu mai puteai trăi fără el. Când ți-a zis că nu te mai iubește și că nu mai vrea să fii parte din viața lui, ai simțit că lumea se prăbușește. A fost acel coșmar pe care l-ai trăit în timp real. Fumai țigară după țigară, priveai ore întregi, cu ochi goi un punct în spațiu și simțeai că te sufoci, că nu mai ai aer să respiri. În piept apăsa o durere imensă, durerea ce năștea acel gol în suflet, pe care îl ai și acum. Doreai să-l suni, să-i spui că te doare și că nu poți face față acestei dureri, dar își schimbase numărul, rupse orice contact. Mergeai pe străzi cu speranța că-l vei întâlni, zile întregi te îndreptai spre nicăieri, iar viața deveni insuportabilă.
Îți aduci aminte foarte bine cum ai intrat în magazin, ai luat o sticlă de wiskey, te-ai așezat la volan și ai inceput să o bei. Pentru prima dată conduceai mașina, consumând alcool. Iar când wiskey-ul te-a lovit bine în cap, ai început să te gândești că vrei să mori, să întorci volanul și să te izbești într-un stâlp. Să te lovești așa încât mașina să se facă țăndări, iar tu nici să nu simți că ai murit. Viteză excesivă, alcool și muzica la maximum, din ochi lacrimile curgeau șiroaie, iar tu priveai crucile cu flori și coronițe de pe marginea drumului. Le priveai și îți închipuiai că pe undeva pe aici, cei apropiați vor pune o cruce și vor aduce flori în memoria ta. Pur şi simplu ai murit, pur şi simplu ai ieşit în viteză de pe carosabil şi te-ai lovit în stâlp. E atât de uşor să-ți pui capăt zilelor. Trecând în vitezăpe lângă mulțimea de cruci, îți învârteai în cap viața şi îți aduceai aminte de copilărie. Ai fost rodul iubirii părinților. Ai fost atât de aşteptată, şi atât de multă lumină ai adus în viața celor dragi când ai apărut pe lume. Era o bucurie imensă când râdeai zgomotos, gângureai, întindeai acele mânuțe mici spre mama, făceai primii paşi şi rosteai primele cuvinte. Îți aminteai de timpul când erai fetiță şi visai la o iubire mare, adevărată, veşnică. Atunci încă nu ştiai că aşa iubire practic nu există. Vedeai în fața ochilor această copilă drăgălaşă, cu părul lung împletit în două cosițe şi, brusc, ți se făcu ruşine că câteva minute în urmă ai vrut să o omori şi să pui pe margina drumului o cruce în memoria ei. Anume în acel moment când ți-ai închipuit că ucizi copila naivă, ai înțeles că nu mai vrei să mori. E stupid să te sinucizi din motiv că un om nu te mai iubeşte. Dragostea nu poate omorî, nimeni nu i-a dat acest drept. Ea poate doar sa creeze ceva frumos.
Ai început să crezi că durerea va trece cu timpul, iar viața va reveni la normal. Să-ți pui capăt zilelor nu e greu, e greu să supraviețuiești durerii, să treci peste greutăți, să demonstrezi ție şi întregii lumi că eşti puternică. Ai înțeles că poți să fii fericită şi dacă vei trece peste aceste încercări, vei putea să te prețuiești şi să te respecți la justa valoare.

Și te-ai descurcat, ai trecut peste tot. Ai învățat să trăiești fără el. Ți-a luat destul timp să lucrezi asupra ta. Ai depus efort și ai luat viața de la capăt. Ai învățat să te bucuri de această viața, să te bucuri de răsăritul și apusul soarelui, de ploaie, de ninsoare și de micile tale victorii. Ai învățat să respiri, să vorbești, să pășești, să asculți. Ai înțeles că lumea e mare, că viața nu se termină atunci când iubirea pleacă, iar acel bărbat, pe care l-ai iubit atât de mult, nu e nici pe departe centrul universului.
Iar azi ești gata pentru orice schimbări, nu ți-e frică de ele. Ești în stare să ții piept loviturilor și surprizelor vieții. Doar ea, viața nu te-a alintat niciodată ci doar te-a testat să vadă cât poți să reziști. Nu mai cazi și nu mai recunoști depresiile. Ești jadnică de viață și o iubești nespus. Nu vei schimba pe nimic acea plăcere pe care o primești de la procesul de a trăi. Ești curajoasă și știi să treci cu capul ridicat și zâmbet pe buze peste orice încercare.
Trecutul nu e decât o lecție, o lecție pe care ai însușit-o cu brio…..

Fără categorie

Eu fug de iubire…

224259_1669028412703_1447137113_31325661_2358574_n

Eu fug de iubire. Fug pentru că știu totul despre ea… Știu cum ți se fărâma trupul când telefonul tace de prea mult timp, cum ești nevoită să fii mândră, cu capul sus, când pentru mândria asta nu mai ai puteri, cum nopți in șir sufletul îți urlă de durere, iar ție ți-e frică ca nu cumva cei apropiați să audă urletul ăsta sălbatic. Știu cum e să crezi că durerea poți să o omori turnându-i alcool… Litri de alcool și munți de țigări fumate pe jumătate. Cât de greu e să zâmbești lumii și să nu arăți că ești defapt invalid, căci iubirea te-a distrus. Cât de dureros apasă urechea tăcerea telefonului… El, telefonul, ca o icoană, e mereu în fața ta, doar el e cel care mai lasă loc pentru o ultimă speranță. Când tâmplele îți sunt strânse de disperare și tu nu mai știi de ești vie sau deja ai murit.
Nu există iubire fără durere…
Eu fug de iubire deoarece ea, iubirea, distruge tot ce ai mai scump. Ea are un preț prea mare. Știu cum e sa-ți vezi iubirea murind, cum e când te zbați din toate puterile să o salvezi, dar ești neputincioasă și tot ce poți să faci e să urli cu gura închisă și să o privești cum iși dă ultima suflare. Odată cu iubirea iți moare și sufletul. Încerci disperată să îți îneci amarul în alcool, zile întregi cu sticla de wiskey în mână, în întuneric, privind ca prin ceață ceea ce a mai rămas. Și vrei să mori, dar cel de sus mai are planurile lui legate de tine, iar tot ce mai ai, e sticla goală și o poză în care erai fericită cu iubirea alături. Adormi cu speranța că nu te mai trezești, dar dimineața începe o nouă zi, la fel ca celelalte. Nu-ți mai pasă de nimic, nu mai contează ceea ce ai încercat să construiești o viață, doar ai construit din și pentru iubire, iar acum iubirea nu mai este…
Nu există iubire fără durere…
Fug de iubire pentru că știu cât e de greu să-ți revii atunci când ea nu mai este. Ani de zile încerci să îngropi orice sentiment și amintire, care cândva ți-a adus fericire.Lucrezi zile și nopți, doar să nu fii nevoită să te întorci în singurătate și, pe zi ce trece, sufletul îți este tot mai rece. Ai căzut din acel al nouălea cer, iar căderea a fost dureroasă, ești sfărâmată în mii de bucățele mici și depui efort enorm să te strângi la loc, bucată cu bucată. Pierzi credința în iubire, nu o mai recunoști, și ești încrezută ca iubirea dintre femei și bărbați nu poate să dureze mult. Ești convinsă că orice sentiment de atașament îți va juca numaidecât feste. Frica să fii zdrobită din nou și din nou te impune să rupi orice relație înainte ca sentimentele să ți-o ia înainte.
Timpul vindecă rănile, dar nu poate șterge cicatricile. De acum nu mai crezi în iubire. Nu mai aștepți și nu mai oferi căldură, nu mai cauți pe nimeni și nu îți mai dorești nimic. Înăuntru ai o gaură neagră de dimensiuni imense. În ea nu e nimic, doar pustiu… Te deprinzi să fii singură și chiar începe să-ți placă singurătatea. Te simți atât de bine în liniște și pustiu. Realizezi că nu poți întoarce timpul și nu poți schimba trecutul, iar inima ta nu va mai fi in stare să simtă așa cum a simțit atunci. Devii prea rece, prea cinică. Sufletul ți-e mort. Te-ai deprins să fii singură chiar și în mulțime, singură până la durere, până la urletul cel disperat care îți îngheață sângele în vene.
Uneori mai desenezi pe sticla aburită o inimă, dar o ștergi imediat cu înverșunare. În sufletul tău e frig demult și nici o primăvară sau o rază de soare nu te mai poate ajuta. Nu mai oferi nimic, doar te joci cu sufletul oamenilor. Te prefaci, dresezi, părăsești și iarăși din nou. Începe să-ți placă jocul ăsta.
Adormi târziu căci gândurile nu-ți dau pace. Dimineața te trezești somnoroasă, pășești desculță pe podeaua rece și lași cafeaua tare să-ți trezească toate simțurile. Inima demult ți-e încuiată. Mergi prin viață cu capul sus, zâmbind, dar sufletul e plin de tristețe. Asculți bărbații cu interes, dar nu mai crezi nici un cuvânt pe care îl spun. Nu mai aștepți de la ei minuni și știi că nu te mai pot surprinde cu nimic. Nu mai ai nevoie de ajutor, sunete, nu mai plângi și nu mai încerci să înțelegi iubirea.
Ai plătit un preț prea mare…

Fără categorie

Cine este ea?…

скачанные файлы

O vezi deseori trecând pe stradă, savurându-și cafeaua la o terasa, sau citind o carte pe o bancă în parc. E singură, are în ochi o întelepciune de invidiat și un comportament plin de mândrie. O privești cu admirație, iar sufletul ti se umple de invidie, gândind la cât de norocos e cel care o are. Nu-i cunoști istoria și ești sigur că tot ceea ce reprezintă și are ea nu sunt decât cadouri din partea acelor admiratori și amanți bogați.Și nu ești unicul care gândește așa. De câte ori femeia asta e considerată curvă și prostituată. Și asta din simplu motiv că se îmbracă bine, conduce o masină bună și e independentă material. Pentru că asta e mentalitatea oamenilor: dacă ai obținut ceva in viață, înseamnă că ai trecut prin patul a sute de bărbați, ți-ai vândut trupul la un preț avantajos. Astea sunt stereotipurile societății, stereotipuri care nu permit ideea că o femeie poate ajunge singura la succes.
Și totuși cine este ea? Cine stă în spatele ei?
Se spune că în spatele unei femei puternice, de succes, stă trădarea unui bărbat. În spatele ei stă ea însuși, trecutul ei, ființa cea slabă, prostuța care a avut curajul să se ridice, să se adune ciob cu ciob și, prin durere, să privească in viitor, sa meargă mai departe. Ești sigur că ea nu știe să plângă, dar ea plânge nu mai puțin decât altii, doar că face asta privind pe fereastra, în camera pustie, departe de toți. Își strânge lacrimile picătura cu picătura, inspiră adânc, își corectează machiajul, îmbracă cel mai frumos zâmbet și nimeni, niciodată nu va avea ocazia să-i vadă ochii plânși și sufletul zdrobit.
După spate o numești femeia de fier. E prea cinică, prea rece, prea fără milă. E asemeni unui rechin cu sânge rece, robot care nu este interesat decât de cardul bancar. Dar oare crezi că ei îi pasă? Viața ei demult nu mai necesită aprobare. Trăiește așa cum consideră ea de cuviință. Da, nu i-a fost ușor să-și permita luxul de a-și duce viața nu așa cum dictează societatea ci cum își dorește singură. E liberă și libertatea ei ține de succes. Echivalează succesul, în primul rând cu bunăstarea materială, celelalte sunt pe locul doi. Pentru succesul ei a plătit un preț prea scump, a muncit prea mult. Succesul nu e doar un rezultat ci si un proces în care depui mult efort, mult suflet, multă durere…

Cine este ea? Crezi că o cunoști?