Ce înseamnă fericirea?

sujith-spot-cute-flowers

Nu știu cum voi, dar eu, când aud de învățămintele populare despre fericire, mi se întunecă în fața ochilor. Toate vorbele  de genul ”Fericirea trebuie s-o meriți”, ”Pentru fericire trebuie să lupți” și multe alte aluzii cum că, în așteptarea fericirii trebuie să treci prin cea mai mare durere, să te prăjească toate focurile iadului, să lucrezi mult, iar banii, în general nu au nici o legătură, doar ”fericirea nu poate fi cumpărată”… da vezi tu că, chiar și urmând toate astea,  fericirea nu ți-e garantată, că cică e efemeră și unii au parte de ea, alții nu. Și de ce, mă rog? Ah, da! Pentru că tot bunica ne spune că nu trebuie să așteptăm cadouri din partea sorții,  că trebuie să muncim toată viața, iar apoi, poate că sau poate că nu, vom avea și noi parte de o rază de fericire. Da stai un pic, nu te lăsa tu dusă de val de raza asta și nu te bucura chiar mult căci, ne zice bunica, ”fericirea vine și pleacă”, ”fericirea ne e dată să o pierdem”. Și, în general, poate că doar ai visat fericirea, vorba poetului: ”Vise fericite și realitate în necaz… ”, și iar trebuie s-o iei de la început: iad, suferință, lucru.  Da dacă mai ești și frumoasă, poți să uiți de fericire că în învățămintele bunicii  norocul și frumusețea nu merg ținându-se de mânuță, așa că alege…  Ia mă mai lăsați! Nu vă pare vouă că tot folclorul ăsta cam miroase a mazochism?  Cam de ce să nu luăm pur și simplu și să trăim fericite? Să ne bucurăm de clipe frumoase, de lucruri minunate? De ce să nu fim fericite de fiecare zi, de ceea ce ne aduce această zi, de cunoștințe noi, de timp frumos,  de salariul primit, de petrecerile la care luăm parte, de nota bună pe care ne-o aduce copilul nostru și să nu stăm să așteptăm  la nesfârșit o iubire ca în romane sau cel mai mare noroc din lume? Nu v-ați gîndit niciodată că dacă am apuca să privim tot cene înconjoară cu o notă de pozitivitate, am atrage spre noi bunătatea, iar în așa situație, nu rămâne mult și devenim fericite de la sine? Iar cei ce ne înconjoară, văzând pozitivitatea,se molipsesc de ea și devin la fel de fericiți, e fapt și e demonstrat științific.  Sau scenariul ăsta nu ne prea convine? Totuși nu-i ajunge suferință, muncă asiduă și raza aia care apare și dispare, așa cum ne-au învățat strămoșii? Dar, poate ar trebui să înlocuim acest tratat dramatic al antichității și să începem să ne conducem după propriile dorințe și feeling-uri? Să ne oferim ceea ce într-adevăr ne trebuie pentru fericire proprie, să fim un pic și egoiste, atât cât să ne iubim propria persoană? Încercați, vă veți convinge că viața poate fi mult mai împlinită și armonioasă.  E simplu să fii fericită.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: