Dragoste,relații, Fără categorie, Lifestyle

​Toamna cu miros de scorțişoară

A mai ramas o zi. Poate ca putine suflete sunt printre noi care asteapta toamna cu nerabdare, eu insa ma bucur ca un copil de sosirea ei. Culori frumos asternute,raze de soare in forma lichida,vint zglobiu,si ploi argintii. Toamna ma cucereste. Ma cucereste cu peisajele sale de aur, cu vintul racoros ce-mi mototoleste parul auriu. Cu plimbarile in paduri, unde inchizi ochii,asculti cintecul vintului si simti aroma de copaci umezi si de frunze cazute. Cu paleta sa de culori calde,care i-mi lumineaza diminetile. Cu obrajii mei rosii,dupa o promenada lunga in doi. Cu puloverul gri din lina ce i-mi acopera corpul in timp ce parcurg paginile lui Flaubert. Cu ceaiul nins cu scortisoara care i-mi incalzeste sufletul. Cu mireasma dulcetii de gutui…

   Vreau sa sar in baltoace si sa ma bucur ca un copil. Vreau sa stau linga geam si sa ascult melodia picaturilor de ploaie, si a vintului care are rolul de sef de orchestra. Si  daca cineva ar spune ca miroase a depresie in aceste rinduri, o sa va contrazic. Miroase a fericire. Pentru mine aceasta este „la joie de vivre”.

  Ador starile de nostalgie create de decorul acestui anotimp de sarbatoare. Si ce poate fi mai romantic decit sa stai cu iubirea la taifas, la ceas de seara, sub lumina lumanarii, ascultind muzica naturii, savurind placinta cu dovleac imbatator, si ciocolata calda cu scortisoara. Sau savurind imbratisarile si saruturile lui care i-ti ajung pina in maduva oaselor. Discutind despre cum vor arata casa si gradina noastra. Ne bagam sub plapuma pufoasa si depanam amintiri . Cu zimbetul pe buze ne amintim despre prima noastra toamna, toamna in care ne-am intilnit si ne-am lasat dusi de valul pasiunii. Frumoasa toamna a mai fost! Sper ca vor mai urma multe alte toamne la fel de bogate, sarmante si pline de magie.

  Observ cum timpul trece, noi devenim altii, dar toamnele ramin neschimbate, si constat ca cu cit imbatrinesc mai mult, cu atit mai mult sunt indragostita de ea, de zina cu rochie din frunze ruginii. O ador fiindca ma inspira. Ma inspira si ma incurajeaza sa fiu eu insami, melancolica si visatoare.

Autor: Mariana Ciobanu

Fără categorie

30 de zile care mi-au schimbat viața

1 august- ziua în care am decis, pentru numai știu a câta oară, că încep cea mai grea luptă, lupta cu mine însumi, cu kilogramele în plus. Așteptasem această zi cu nerăbdare, cu entuziasm, dar și cu o doză bună de scepticizm, neîncredere și o frică enormă că nu voi avea destulă tărie de caracter, destulă voință, destule puteri să trec peste dureri musculare și oboseală.  Căci îmi cunosc bine viciile și apucăturile, iar unul din ele e nedorința dea ieși din zona de comfort, lenea, atunci când vine vorba de activitate fizică, sport. Pe 1 august am intrat încă într-o sală de sport,dusă de mânuță, ca un copil mic, de Lilia, antrenoarea și nutriționista cu care urmează să lucrez ceva timp bun, până ajung la rezultatul dorit. ”Ha! Urmează!”- îmi șopti cu glas ironic, eul cel leneș din mine- ”Urmează să gâfâi ca o vacă în călduri pe banda aia, să se uite toți la tine și să se amuze.” Am tras aer în piept făcându-ma că nu-l aud, am luat cartela de abonament și am pășit spre vestiar. Urma să fiu măsurată, o altă încercare. Cu rușine și scârbă față de propriul corp, auzeam cifrele care  parcă mi se învârteau împrejur într-o horă batjocoritoare.  Cu un glas slab al voinței, am reușit totuși să-mi zic atunci și să-mi promit că aud aceste numere pentru ultima data. Nu eram încrezută în mine, dar eram sigură că Lilia va face minuni. Și nu am greșit.

Am cunoscut-o pe Lilia pe un grup de facebook dedicat femeilor care vor să slăbească sănătos și țin bine minte că am început să comunic cu ea într-o perioadă de acutizare a bulimiei nervoase de care sufăr. Stress-ul, lucrul mult, eșecurile, crizele de nervi în relația bolnavă cu partenerul de atunci, mă făcuseră un zombie care zi și noapte făcea naveta pat-frigider-toaleta-pat.  Sfaturile ei mă ajutaseră atunci să înfrunt câtuși de puțin senzația permanentă de foame acută. Am început să-i urmăresc activitatea și o admiram pentru zelul de care dă dovadă în sala de forță, îi admiram corpul și visam să ajung într-o bună zi să o cunosc. Dar vorba aia: ”Nu-ți îndeplini toate visele că n-ai să ai pe urmă pentru ce să trăiești”. Așa că cunoștința mea cu ea, rămase un vis pe care nu-l îndeplineam din aceste considerente. Au urmat zeci de încercări de a frecventa salile de fitness, care se încununau cu frecventarea unui singur antrenament și ieșirea de acolo frustrată și rușinată. Cum altfel când toți de acolo îs fitness guru și numai tu o vacă grasă care nu e în stare să facă măcar 5 genuflexiuni ori să mearga 10 minute pe bandă. Și iar mâncare, și iar kilograme adunate, și iar diete, și iar senzația că sunt de nimic. Ce fel de femeie puternică, când nu am nici un gram de voință.  M-am lăsat în voia sorții, obosită de luptă, de reproșuri, de felul cum arăt.

Dar soarta mea a decis că eu mai merit ceva bun, aducându-mi aminte de un motto în care credeam odata cu sfințenie. ”Atunci când soarta îți dă o șansă, ia-o și începe să lucrezi. Nimeni nu-ți va spune că-i ușor, dar fii sigur că se merită”. Așa că soarta făcu să o întâlnesc pe Lilia încă odată, ambele având rolul de administratori a comunității de facebook pentru femei ”Dear Woman”. A urmat o întâlnire off-line în care am discutat despre problema mea.  Îmi făcu un regim alimentar adaptat cerințelor organismului meu și am convenit să începem munca în sala, pentru a ajunge la rezultate, de îndată ce vine din concediu. Au urmat aproape două săptămâni de așteptare în care număram zilele entuziasmată și nerăbdătoare.

Și uite că a venit ziua cea mare. Cu frică, neîncredere, scepticism, am pășit pe banda rulantă în timp ce antrenoarea mea îmi alcătuia programul de antrenament. Urma să fac câteva circuite ușoare, așa îmi spuse, ca pentru prima zi. Ei bine, m-am liniștit, deci nu mă fugărește. AHA!! Deci să faci fandările corect e ușor? Și încă 20? Și încă de 3 ori câte 20? La câți dumnezei au mâncat sărmanii mușchii mei că nu vroiau să se lase dresati!!  ”Uite, Tania, luăm ganterele de 2kg, cu brațele fixate de corp, lucrăm doar cu partea inferioară, ridicăm și coborâm, antrenăm bicepșii. 20 ori.” ”Pff… păi asta e o nimica toată, ha ha… eu am târâit bagaje de 40kg pana la etajul 5, da tu îmi dai acolo niște jucării de 2 kg. Acuș fac și 30, să mă joc eu cu 20… ”- gândeam eu, fără să știu cât de amarnic greșeam. 1, 2, 3, 4, ăă 5, îîî6, aaaaaaa7, da ganterele astea precis au doar 2 kg?… rrrrrrr10,  off! nu mai pot, firea-ți al naibii de mușchi cu tot cu gantere!!! ”Hai, Tania, hai încă un pic, tu poți”- îmi zise Lilia. ”Da,pot”- i-am răspuns scrâșnind din dinți înciudata…. Hhhhhh 13, dă-le dreaq 15, ”da eu pot să mor acum? așa un pic până nu mai simt că-mi ard bicepșii? Aaaa, Lilly, pot?”-dar privind-o am înteles că așa întrebări nu face să dau și… hhîîîîrrrr 20!!!!  ”Astea-s exerciții de bază, ușoare”-îmi explică antrenoarea. ”Pe bune???!!-în gând- Aoleu!! Dacă astea-s ușoare??? Mă omoară asta degraba.”

Ei bine, primul antrenament a luat sfârșit. Am ajuns acasă în 4 labe, obosită, dar mulțumită, cu o nerăbdare enormă să vină ziua de mâine, cu un nou antrenament.  Nu că am început eu să iubesc așa brusc sportul, dar a reușit Lilia să-mi intre în inimă. A găsit din start acea metodă de a mă motiva și a mă face să doresc să continuu, necătând la febră musculară, oboseală. Astea erau negru sub unghie pe lângă satisfacția și împlinirea pe care o aveam după fiecare tras de fiare.  Am început să cred că pot, că voi reuși, că am destulă răbdare și voință, iar Lilia îmi demonstra de fiecare dată acest lucru.

După mii de reproșuri că sunt slabă, fără vointă, că nu-s în stare de nimic, mii de ”lovituri” din partea celor care ar fi trebuit să mă susțină, în sfârșit am auzit mult așteptatul ”tu poți”. 2 cuvinte simple care mi-au insuflat puterea să merg înainte, să nu simt durerea, și să nu mă gândesc nici o clipă să abandonez. Acum știu cert că eu pot și că eu nu vreau să dezamăgesc această persoană minunată, care are încredere în mine. Și mai știu că ea, Lilia Tonu, în 30 de zile a reușit să-mi schimbe viața.

Îți mulțumesc, Doamnă Antrenoare!

Fără categorie

Anonim

Credeam ca o femeie care a trecut prin situatia mea, ma va intelege cel mai bine, dar nu este nici pe departe adevarat, tocmai una din asta mi-a calcat in picioare tot ce mai puteam numi suflet, si mai puteam simti drept inima. 

In viata totul este trecator, si sper ca si durerea mea va seca cindva, si nicidecum fericirea voastra! Poate sunt inca mica si nu stiu multe lucruri, dar la sigur stiu cum e sa iubesti, sa fii folosita, sa iti fie distrusa personalitatea, sa fii data afara din casa la miezul noptii si sa ramii in mijlocul drumului fara prieteni – pentru ca ti i-a luat, fara familie – pentru ca ti i-a alungat, fara bani – pentru ca te-a scurs de ei, fara iubit – pentru ca nu te-a iubit, si fara tatal copilului tau…pentru ca a vrut doar sa se distreze si accidental printre miile de flori cu care m-a inconjurat, a aparut minunea mea ce o port sub inima, sensul vietii mele, sursa mea de putere si de curaj. Copiii toti merita sa aiba un tata, ei nu poarta vina pentru niciuna din greselile parintilor. Al tau si-a gasit – pe tatal copilului meu, iar al meu inca are de crescut fara tata, pina o sa apara si al lui, sper ca nu o sa fie furat din alta inima, dar o sa fie al lui, cit se poate de sincer si natural. Nu imi ramine decit sa va urez sincere felicitari, si sa iti spun sa il faci fericit, asa cum eu nu am stiut, sau poate nici nu am avut puterea, din lipsa de aripi. 

Esti exact modelul de femeie care si-a dorit-o, a vrut o regina, o femeie de succes, careia sa nu-i poarte de grija cind o fi in impas, si careia sa nu-i aline starile de rau care i le provoaca bebe in burtica, a vrut-o gata formata, nu a avut curaj sa o creasca pe al lui. 

Fructele sunt mult mai bune din vitrina de la piata, decit din gradina care trebuie ingrijita, apoi culeasa.

Nustiu pe cit de multa durere ai inghitit atunci cind bebele tau da din picioruse sub inima, iar tatal lui sta in fata altarului si jura iubire altei femei, si plimba un copil strain. Si nici nu-ti doresc sa stii, nu ai fost tu izvorul nefericirii mele, dar esti gura de varsare al ei. Si totusi iti doresc fericire, si sa nu iti aduci aminte de mine, atunci cind ceaiul va fi prea fierbinte, apoi dupa un cub de gheata se va raci prea tare. Sa vezi doar culori vii, din buchete asortate frumos,  sa mergi prin inimi de petale pe jos, si sa iti fie pasii luminati de flacari ale luminarilor, sa stii doar asta, si sa nu treci la partea a 2-a, nu-i doresc nici macar lui satana sa treaca prin ce am trecut eu, cu atit mai putin tie. 

Esti femeie, si stiu ca o sa intelegi, nu acum, dar toate la timpul lor. 

Fii fericita femeie, si gindeste-te doar la tine, nicidecum la lacrimile pe care iti construiesti tu fericirea!

Autor: G…..

Fără categorie

5 autori pe care merită să-i citeşti.

Buna dimineata!!!

Azi vin la voi cu o recomandare de autori pe care face sa-i cititi. E o parere proprie, bazata pe preferintele care le am eu referitor la lectura. Deci sa incep:

1. Erich Maria Remarque- cei care ma cunosc stiu bine ca Remarque e scriitorul meu preferat. Romanele lui sunt triste dar profunde. Sunt opere care, pe langa faptul ca au paginile pline de fraze inaripate, frumoase,  iti deschid ochii si te fac sa privesti lumea cu alti ochi. El abordeaza altfel decat sunteti obisnuite sa cititi in carti, tema dragostei, prieteniei, relatiilor interumane. 

2. Stephen King – ati privit vreodata filmul „The green mile”? Eu, nefiind amatoare de filme, l-am vizionat cu sufletul la gura, iar Tom Hanks, prin jocul lui actoricesc perfect, a devenit actorul meu preferat. Ei bine, romanul cu acelasi nume e scris de Stephen King. Iar daca vreti sa incepeti a face cunostinta cu operele lui, recomand, ca prima citita sa fie „Culoarul mortii”. Prin stilul lui de horror grotesc, King pune in prim plan psihologia omeneasca, el reda perfect rautatea si fricile eroilor, materializandu-le si metamorfozandu-le in episoade de oribil. 

3. Paulo Coelho – oare este nevoie de o prezentare? Ei bine.  Romanele acestui autor iti dau aripi.  Sunt alternativa perfecta pentru teoriile scrise si rescrise din cartile de psihologie (pe care eu le urasc). 

4. Marin Preda – ar fi un mare pacat sa nu includ in aceasta lista si autorii romani.  Cartile lui Preda sunt greu de citit (uneori ai nevoie sa citesti de 2-3 ori frazele ca sa le descosi si sa le intelegi), dar te captiveaza. El stie sa aduca in prim plan trairile sufletesti ale oamenilor. Nemaivorbind de faptul ca in fiecare opera a lui, descoperi file din propria viata a autorului.

5. Daphne du Maurier – romanele acestei autoare sunt scrise exclusiv pentru femei. Dragoste, intriga, suspans – 3 cuvinte care descriu operele ei.  Iar pe langa asta, o redare excelenta a peisajelor, astfel incat, citind, te teleportezi parca in  Anglia acelor timpuri. 
As vrea sa stiu care sunt autorii vostri preferati?

Articole Personale, Dragoste,relații

10 motive să te măriți

bouquet_toss

Ca să înțelegeți voi, eu sunt genul ăla de femeie care fuge de măritiș ca dracul de tămâie. Oricare relație pe care am avut-o s-a rupt, așa brusc, anume după momentul în care prietenul meu aducea vorba de căsătorie, familie, copii. Dar,ajungând la vârsta pe care o am, lumea cam începe să-mi bage în cap că deja e timpul să încep și eu să fiu serioasă. Știți momentul ăla când te duci la părinți, vine un unchi, o mătușă, încep să-ți țină lecții de viață despre cât e de bine să fii măritată, cât de nefericită și ”invalidă” e o femeie singură, fără soț și copii și neapărat să încheie aceste lecții cu ”tema pentru acasă”- ”Da noi când jucăm la tine la nuntă? Că deja e timpul.” Primul răspuns care îmi stă pe limbă e întrebarea de atac ”Da eu când bocesc la voi la funerarii? Că e deja aproape timpul.”, dar realizez că sarcasmul meu ar provoca un al treilea război mondial între părinți și rude și mă eschivez la scurtul ”Cândva”.  Ei bine…  Realizând o postare pe facebook, între femei,  în care  provoc membrele să își prezinte frații, cumnații, unchii, prietenii de familie necăsătoriți, cu gândul să îmi însor și eu un bun cunoscut cu o fată bună, mă trezesc că nu pot adormi o jumătate de noapte, analizând în minte opțiunea măritișului. Ce să zic, au femeile noastre în anturaj candidaturi bune la rolul de potențial soț.  Și tot vârcolindu-mă când pe o parte, când pe alta în pat (că creierul meu ajunge la potentialul cel mai înalt al genialității anume noaptea, când oamenii de bună credință, în mod normal, dorm), am ajuns la concluzia că nu e chiar așa rău să fii femeie măritată. Iată și 10 motive:

1. Policalificare. Oi fi eu un bun manager, dar cu timpul, câștig experiență profesională și de bucătar, și de housekeeper, și de contabil, și de educator, și de profesor (limbi, mate, chimie, fizică, biologie, geografie, etc. etc.), și chiar de comentator de fotbal.

2. Părul. Mă plâng mereu că am păr rar și fir subțire.  Dacă stau să mă gândesc, podoaba mea capilară ar ajunge să arate de zeci de ori mai deasă în vecinătatea cheliei dumnealui.

3. Silueta. Nu poți lăsa tort sau alte bunătățuri în frigider cu gîndul să le savurezi mai târziu, pentru că dispar spre destinații bănuite. Așa că mâncatul pe seară se exclude automat din program.

4. Cariera.  Șeful va fi plăcut surprins de faptul că ai face orice numai să ajungi cât mai târziu acasă.Mai ales în perioada campionatelor de fotbal.

5.Mașina. Va avea parte de atenție în fiecare week-end și asta fără să arunci banii la service.

6. Fermitate.  Brațele și picioarele vor fi perfect tonifiate datorită exercițiului zilnic de fitness la cărat sacoșe.

7. Somnul.  Dacă tot te-ai măritat, înseamnă că el e bărbatul visurilor tale. Visele apar atunci când dormi. Deci, logic, dormi atâta cât e el alături de tine, iar în weekend poți să zici că 2 zile ai dormit fără întrerupere.

8. Profunzimea.  Sexul va face din tine o artista; te va inspira să scrii poeme de genul ”Hai sculați, voi oropsiți ai soartei…”

9. Socrul. E o apariție rară, spre deosebire de nevastă-sa, care stă jumătate de zi pe capul tău și te învață cum să-i crești copilul. Că ea nu l-a crescut destul.

10. Curajul. Pe bune, dupa ce v-ați pus cătușele alea de aur pe inelare, începi să înțelegi că deja poți înfrunta orice. Nu mai ai nimic de pierdut. Mai rău de atât ce poate să ți se mai întâmple.

Așa că, dragile mele (dragii mei), măritați-vă. Atâtea descoperiri noi și potențialuri vă așteaptă. Plus, vă mai bucurați și mătușile.

 

Dragoste,relații, Fără categorie, Lifestyle

Atunci când vine vorba de sex, fii tu însăți

1a99b0577602097e20d00b944aa0a2f3--touch-me-erotic-art

După un șir de întâlniri în care ați tot făcut-o ambii pe cuminții și respectuoșii, uite că a venit și ziua cea mare. Te-a invitat la el, cică la un film, dar știm noi și știi și tu bine cum are de gând să se sfârșească acest film. Și totuși ai acceptat că demult te furnică prin spate și te gâdilă în zona aia mai jos de burtă, fiecare atingere și sărut al lui.  Deci vrei să faci dragoste cu el. Darrrr….  Problema e că arătosul de el pare a fi un actor din filme,  iar experiența ta în pat e cam departe de arta cinematografiei erotice. Și atunci ce e de făcut? Cum să faci încât să nu fie ăsta primul  și ultimul film privit împreună? Cum să-i placi? Relaxează-te…

În primul rând lasă stresul după ușă când intri la el, că doar nu te mănâncă nimeni, iar dacă e să stai să te gândești, motive de stress ar trebui să aibă el și erecția lui, mai știi cum nu i se… mda, să lăsăm tristețea la o parte. Tu doar bucură-te de ce ți se întâmplă. Stai așa, calmă, preț de un minut (biine, biine, 10 secunde, înțeleg că e nerăbdător și nu mai poate) și întreabă-te: ” Ce caut eu aici?” Dacă îți vine să ridici din umeri, fugi acum, cât mai poți, cu pantofii în mână cu tot! Dacă pe post de răspuns simți o căldură care îți cuprinde tot corpul, rămâi cu el în noaptea asta și în orice noapte în care vei mai simți același lucru. Și, mai ales, nu încerca să fii o altă TU decât cea pe care o cunoaște de la filme, cine, cafele și plimbări. Și dacă vrei să fie asta cea mai adevărată partidă de sex, dă-le dracului toate miturile și regulile pe care le știai de la prietene sau reviste.

Nu mușca, nu zgârâia…-  Chiar?? Hai mai lasă-mă!  Știu eu că bărbaților nu le place durerea (ia și-i zmulge vre-o câteva fire de păr de pe piept să te convingi). De acord, dar atunci când faci dragoste, dacă vrei să-ți pui limite, strici tăt kaifu. Nu spune nimeni să-i lași urme de dinți pe organul lui cel mai de preț, dar, chiar dacă ai face-o , probabil că s-ar lăuda cu asta la toți prietenii lui și l-ar trata ăia ca pe Dumnezeu. Lăsând părțile mai delicate în pace, află că poți să-l muști fără să te temi că n-o să-i placă, de următoarele locuri: degete, spate, ureche, ceafă, șolduri și… (dacă tot vrei așa tare) de călcâie.  Altfel, dacă îl muști prea tare de coapse sau genunchi o să înceapă a sări în sus ca pus pe minge de fitness și te mai trezești cu vriun picior în botic, asta involuntar, fără careva gânduri masochiste. Iar dacă cumva te împinge păcatul să-l muști de sfârc…. la sigur începe să facă nazuri ca copilul cel mic și începe a plânge.  Poți să-l și zgârâi pe spate în momentele de extaz. Atunci la sigur nu mai simte nici o durere, e concentrat pe altă parte.

Pregătește o atmosferă romantică.. – Aha! Vrei să știi ceva? O fi romantică pentru tine. Pe el, bețișoarele parfumate îl îneacă, iar lumânările tale îl deranjează la ochi. Tot decorul ăsta din telenovele mișcă femeia din tine, nu masculul din el. Așa că lasă-te de ele. Fii spontană, ia-l în primire când nu se așteaptă, năucește-l. Dacă ești demult cu el, probabil ați uitat cât de excitantă e faza dezbrăcatului. Normal, seara, când vă întâlniți în pat să faceți sex (fiecare pe jumătatea lui), sunteți îmbrăcați sumar, ca pentru somn. Și nu râde că ai să începia plânge degrabă dacă tot așa vor sta lucrurile. Eun pic cam grav pentru mersul relației. Bărbatul, dacă îl surprinzi, îl mai câștigi un pic. Poartă-te ca o amantă cu care se vede ziua, care nu știecum arată pijamalele lui, nu i le-a spălat, nu i le-a călcat de o sută de ori până acum.

Incită-l cu  dress-uri (ciuloshi din ăia di kapron) sexy!… –  Îndată! Tu crezi că dacă vede portjartiere, sutiene cu flori și bikini din mătase, o să înceapă să te fută mai aprig, așa, dintr-o data? Lenjeria întărâtă, dar până la un punct ( că doar nu v-o trageți în chiloți). Până la urmă, tu ești cea care îi pune sângele în mișcare repede, repede. Tu, cu felul tău de a te mișca lasciv, de a-ți da capul pe spate și de a râde. Femeia-copil e un concept înnebunitor pentru bărbați. Iar dacă vrei să faci sex cu el să țină minte, îmbracă-te în orice, mai puțin ceva sexy. Și atunci o să te țină minte pe tine.

Fii distinsă- Hi hi… Stai că mă mănâncă nasul. Ai o batistă?  Ține minte un lucru: bărbaților nu le plac femeile înțepate, ăștea fug de ele ca dracul de tămâie. Când ieșiți la restaurant seara, nu sta împăiată, dreaptă, speriată, cu șervetul în poală. Fii așa cum ești de obicei. Dinamică, veselă, fascinantă, simte-te liberă. Iar dacă aveți deja o perioadă de timp, de când sunteți împreună, apleacă-te peste masă și sărută-l dacă vrei (tocmai pentru că asta nu se face).  O să o facă pe rușinatul, dar fii sigură că o să-i placă și o să se simtă mândru.  Fură-i din farfurie, hrănește-l cu furculița… Numai că fă asta pe rând, nu chiar totul deodată; o să creadă că faci special să-l faci să se simtă prost. O masă poate fi un preludiu excelent…

Fii pricepută –  Aoleo!!! Bărbatul care chiar ține la tine, nu te vrea pornostar. Te vrea naturală, te vrea așa cum erai când te-a văzut prima dată.  Nu te da fatală doar pentru că ai văzut tu niște tehnici sexuale descrise undeva ori ai privit prin niște filme porno. Dacă ai citit în reviste pentru femei  despre zonele lui erogene, uită-le. Vorba aia: practica bate gramatica. Iubitul tău are nevoie de afecțiune, nu să umbli să-i cauți niște butoane pe după urechi că cică dacă apeși acolo, i se scoală.  A fi stângace, dar naturală, uneori înseamnă a fi sexy.

Nu fi expertă. Fii tu!!!

Articole Personale, Dragoste,relații, Lifestyle

Singurătate la 30.. vinovat careva?

book-girl-photography-Favim.com-190338

Femeia la 30 de ani, a zis-o și Balzac, este la vârsta la care atinge apogeul feminității.  Se spune că atunci femeia înflorește, arată fizic cel mai bine. Cucerește fără să facă eforturi mari, iar pe lângă asta, mai este și matură, destul de deșteaptă să nu cadă pradă minciunilor. Observă că are intuiția perfectă în a vedea și a descoperi lucruri pe care,  la vârstele fragede, nu le putea vedea cu aceiași ochi.

Dacă ai 30 de ani sau peste și ești singură, oare care or fi cauzele? Ori ești  căsătorită și te-ai trezit mai singură în doi decât erai… de una, ori ai rupt acum ceva timp o relație în care ai iubit și ai dăruit persoanei în cauză toate sentimentele de care erai în stare, rămânând până la urma cu sufletul ferfenițat, gol, cu o dezamăgire imensă (în cazul meu) și nu ai reușit să construiești alta.  Ești în prima categorie? Te-a înșelat, l-ai înșelat? Nu contează care pe cine.  Clar este că relația suferea de ceva boli sufletești. Undeva, pe parcursul relației, ați greșit amândoi.  Cu ce ai greșit tu? Se știe din multe studii că monotonia ucide căsnicia. Uneori ți-o faci cu mâna ta. Și nu da vina pe ”curvele” alea care ți-au primit cu brațele deschise bărbatul, ele nu l-au tras de gât, le-a abordat singur, iar chiar și dacă l-ar fi tras… Oare un bărbat adevărat, iubitor, SATISFĂCUT s-ar fi uitat în partea ei? Nu te învinui pe tine că n-ai rezistat tentației atunci când ți-ai tras-o cu colegul ăla drăguț care, de mult timp îți făcea ochi dulci și te atingea, așa, din greșeală, încât să te facă să simți fluturii ăia năzbâtioși în stomac.

Sunt multe femei care, după mulți ani de căsnicie, din teama de a nu fi abandonate, păstrează monotonia ritualurilor în relațiile intime. Teama de a nu aduce schimbări poate să se transforme în teama de a nu accepta schimbări în regulile intimității celor doi, fapt care determină uneori faza de stagnare a sentimentelor. Nimic WOW!,  nimic emoționant, nimic nou, aceeași mâncare, aceeași pijama, aceeasi poziție a misionarului, aceleași cuvinte vor rări cu timpul acea dragoste de la început.  Teama de a nu-l pierde, cu atât mai mult la această vârstă (că, vezi tu, cine se mai uita la o ”bătrâna” lăsată de bărbat, ori ce-o zice lumea că te-o părăsit), le determină să se exprime și mai posesiv prin ceea ce fac: stabilesc reguli, pun condiții, încep să devină neîncrezătoare (da da, că tot căuta lumea aplicații să urmărească telefoanele soților, vă regăsiți careva?) și să se transforme în mamele soților lor.  Apoi devin delăsătoare, consideră că, dacă tot se cunosc de mult, lenjeria sexy ar fi ceva de râs. Iar dacă mai au și copii, chiar că sunt convinse că bărbații lor au suficiente motive să nu le părăsească. După care bărbatul le înșeală. Cu o altă femeie, nu neapărat mai frumoasă, mai suplă, mai tânără, dar, neapărat, mai puțin plictisitoare sau cicălitoare. Ce poți să faci tu ca să previi așa situație? Pur și simplu schimbă-te. Fă un efort. Nu-ți dori să se schimbe el primul! Schimbă vorbele de alint, schimbă-ți vocea cu care vorbești la telefon, mângâie-l mai des, oriunde v-ați afla, mai taie din reproșuri, aruncă naibii halatul ăla ros în coate cu care te-o legat nașa la nuntă și ia unul nou, mai feminin, mai senzual. Și, mai ales, ai răbdare. Nu face asta doar pentru o săptămână, după care să răbufnești mai rău decât înainte, continuă să aduci în relația voastră noutăți. Și atunci ai să vezi cum flacăra va reaprinde, cum va pune și el umărul la păstrarea fericirii în doi.

Dar se poate întâmpla să faci parte din  categoria 2, cea din care sunt și eu, recunosc.  Să fii singură, fără copii, dar să nu se lipească nici o relație de tine. Apucăturile și pretențiile ar fi primele cauze. Well… pretențiile nu au apărut ele din pod, tot ai fost și tu în niște relații,ai mai văzut din experiența prietenelor și ți-ai făcut o ideie fixă cum nu trebuie să fie bărbatul tău. Dar sunt și obișnuințe de care nu prea arzi de dorință să te desparți pentru un bărbat. Dacă te-ai obișnuit să dormi singură în tot patul, cu greu mai accepți pe cineva la margine sau la perete. Tu ai deja un univers bogat (dragă Doamne, ai la 30 ani și mai mult, ești un om matur), iar teritoriul tău e doar al tău. Ce poți să faci? Nu ești un caz singular. Doar îngroși rândurile femeilor singure. E decizia ta să începi să te bucuri de viață sau să-ți plângi de milă închisă între 4 pereți. Deschide-te! Începe să trăiești! Mergi la discotecă, la petreceri, la evenimente mondene, schimbă-ți ritmul robotizat de viață, mai dă-le naibii de prejudecăți. Un bărbat e și el un om, nu e o ființă hiperperfectă. Nu-l respinge din prima, dă-i șanse! Un om minunat, de obicei, se descoperă pe parcurs.  Dar totuși nu uita de propria demnitate șinu te arunca disperată în brațele oricui. Totuși șansele trebuie ele să se merite.

sursa de inspirație

sursa foto

Alimentație, sport, dietă

Cheat meal sau cum să nu te îngrașe mâncarea de la restaurant

Ways-on-How-to-Stop-Eating-Fast-Food-810x608

Avem o viață foarte agitată și uneori, cât nu ne-am strădui, nu reușim să ne preparăm și să luăm cu noi la servici caserolele cu mâncare sănătoasă. Iar ca alternativă optăm tot mai des pentru mesele în oraș. Cu atât mai mult că rețelele de fast food le găsim la fiecare colț, iar ofertele de lunch sunt care mai de care și la preț accesibil.  Dar oare cum să reușim să ne menținem silueta atunci când alegem să luăm masa în oraș, in loc să o pregătim de acasă?

Nu mai e demult nici un secret că mâncarea industrială e prea concentrată și,  prin urmare, îngrașă.   Există totuși câteva lucruri de care poți ține cont când mănânci în oraș. Asta dacă ții la siluetă.

Un hamburger de 280 calorii, o porție de cartofi prăjiți mică- 530cal, o cola tot mică- 100cal și un desert (că doar îl meritai, nu?)- 400cal. Cafeaua o bei fără zahăr, că doar nu vrei să te îngrași! Și uite așa, ai devorat pe fugă cam 1400cal.  Adică cam tot ce aveai voie pentru o zi întreagă și asta în cam o jumătate de oră. Iar peste 2-3 ore îți va fi foame din nou. Un covrig, o prăjiturică, un cocktail ”de damă” cu mult zahăr?  Tot ce se poate. Și atunci ce-i de făcut să nu te trezești cu cel puțin un kilogram pe lună în plus?

Ține minte următoarele lucruri, ai putea să ți le însemnezi în agendă și să le memorezi:

  • Începe-ți masa cu un pahar de apă. De obicei băuturile sunt aduse primele, așa că vei avea la dispoziție cele 10-20 minute să potolești senzatia acută de foame cu apa plată comandată. Această  regulă ar fi bine să o aplici nu doar la restaurant cât și acasă.
  • Alege preparate fierte, coapte,gătite la abur sau fripte la grătar. Nu prăjite.
  • Cere mâncărurile fără sos sau cu sosul alături.
  • Cumpără cele mai mici porții, chiar dacă cele mari sunt la ”super ofertă” de preț. Cele din urmă oricum nu fac bine nici la portofel (prețul e oricum mai mare cât de  nu ar fi), nici la figură.
  • Împarte porția comandată cu un prieten.
  • La restaurant, renunță la aperitive. Comandă o salată sau o supă-ciorbă clară (cele cremă sunt pline de amidon și carbohidrați).
  • Cere chelnerului să ia de pe masă coșul cu pâine.
  • Dacă vrei neapărat garnitură, comandă legume gătite la abur sau pe grill.
  • În loc de cartofi prăjiți, poți cere copți sau natur, dar cel mai bine să le înlocuiești cu legume.
  • Dacă porția e prea mare, roagă chelnerul să împacheteze jumătate pentru acasă. Faptele bune încă nu au fost puse sub restricție, iar pisica cea din ograda blocului tot vrea să mănânce ceva.

Încearcă să percepi mâncatul la restaurant ca pe un serviciu. Tu plătești faptul că cineva a cumpărat mâncarea, a gătit-o  și a spălat vasele. Așa ca nu trebuie să plătești și  ”efectele secundare” ale lipsei tale de timp și voință.

Poftă bună!

sursa

Articole Personale

Amintiri din copilărie

Azi tatăl meu îmi arată o curea ciopârțită şi mă întreabă:

-Taniusha, o cunoşti?

zic:

-Nu, tata. O fi cureaua ta, veche.

-Îți aduci aminte cum mi-ai taiat-o?

-Când? Nu, tăticu, nu-mi aduc aminte.

-Erai prin clasa 1-2 şi ai facut nuştiu ce boroboață mai mare. Iar eu ți-am dat 2 curele la fund, să te linişteşti.

Ca să înţelegeți voi, părinții, în toți anii copilăriei, dacă mi-au dat de 2-3 ori bătaie, nu mai mult şi de obicei bătăilee astea au fost câteva palme la fund. Deci eu probabil am fost atunci din cale afară de rea.

-Am pus eu cureaua în cui, după asta,-isi continua tata povestirea- si m-am dus sa trebăluiesc pe afară. Când intru în casă, da fata tatei stă concentrată asupra curelei, cu foarfecele mic de unghii şi se chinuie să o taie. Îndârjită, înrăită şi supărată foc pe „scurpăshiunea” de curea, blestemând: „Na, să nu ai cu ce să mă mai baţi, curea rea ce eşti!! las ca vă învăț eu cum să mă bateți!”

Fără categorie

Lectura placuta

Pentru ca tot is „mare” poetessa si arunc din cand in cand cate un articol/eseu/prostie (spuneti-i cum vreti ca nu ma supar), am zis azi sa le adun pe cateva mai interesante (dupa parerea mea) intr-o mica cartulie, pe care sa v-o prezint aici. Eseurile (sau eseiele, cum e corect?) date nu reflecta neaparat viata mea. Sunt compuneri, dar cine stie, poate au si o doza de destainuiri. Accept critica, luatul pe sus, dar numai daca e facuta in mod civilizat. Parerile voastre sunt binevenite

 

File