Fără categorie

Mulțumeşte-i trecutului, el te-a învățat să fii puternică

179883_10150103940959587_696839586_6319865_2444455_n

Nu poți șterge trecutul. Poți să-l ascunzi adânc în suflet, dar nu poți să-l uiți. Trecutul reprezintă acel conspect al lecțiilor vieții și uneori îl scoți în față, îl recitești pentru a nu uita teoria acestor lecții.
Au trecut ani buni, dar tu îți mai amintești cea mai grea despărțire de care ai avut parte. Atunci când decise să plece, deja nu mai puteai trăi fără el. Când ți-a zis că nu te mai iubește și că nu mai vrea să fii parte din viața lui, ai simțit că lumea se prăbușește. A fost acel coșmar pe care l-ai trăit în timp real. Fumai țigară după țigară, priveai ore întregi, cu ochi goi un punct în spațiu și simțeai că te sufoci, că nu mai ai aer să respiri. În piept apăsa o durere imensă, durerea ce năștea acel gol în suflet, pe care îl ai și acum. Doreai să-l suni, să-i spui că te doare și că nu poți face față acestei dureri, dar își schimbase numărul, rupse orice contact. Mergeai pe străzi cu speranța că-l vei întâlni, zile întregi te îndreptai spre nicăieri, iar viața deveni insuportabilă.
Îți aduci aminte foarte bine cum ai intrat în magazin, ai luat o sticlă de wiskey, te-ai așezat la volan și ai inceput să o bei. Pentru prima dată conduceai mașina, consumând alcool. Iar când wiskey-ul te-a lovit bine în cap, ai început să te gândești că vrei să mori, să întorci volanul și să te izbești într-un stâlp. Să te lovești așa încât mașina să se facă țăndări, iar tu nici să nu simți că ai murit. Viteză excesivă, alcool și muzica la maximum, din ochi lacrimile curgeau șiroaie, iar tu priveai crucile cu flori și coronițe de pe marginea drumului. Le priveai și îți închipuiai că pe undeva pe aici, cei apropiați vor pune o cruce și vor aduce flori în memoria ta. Pur şi simplu ai murit, pur şi simplu ai ieşit în viteză de pe carosabil şi te-ai lovit în stâlp. E atât de uşor să-ți pui capăt zilelor. Trecând în vitezăpe lângă mulțimea de cruci, îți învârteai în cap viața şi îți aduceai aminte de copilărie. Ai fost rodul iubirii părinților. Ai fost atât de aşteptată, şi atât de multă lumină ai adus în viața celor dragi când ai apărut pe lume. Era o bucurie imensă când râdeai zgomotos, gângureai, întindeai acele mânuțe mici spre mama, făceai primii paşi şi rosteai primele cuvinte. Îți aminteai de timpul când erai fetiță şi visai la o iubire mare, adevărată, veşnică. Atunci încă nu ştiai că aşa iubire practic nu există. Vedeai în fața ochilor această copilă drăgălaşă, cu părul lung împletit în două cosițe şi, brusc, ți se făcu ruşine că câteva minute în urmă ai vrut să o omori şi să pui pe margina drumului o cruce în memoria ei. Anume în acel moment când ți-ai închipuit că ucizi copila naivă, ai înțeles că nu mai vrei să mori. E stupid să te sinucizi din motiv că un om nu te mai iubeşte. Dragostea nu poate omorî, nimeni nu i-a dat acest drept. Ea poate doar sa creeze ceva frumos.
Ai început să crezi că durerea va trece cu timpul, iar viața va reveni la normal. Să-ți pui capăt zilelor nu e greu, e greu să supraviețuiești durerii, să treci peste greutăți, să demonstrezi ție şi întregii lumi că eşti puternică. Ai înțeles că poți să fii fericită şi dacă vei trece peste aceste încercări, vei putea să te prețuiești şi să te respecți la justa valoare.

Și te-ai descurcat, ai trecut peste tot. Ai învățat să trăiești fără el. Ți-a luat destul timp să lucrezi asupra ta. Ai depus efort și ai luat viața de la capăt. Ai învățat să te bucuri de această viața, să te bucuri de răsăritul și apusul soarelui, de ploaie, de ninsoare și de micile tale victorii. Ai învățat să respiri, să vorbești, să pășești, să asculți. Ai înțeles că lumea e mare, că viața nu se termină atunci când iubirea pleacă, iar acel bărbat, pe care l-ai iubit atât de mult, nu e nici pe departe centrul universului.
Iar azi ești gata pentru orice schimbări, nu ți-e frică de ele. Ești în stare să ții piept loviturilor și surprizelor vieții. Doar ea, viața nu te-a alintat niciodată ci doar te-a testat să vadă cât poți să reziști. Nu mai cazi și nu mai recunoști depresiile. Ești jadnică de viață și o iubești nespus. Nu vei schimba pe nimic acea plăcere pe care o primești de la procesul de a trăi. Ești curajoasă și știi să treci cu capul ridicat și zâmbet pe buze peste orice încercare.
Trecutul nu e decât o lecție, o lecție pe care ai însușit-o cu brio…..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s