Fără categorie

Vise…

image

  Uneori visează cu ochii deschişi. Atunci când nu o vede nimeni, aşezată in fotoliul de lângă fereastră,  citind o carte  şi privind din când în când luminile oraşului. Dacă ai privi-o dintr-o parte, ai observa acele trăsături de femeie gingaşă, slabă pe care le ascunde cu minuțiozitate atunci când e înconjurată de lume. Şi azi visează, îşi visează acea altă viață, alături de el, cel pentru care ar fi în stare să renunțe la putere, să-şi scoată masca dură şi să devină ea, ființa firavă, capabilă să iubească şi să ofere căldură.
   „- Tată, crede-mă, răspunse ea, îl am ca iubit, ca soț, ca servitor, ca stăpân,  pe un bărbat al cărui suflet este tot atât de necuprins ca această mare fără margini, tot atât de plin de blândețe ca şi cerul, într-un cuvânt, un zeu! De şapte ani, niciodată nu i-a scăpat o vorbă, un sentiment, un gest, care ar fi putut produce vreun dezacord față de dumnezeiasca armonie a făgăduielilor, a îmbrățişărilor şi a dragostei lui. M-a privit totdeauna cu un surâs dulce pe buze şi cu o lumină de bucurie în ochi. Colo sus, glasul lui tunător domină adesea urletele furtunii sau vuietul bătăliilor;  aici însă, e dulce şi armonios ca muzica lui Rossini, ale cărui capodopere le duc cu mine. Tot ceea ce capriciul unei femei poate născoci, mie mi se oferă.  Uneori chiar dorințele îmi sînt depășite.  În sfârșit domnesc peste mări, iar aici sunt ascultată ca o regină. Oh! Fericită! Fericită nu-i cuvântul care ar putea să exprime fericirea mea. Am tot ce-şi poate dori o femeie! Să simți o dragoste,  un devotament nemărginit pentru cel pe care îl iubeşti, şi să găsești în inima lui, la el, totdeauna,  un sentiment nesfârșit,  în care sufletul unei femei se pierde! Spune, este aceasta o fericire? Eu am şi trăit o mie de vieți.  Aici nu exist decât eu, numai eu comand aici.  Niciodată o făptură de sexul meu n-a pus piciorul pe vasul acesta măreț, unde Victor se află la numai câțiva paşi de mine. El nu poate merge mai departe decât mine de la pupa la prova. Şapte ani! O iubire care rezistă timp de şapte ani la această bucurie neîntreruptă,  la această probă de fiecare clipă, mai este iubire? Nu! Oh, nu, e mai mult decât ceea ce am cunoscut eu în viață… Cuvintele omeneşti nu pot să exprime o fericire cerească. ” Honore de Balzac „Femeia de 30 de ani”
   E fragmentul ei preferat pe care îl reciteşte de zeci de ori în aceste momente de visare.  Îl citeşte şi şi-l imaginează pe acel „Victor” al ei, acel rege pentru care ea ar fi regină. Zâmbeşte înfundată în gândurile ei, iar în ochii goi apăru o scânteie de lumină şi căldură.
   Brusc închise cartea, raza firavă din ochi se stinse, iar în locul ei veni răceala obişnuită.  Femeia gingaşă, slabă dispăru, luându-i locul robotul dur, calculat şi cinic pe care îl cunoaşte toată lumea. Puse cartea pe birou şi luă în mână mapa cu documente. Mâine e o zi grea şi ea trebuie să fie pregătită să înfrunte totul. În lumea ei nu este loc de vise, aici inima nu are dreptul să gândească.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s