Arhivele lunare: Noiembrie 2017

Despre ură


Azi am să vorbesc despre ură. Ştiați voi oare că ura e unul dintre cele mai puternice sentimente? Mult mai puternică chiar şi decât iubirea. Ura distruge, aidoma cancerului, încet, încet, puțin câte puțin, îți mănâncă sufletul.  De asta, probabil, atunci când urâm pe cineva, ar trebui să ne întrebăm mai întâi: „Da  omul ăsta e într-atât de important pentru mine, încât să-mi distrug conştiința şi sufletul din cauza lui?”

Dar mergând vorba de ura celor din jur față de noi, ştiați oare că aceasta e muuuult mai bună decât indiferența? Atunci când cineva mă urăşte, înseamnă că acea persoană îmi simte superioritatea. Oamenii care mă urăsc nu mă pot învinge şi anume de asta se străduie cu tot dinadinsul  să mă înjosească, să mă împroaşte cu noroi. Pur şi simplu, aceşti oameni recunosc în aşa mod că sunt mai slabi decât mine. De la astfel de oameni aud multe noutăți legate de propria-mi persoană, dar bârfele rămân a fi unicul lucru de care aceştea sunt în stare.

Mi-e indiferent de ceea ce gândesc alții despre mine. Acțiunile mele nu au nevoie de aprobarea cuiva. Iar ura oamenilor e ca un imbold puternic, o sursă de energie care mă motivează să fac mai mult, să lucrez mai intens pentru a-mi atinge scopurile. 

Dacă cineva te urăşte, înseamnă că ideile şi acțiunile tale nu sunt un loc pustiu, înseamnă că nu stai la margine de drum, înseamnă că în viața asta ai obținut o oarecare reuşită. 

Ura se formează din incapacitatea de a primi şi a înțelege valoarea unui om, din neputință, din frică, din invidie. Iar atunci când există oameni în viața noastră care nutreac pentru noi sentimentul de ură, ar trebui să ne mândrim. Atâta timp cât există ură, există invidie – înseamnă că facem ceva bun, suntem pe calea cea dreaptă, suntem puternice şi de neînvins. Luați acest sentiment negativ ca pe un stimul, un stimul pentru perfecționare, pentru atingerea celor mai înalte culmi. 

Anunțuri

5 modalități de cultivare a iubirii de sine

femeie-doamnă”Eu mă iubesc” – câte din noi spun aceste cuvinte cu încredere deplină? Defapt, e destul de ușor să crești și să devii o mai bună versiune a propriei personalități.  Important e să vrei.

Din punct de vedere al psihologiei, iubirea de sine e o necesitate firească a fiecărei persoane și nu are nimic de a face cu egoismul. Defapt, să fii egoist, în sens bun al cuvântului, nu înseamnă decât punerea în prim plan, în mod periodic, a intereselor proprii. E un comportament sănătos, firesc, necesar. Zicala ”Dacă nu ne iubim noi, nimeni nu o va face” nu e doar o simplă adunătură de cuvinte. Iubindu-ne, ne oferim nouă ce e mai bun, învățăm să ne protejăm, păstrându-ne sănătatea atât fizică cât și mentală. Dacă simțiți că nu aveți destulă iubire de sine, dacă nivelul de autoapreciere nu e satisfăcător, începeți să vă schimbați viața imediat. Poate că va fi nevoie de mai mult timp, dar cu dorințămare și un pic mai mult efort, totul este posibil.

5 modalități să cultivăm în noi iubirea de sine:

1. Dezvoltarea autosuficienței

Capacitatea de a ne respecta pe noi înșine ca personalitate, de a ne apăra interesele și punctele de vedere, de a arăta că merităm să fim respectate și de cei care ne înconjoară e o condiție principială a autosuficienței. Unicul mod  de a deveni o persoană autosuficientă – să încetăm să avem așteptări și, cu atât mai mult, să credem că cei din jur ne sunt datori cu ceva; să începem să trăim și să ne comportăm ca un om matur, independent. E important să ne învățăm să ne descurcăm în toate împrejurările vieții, să câștigăm singure bani și singure să ne rezolvăm problemele. E cu putință? Eu zic că da, dacă ne oprim să ne plângem de milă, să căutăm diferite scuze și să ne apucăm să ne punem creierul în mișcare . Trebuie să ne deprindem să luam decizi proprii. Nu trebuie să ne lăsăm duse de val sau să plutim contra fluxului, ci să alegem direcția  care ne convine nouă. Vom asculta de sfaturile tuturor, dar vom acționa așa cum credem noi de cuviință.  Pentru că noi suntem cele care decidem, nu ceicare ne dau sfaturi și până la urmă tot noi avem de răspuns pentru acțiunile noastre,chiar dacă au fost luate sub influența unui sau altui sfat.

2. Să ai o ocupație care îți aduce plăcere și independență.

Când femeia face un lucru care-i place, ea mereu va fi plină de emoții frumoase, inspirație, motivare, entuziasm și va avea sentimentul de independență. Pe lângă realizarea personală pe care o simte, femeia mai emană o energie pozitivă care, aidoma unui magnet, atrage atenția celor din jur. Oricare bărbat va fi atras de așa o femeie care e mulțumită  de ceea ce face, plină de energie.  Și asta pentru că în ochii ei arde  flacăra împlinirii și plăcerii de a trăi. Iar dacă această ocupație  îi aduce femeii și un venit, bărbatul va înțelege că ea, e alături de el nu dintr-un interes material ci pentru că o atrage  ca persoană, ca suflet.   Dar și femeii, oare nu-i este mai plăcut să știe că își câștigă de una singură banii pentru necesitățile ei și nu e nevoită să cerșească acei bani sau să rabde umilință alături de un om pe care nu-liubește, dar nu se încumetă să plece de lângă el, deoarece se simte inferioară , nu are o coloană vertebrală fermă și nu știe să-și poarte de grijă de una singură?

3. Stil propriu

Fiecaredin noi are nevoie de un stil personal, irrepetabil, care să se combine armonios cu înfățișarea, necesitățile proprii și modul de viață, care să ne pună în evidență atu-urile și  să ne reprezinte în cea mai bună lumină. Acesta are menirea să sporească încrederea de sine și comfortul.  Nu vă fie lene să ascultați îndrumările stiliștilor,  să urmăriți noutățile din lumea modei, să vă interesați de tendințele vestimentare. Informați-vă referitor la istoria modei, atâtea sfaturiutile de stil și eleganță au dat la vremea lor, cele mai renumite icoane ale stilului: Coco Chanel, Lagerfield, Dior și alții. Slavă Domnului, trăim în epoca de vârf a civilizatiei moderne și avem acces la toate astea: bloguri, site-uri, aplicații, etc.

4. Încetează să te critici.

Cercetările în domeniul psihologiei ne demonstrează că atunci când femeia oprește să se certe  cu propriul eu din cauza eșecurilor, greșelilor, înfățișării neatrăgătoare (chestie pe care chiar nuștiu de unde o scoate) saua altor minusuri pe care și le-a băgat în cap, ea câștigă mai mult timp și efort pentru a-și atinge noi scopuri. Criticul din interiorul nostru, de obicei, are vocea părinților,a profesorilor, a celor care au avut autoritate asupra noastră și care, la timpul lor ne-au criticat, de multe ori, din cauza propriilor lor neputințe de a ține sub control unele sau alte situații ori comportamentul nostru copilăresc. Devenind mature, multe din noi continuăm să trăim cu complexele care ne-au fost insuflate de mici copii anume prin intermediul criticilor. Cel mai bine ar fi să ”încheiem” un pact cu acest ego critic și să-i punem condiția:  ori el vine cu propuneri concrete, idei care ne-ar ajuta pe viitor să depășim eșecurile, ne pune în prim plan abilitățile și potențialurile care ne vor fi necesare în luarea deciziilor grele, ori își ”închide gura” și nu ne mai supără cu nimic.

5.  Ai grijă de sănătatea ta.

În graba mare cu care trecem zilnic prin viață, de multe ori uităm complet de propria noastră sănătate. De exemplu: ne doare un dinte, dar avem atâtea pe cap, să luăm copilul de la grădiniță, să gătim masa și să ne hrănim soțul, care vine flămând de la lucru, să spălăm și să călcăm haine și albituri, să facem curat, seara să terminăm bilanțul ăla anual pe care îl tot așteaptă șeful, iar a doua zi din nou la serviciu, întruniri,  acte, bilanțuri și iarăși totul de la capăt.  Și când ajungem într-un sfârșit la stomatolog, deja dintele e fărîmat, nu mai poate fi restabilit ci doar scos.  Dar e atât de important să avem grijă de organismul nostru, de sănătate. Cu cât mai repede ne vom învăța să ducem un mod sănătos de viață, cu atât mai mult timp vom avea să ne bucurăm de succesele noastre. Nu trebuie să ne fie lene să consultăm medicii la timp și să ne rezolvăm problemele de  sănătate pe care de atâtea ori le ignorăm.

Haideți să ne iubim pe noi, așa cum suntem, să fim elegante, încrezute, independente, sănătoase, frumoase și împlinite. Să ne mândrim că suntem femei și să ne bucurăm de dragostea ce ne-o oferă cei din jur.

Ce înseamnă fericirea?

sujith-spot-cute-flowers

Nu știu cum voi, dar eu, când aud de învățămintele populare despre fericire, mi se întunecă în fața ochilor. Toate vorbele  de genul ”Fericirea trebuie s-o meriți”, ”Pentru fericire trebuie să lupți” și multe alte aluzii cum că, în așteptarea fericirii trebuie să treci prin cea mai mare durere, să te prăjească toate focurile iadului, să lucrezi mult, iar banii, în general nu au nici o legătură, doar ”fericirea nu poate fi cumpărată”… da vezi tu că, chiar și urmând toate astea,  fericirea nu ți-e garantată, că cică e efemeră și unii au parte de ea, alții nu. Și de ce, mă rog? Ah, da! Pentru că tot bunica ne spune că nu trebuie să așteptăm cadouri din partea sorții,  că trebuie să muncim toată viața, iar apoi, poate că sau poate că nu, vom avea și noi parte de o rază de fericire. Da stai un pic, nu te lăsa tu dusă de val de raza asta și nu te bucura chiar mult căci, ne zice bunica, ”fericirea vine și pleacă”, ”fericirea ne e dată să o pierdem”. Și, în general, poate că doar ai visat fericirea, vorba poetului: ”Vise fericite și realitate în necaz… ”, și iar trebuie s-o iei de la început: iad, suferință, lucru.  Da dacă mai ești și frumoasă, poți să uiți de fericire că în învățămintele bunicii  norocul și frumusețea nu merg ținându-se de mânuță, așa că alege…  Ia mă mai lăsați! Nu vă pare vouă că tot folclorul ăsta cam miroase a mazochism?  Cam de ce să nu luăm pur și simplu și să trăim fericite? Să ne bucurăm de clipe frumoase, de lucruri minunate? De ce să nu fim fericite de fiecare zi, de ceea ce ne aduce această zi, de cunoștințe noi, de timp frumos,  de salariul primit, de petrecerile la care luăm parte, de nota bună pe care ne-o aduce copilul nostru și să nu stăm să așteptăm  la nesfârșit o iubire ca în romane sau cel mai mare noroc din lume? Nu v-ați gîndit niciodată că dacă am apuca să privim tot cene înconjoară cu o notă de pozitivitate, am atrage spre noi bunătatea, iar în așa situație, nu rămâne mult și devenim fericite de la sine? Iar cei ce ne înconjoară, văzând pozitivitatea,se molipsesc de ea și devin la fel de fericiți, e fapt și e demonstrat științific.  Sau scenariul ăsta nu ne prea convine? Totuși nu-i ajunge suferință, muncă asiduă și raza aia care apare și dispare, așa cum ne-au învățat strămoșii? Dar, poate ar trebui să înlocuim acest tratat dramatic al antichității și să începem să ne conducem după propriile dorințe și feeling-uri? Să ne oferim ceea ce într-adevăr ne trebuie pentru fericire proprie, să fim un pic și egoiste, atât cât să ne iubim propria persoană? Încercați, vă veți convinge că viața poate fi mult mai împlinită și armonioasă.  E simplu să fii fericită.