Arhive zilnice: 9 noiembrie 2015

A învățat să trăiască fără tine

image

-Vezi, tu ai învățat sa trăiești fără mine, iar eu fără tine nu pot…
Schițează un zâmbet indiferent. Cum? Cum aşa?  Şi ea care credea că mereu ți-a fost în cot de persoana ei… De ce acum, când a trecut atâta grămadă de timp, îi spui asta?… Acum când chiar a reuşit să învețe să-şi vadă de viața ei fără tine, tu apari şi o laşi fără cuvinte… Şi ar trebui să nu-i mai pese, aşa cum nu ți-a păsat nici ție atunci (şi e sigură că nu ți-a păsat), dar nu-şi poate scoate din cap cuvintele astea: „Vezi, tu ai învățat…, iar eu… nu pot…” De ce nu poți? Ce te încurcă să nu poți? Doar ai tot ce ți-ai dorit: maşină, serviciu şi, cel mai important, ai o soție de la oraş, frumoasă, fițoasă… Ce îți mai lipseşte? Zici că îți lipsesc serile în doi, în care vorbeați despre voi, despre planuri de viitor? De ce nu vorbeşti cu soția ta? Nu-i place? Şi ce-i place ei? Să-ți cheltuie banii pe haine, cosmetice şi alte mărunțișuri?  Dar cum altfel ai dori să ai o soție frumoasă? Zici că e proastă? Cum aşa, doar e orăşeancă? Şi după câte spuneai tu, fetele de oraş sunt mai şmechere, mai cu multă minte, nu ca ea, fată de la țară. Zici că-ți lipseşte grija care o avea față de tine? Zici că mai vrei să vii acasă şi să te aştepte cineva cu cina gata, să te întâmpine bucuroasă, să te întrebe în timpul mesei cum a fost ziua de muncă şi să te laude pentru că eşti cel mai bun? Şi iar soția ta nu face asta. Nu-i place să gătească.
   Ştii, nici ei nu-i mai place să găteasca. S-a dezvățat. S-a dezvățat să gătească, s-a dezvățat să mai ofere căldură, s-a dezvățat să te mai iubească….
   A ÎNVĂȚAT să trăiască FĂRĂ tine.

Nu încurca iubirea cu pasiunea

corpuri-avide-de-iubire

Nu încurca iubirea cu pasiunea. Iubirea e soare, pasiunea e scânteie. Pasiunea te orbește, iar soarele dă viață. Cel orbit de pasiune e gata să facă jertfe, dar iubirea adevărată nu cunoaște această noțiune. Ea nu jertfește, ci dăruie. Iubirea nu ia de la cineva pentru a da altcuiva. Iubirea e sensul vieții, iar viața nu poți nici sa o iei, nici să o dai; nu ai acest drept. Pasiunea e doar o iluzie a binefacerii, dar, de fapt aceasta e o flacără care îți arde sufletul, un incendiu orb și devastator. Atunci când te atrage corpul – e doar pasiune. Iubirea e atitudinea față de persoană, de suflet și nu față de corp.
Pasiunea durează puțin la fel ca orice foc, cât de devastator nu ar fi, într-un sfârșit se stinge. Rămâine doar cenușa și cicatricile în urma arsurilor. Pe când soarele e veșnic, el răsare în fiecare zi. Chiar dacă soarele apune seara sau e acoperit de nori, într-un sfârșit razele lui te vor umple de viață, deoarece noaptea se termină în fiecare dimineață, ia după orice furtună, cât de puternică nu ar fi, norii se risipesc, lasând caldura și lumina soarelui să răzbată prin ei.
Iubirea manifestă o preocupare neegoistă pentru interesele celuilalt. Pasiunea, însă, este egoistă, restructivă. Te gândești: „Ce câștig din asta?”