Fără categorie

Eu fug de iubire…

224259_1669028412703_1447137113_31325661_2358574_n

Eu fug de iubire. Fug pentru că știu totul despre ea… Știu cum ți se fărâma trupul când telefonul tace de prea mult timp, cum ești nevoită să fii mândră, cu capul sus, când pentru mândria asta nu mai ai puteri, cum nopți in șir sufletul îți urlă de durere, iar ție ți-e frică ca nu cumva cei apropiați să audă urletul ăsta sălbatic. Știu cum e să crezi că durerea poți să o omori turnându-i alcool… Litri de alcool și munți de țigări fumate pe jumătate. Cât de greu e să zâmbești lumii și să nu arăți că ești defapt invalid, căci iubirea te-a distrus. Cât de dureros apasă urechea tăcerea telefonului… El, telefonul, ca o icoană, e mereu în fața ta, doar el e cel care mai lasă loc pentru o ultimă speranță. Când tâmplele îți sunt strânse de disperare și tu nu mai știi de ești vie sau deja ai murit.
Nu există iubire fără durere…
Eu fug de iubire deoarece ea, iubirea, distruge tot ce ai mai scump. Ea are un preț prea mare. Știu cum e sa-ți vezi iubirea murind, cum e când te zbați din toate puterile să o salvezi, dar ești neputincioasă și tot ce poți să faci e să urli cu gura închisă și să o privești cum iși dă ultima suflare. Odată cu iubirea iți moare și sufletul. Încerci disperată să îți îneci amarul în alcool, zile întregi cu sticla de wiskey în mână, în întuneric, privind ca prin ceață ceea ce a mai rămas. Și vrei să mori, dar cel de sus mai are planurile lui legate de tine, iar tot ce mai ai, e sticla goală și o poză în care erai fericită cu iubirea alături. Adormi cu speranța că nu te mai trezești, dar dimineața începe o nouă zi, la fel ca celelalte. Nu-ți mai pasă de nimic, nu mai contează ceea ce ai încercat să construiești o viață, doar ai construit din și pentru iubire, iar acum iubirea nu mai este…
Nu există iubire fără durere…
Fug de iubire pentru că știu cât e de greu să-ți revii atunci când ea nu mai este. Ani de zile încerci să îngropi orice sentiment și amintire, care cândva ți-a adus fericire.Lucrezi zile și nopți, doar să nu fii nevoită să te întorci în singurătate și, pe zi ce trece, sufletul îți este tot mai rece. Ai căzut din acel al nouălea cer, iar căderea a fost dureroasă, ești sfărâmată în mii de bucățele mici și depui efort enorm să te strângi la loc, bucată cu bucată. Pierzi credința în iubire, nu o mai recunoști, și ești încrezută ca iubirea dintre femei și bărbați nu poate să dureze mult. Ești convinsă că orice sentiment de atașament îți va juca numaidecât feste. Frica să fii zdrobită din nou și din nou te impune să rupi orice relație înainte ca sentimentele să ți-o ia înainte.
Timpul vindecă rănile, dar nu poate șterge cicatricile. De acum nu mai crezi în iubire. Nu mai aștepți și nu mai oferi căldură, nu mai cauți pe nimeni și nu îți mai dorești nimic. Înăuntru ai o gaură neagră de dimensiuni imense. În ea nu e nimic, doar pustiu… Te deprinzi să fii singură și chiar începe să-ți placă singurătatea. Te simți atât de bine în liniște și pustiu. Realizezi că nu poți întoarce timpul și nu poți schimba trecutul, iar inima ta nu va mai fi in stare să simtă așa cum a simțit atunci. Devii prea rece, prea cinică. Sufletul ți-e mort. Te-ai deprins să fii singură chiar și în mulțime, singură până la durere, până la urletul cel disperat care îți îngheață sângele în vene.
Uneori mai desenezi pe sticla aburită o inimă, dar o ștergi imediat cu înverșunare. În sufletul tău e frig demult și nici o primăvară sau o rază de soare nu te mai poate ajuta. Nu mai oferi nimic, doar te joci cu sufletul oamenilor. Te prefaci, dresezi, părăsești și iarăși din nou. Începe să-ți placă jocul ăsta.
Adormi târziu căci gândurile nu-ți dau pace. Dimineața te trezești somnoroasă, pășești desculță pe podeaua rece și lași cafeaua tare să-ți trezească toate simțurile. Inima demult ți-e încuiată. Mergi prin viață cu capul sus, zâmbind, dar sufletul e plin de tristețe. Asculți bărbații cu interes, dar nu mai crezi nici un cuvânt pe care îl spun. Nu mai aștepți de la ei minuni și știi că nu te mai pot surprinde cu nimic. Nu mai ai nevoie de ajutor, sunete, nu mai plângi și nu mai încerci să înțelegi iubirea.
Ai plătit un preț prea mare…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s