Fără categorie

Gânduri de dimineață

image

Cât e de frumos să te trezeşti dimineața  devreme, atunci când soarele abia începe să răsară, când pe străzi e încă linişte, iar oraşul mai doarme. Îmi place starea de somnolență, când te ridici alene din patul moale, când jetul de apă abia călduță, din duş începe să-ți aducă corpul, bucată cu bucată, la viață. Îmi place mirosul cafelei de dimineață pe care o savurezi încet la balcon, iar primele raze de soare îți mângâie fața. În aceste momente de linişte, îmi fac planurile pentru întreaga zi, mă gândesc la ceva frumos, şi mă motivez să-mi trăiesc ziua, care începe, cu bună dispoziție.
Ştiu că de îndată cum îmi voi face machiajul, îmi voi aranja coafura, voi îmbrăca hainele de oficiu, voi încălța tocurile şi voi descuia uşa să ies din casă, voi pune pe mine masca femeii de fier, cu maniere şi aer de perfecțiune. Aşa că, în primele ore ale dimineții nu vreau decât să mă delectez cu faptul, că anume în aceste clipe sunt o simplă femeie.
Da, sub toată armura asta de nepătruns, purtată cu iscusință în timpul zilei, sunt eu, o simplă femeie, care are şi ea dreptul la imperfecțiuni.  E imposibil să mă dobori prin critică, bârfe, cuvinte urâte şi chiar admirație. Toate astea nu au nici o importanță, pentru că am învățat să mă ascult doar pe mine. Nu pot să ma dau după lume şi ştiu să-mi impun, chiar şi cu înverşunare, punctul de vedere. Mă mândresc că am acea putere lăuntrică care îmi permite să fiu eu însumi. Nu ascund că sunt departe de lumea glamour-ului si a luxului strălucitor, iar în schimbul petrecerilor fițoase, prefer să aleg liniştea de acasa, cu oameni dragi alături, la un pahar de vin bun.  Nu mă sinchisesc că am un caracter hotărât şi dur, uneori chiar insuportabil pentru unii. Şi totuşi, sunt mult mai simplă decât personajul pe care majoritatea mi-l asumă. Sunt doar femeie.
Nu mă tem să acționez contrar regulilor, nu mă conformez standardelor si stereotipurilor.  „Nu suna.” , „Nu scrie”, „Nu căuta din urmă”. Dacă voi considera că am nevoie, voi suna sau voi scrie prima, voi căuta. Important e să am într-adevăr nevoie de asta. Nu mi-e frică să aduc lumii aminte de mine, să scriu, să-mi fie dor, să simt. Nu-mi pasă ce cred alți, eu nu am nevoie de acordul lor. Nu am teama schimbărilor şi părerilor străine. Viața mea e una şi nu aş vrea să o trăiesc cu regrete. Îmi place să fiu neordinară pentru cei care mă înconjoară şi extrem de fericită pentru mine.
Nu sunt aptă să-mi schimb trecutul, e cu neputință să schimbi ceea ce a fost, dar cum pot, îmi corectez ceea ce urmează să fie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s