Arhivele lunare: Decembrie 2017

Scrisoare anonimă: Un destin în așteptare

As vrea sa va povestesc istoria mea si sa cer sfatul vostru,poate cineva din voi a trecut prin situația mea sau poate găsesc răspuns si claritate aici.616d7ad92589c4828fa3e050ba2784521679549445.jpg

  Totul a început cum si încep toate istoriile de viața cînd l-am întîlnit pe el. Simpatic,sexi, atrăgător, blond cu ochi albaștri. Ce-si mai poate dori o fetișcana de 21 de ani ? La asa vîrsta calitățile morale nu prea se apreciază, sau mai bine zis ele mai puțin contează . După o perioadă de timp si de relații am plecat peste hotare ambii la munca ,am hotărît să  facem bani si sa ne gîndim si noi la un viitor . Dar din zi in zi eu tot mai mult observam calități in el ce nu imi preconizau un viitor fericit. Am început să am dubii. Cluburi ,băutura in exces ,la munca nu mergea ,ma mințea de bani ,mai pe scurt nimic îmbucurător. Mi-am pus in plan să plec si eram hotărîtă, dar peste 3 zile aflu ca sunt însărcinată.  Îmi spun că  poate copilul il va schimba,își va da seama ca e viitor tată,ca e responsabil de viața copilului său,dar sa stiti fetelor asta e cea mai mare greșeală sa crezi ca copilul poate schimba situația . Ei bine,eu pe atunci aveam speranța.  Am hotărît să ne întoarcem în țară,sa ne stabilim acasă si să nasc în Moldova. Venind acasă problemele au devenit si mai mari. Prieteni,baluri, frigărui,alcool și nimic muncă . Copilul se dezvolta , el nu vroia sa muncească, trebuiau atîtea lucruri de cumpărat pentru micuț ,însă eu nu aveam nici macar un scutec. Eram in pragul disperării. Luptam, incercam si cu binele si cu raul ,dar orice discuție se termina cu ceartă.
Cind aveam 5 luni de sarcina,intr-o dimineață am văzut-o pe sora mea la poarta ,furioasă foc,venise sa mă ia la dînsa ,mai tîrziu am aflat ca se stia cu vecina mea si acesta i-a povestit tot ce se petrece la mine in familie. Vecinii sunt cei mai buni spioni. Mi-a zis să-mi iau cele mai necesare lucruri si sa las viața asta de infern. Părinții m-au susținut și asa l-am părăsit pe bărbatul viitorului meu copil. Timpul trecea, am devenit mămică, am născut un copil frumos si sănătos. El nu a mai sunat ,nici nu a mai scris ,nici la naștere ,nici după ,pînă în prezent . Nu contribuie cu nimic in educația copilului, dar eu nici nu cer si nici nu vreau .
Timpul se scurge ,copilașul creste,  iar eu simt singurătatea in gît. Cupluri pe străzi cu copii,băieței si fetițe strigînd cuvîntul „tata” si asta ma apăsa ca un munte. Cineva imi recomanda să-mi fac un profil pe un sait de cunoștințe si eu ma gîndesc, de ce nu? Trebuie sa incerc si eu cumva să-mi refac viața. Si iată fac cunoștință cu el,bărbatul ce prin mesajele sale ma face sa uit de singurătate ,de tristețe, de probleme. Mesajele lui venea in fiece  dimineață,la amiază, seara si cu fiecare mesaj inima mea bătea mai cu foc. Simpatic dar si inteligent,se înțelegea după cum scrie ca are un caracter gingaș si iubitor . S-a atașat de copilul meu si băiatul il recunostea  cînd suna pe skype si alearga repejor fericit . Mai tîrziu am aflat că e orfan ,am aflat ce viața grea a avut ,bătut,flămînd, înghețat. Așa cum era peste hotare ,am hotărît sa-l aștept . Dar timpul trecea si el nu se grăbea acasă. Am înțeles ca ceva imi ascunde. Atunci după insistențele mele am aflat ca sta închis la închisoare. Desigur a fost un șoc.  Am închis, l-am șters ,l-am blocat …dar din telefon doar . În inima si creierul meu nu exista acest buton.  Nu puteam sa merg mai departe fără el,am luat din nou legătura,  zic macar să aflu pentru ce e închis si am aflat.  Stă pentru ca un copil flămînd si orfan, a încercat să fure,pentru o bucată de pîine. Desigur asta nu îi îndreptățește fapta, dar nici asasin nu-l face. Au trecut 8 luni de cînd sunt cu el ,am fost de 8 ori in penitenciar la întîlnire si continui sa-l aștept.  Știu că cineva va spune că aceștia din închisori numai de astea ca mine caută, fiindca am auzit cuvintele acestea de zeci de ori,dar vreau sa va spun ca el nu îmi cere nimic,ba încă ne da mie si copilului,ne ajută cu ce poate din banii ce ii muncește in închisoare. Toți cei care știu istoria mea,părinții,familia ,prietenii spun într-un glas ca sunt o naivă ,ca greșesc,ca o sa-mi fie greu in viața cu el, dar eu stiu una – viata fără el nu mai există.
Oare nu tot noi,oamenii , spunem că fiecare merită in viață încă o șansă ? Nu înțeleg de ce atunci afirmația asta rămîne doar la nivel de vorba ?
Eu poate din nou gresesc …Poate nu e alegerea corecta ,poate iarăși am ales bărbatul nepotrivit,dar îmi doresc din suflet sa-i dau acestui om încă o șansă .

Va mulțumesc că ați avut răbdarea .

Anunțuri

Idei de manichiură de la nail-artista Maria Rogojină

25152316_1836862186605397_5086350625278551973_n

Pentru că întrebarea cea mai des întâlnită în comunitățile online pentru femei este ”Ce idei de manichiură îmi propuneți?”, am decis să vin în ajutor cu un răspuns,  ”furând” creațiile uneia dintre cele mai bune meșterițe Maria Rogojină.

Pe Maria am cunoscut-o on-line și am reușit să ne împrietenim de minune, având preferințe comune, idei, viziuni asupra vieții. Este pasionată de manichiură și, zi de zi, își perfecționează măiestria, uimind clientele, mediul on-line cu modele de manichiură perfecte.

Și cum suntem în perioada sărbătorilor de iarnă, la mare căutare este manichiura în nuanțe de roșu, asta fiind culoarea simbol a Crăciunului și Anului Nou.

Manichiura french rămâne a fi în trend an de an, fiind genul de manichiură clasică, care poate fi purtată atât zi de zi, cât și la ocazii speciale. Dar așa cum french-ul simplu uneori e plictisitor și deja prea des întâlnit, Maria vine cu idei frumoase care fac ca manichiura în stil clasic să arate unic.

Culoarea neagră este deseori evitată, considerându-se a fi  ceva vulgar, gotic, astfel puține fiind cele care optează pentru manichiură neagră. De obicei, aceasta este purtată de femeile îndrăznețe, nonconformiste.

Iar dacă totuși vă decideți că gingășia e cea care vă reprezintă, culorile pastelate sunt cele mai potrivite.

Atunci când feminitatea merge mână în mână cu îndrăzneala, nu ezitați să experimentați cu culorile, pattern-urile, desenele.  O nuanță excentrică, poate arăta perfect dacă este bine combinată cu un design frumos. Iar Maria știe cel mai bine cum să combine, să construiască astfel încât rezultatul să fie WOOOOW!

 

Sursa: NailBar by Maria Rogojină

10 lucruri pe care nu trebuie să le faci pentru un bărbat

iStock-504371442

Oricine a spus măcar o dată în viață „nu mai fac asta niciodată”, după un mesaj scris prin aburi de alcool către un fost iubit sau o noapte de sex „de dragul vremurilor trecute”.
Mai știi vacanța pe care ai plănuit-o pentru voi cu șase luni înainte, după doar trei luni de relație? Nu ai mai ajuns să te bucuri de ea, pentru că l-ai prins cu alta sau pentru că ți-a spus că are nevoie de un pic de timp singur. Indiferent de motiv, ar fi bine să nu mai faci asta niciodat.

Îi trimiți poze dezbrăcată

Chiar dacă el pare alesul, nu ai motive să îi trimiți poze dezbrăcată. Te vede în dormitor, dacă îi e dor de tine, știe unde stai. Nu trebuie să posteze poza pe un site, pentru a ști că aceasta este o greșeală pe care nu ar trebui să o mai repeți niciodată.

Te muți într-un alt oraș pentru el

Poate merge în filme, dar în viața reală, este un semn de slăbiciune. De ce să fii tu cea care renunță la viața ei pentru el? Fă asta și mereu va crede că ce ai tu sau ce faci tu nu este destul de important pentru a fi păstrat.

Îți abandonezi prietenele pentru el

Chiar dacă ai crezut că el este alesul, nu prea ai scuze să renunți la prietenele tale pentru un bărbat. Când el va pleca, ele sunt cele care rămân lângă tine.

Îi citești mesajele

Atunci când cauți probleme, le găsești. Neîncrederea nu apare fără motiv, dar cel mai bine este să îl întrebi, dacă ai suspiciuni.

Îți pierzi independența

Nu sacrifica pentru nimeni cine ești. În plus, ești suficient de matură ca să știi că nimeni nu are dreptul să îți spună să te schimbi. Scopul unei relații este să fii iubită pentru cine ești, nu pentru cine ai putea fi.

Crezi tot ce spune

Serios, chiar crezi că a uitat să te sune pentru că a stat peste program și era prea obosit? Nu ți se pare suspect că la începutul relației găsea mereu timp pentru tine? Dacă nu și-a schimba locul de muncă între timp, nu prea ai motive să crezi asta.

Îți ignori intuiția

Dacă ai impresia că el nu este persoana potrivită pentru tine, înseamnă că așa este. Indiferent câte flori ți-a adus și ce declarații ți-a făcut, chiar nu este pentru tine.

Îl obligi să facă ceva ce nu își dorește

La început, s-ar putea să facă ce îi spui tu, dar cu timpul, nu va ieși nimic bun din asta.

Te bazezi pe el pentru sprijin emoțional

Nu te aștepta să înțeleagă prin ce treci. S-ar putea să îl sperii, dacă îi ceri să te consoleze. Bărbații vor o femeie puternică lângă ei, iar tu ești singura care poate trece peste probleme.

Sursa: unica.ro

Femeile, sala de forță și frica de mușchi enormi

O formă fizică excelentă, o greutate ce se menține stabilă mult timp, coapse  ferme, abdomen plat și brațe tonifiate este visul multor femei. Pentru aceasta, femeile aleg   diverse  căi, unele mai  grele, dar corecte și sănătoase, altele mai ușoare însă cu   efecte adverse, ce apar în scurt timp.  Pe lângă acestea,  se adaugă uneori și mișcarea . Însă atunci când  femeile  decid să slăbească cu ajutorul sportului , majoritatea  urmează calea bătută de atâtea femei , anume antrenamentele cardio și aerobice, punând accent doar pe acestea, evitând antrenamentele de forță de frică să nu se facă prea „mari” . Deși antrenamentul aerobic   are și el un plus, totuși combinarea acestuia cu antrenamentele de forță vor aduce mult mai multe beneficii.

articol lilly

DE CE LE ESTE FRICĂ FEMEILOR SĂ MEARGĂ LA SALA DE FORȚĂ ? 

  1. GRĂSIMEA SE VA TRANSFORMA ÎN MUȘCHI. Au auzit probabil de la cineva că grăsimea se va transforma în mușchi.  Aceste afirmații le-am auzit nu de puține ori de la femeile care frecventează antrenamentele aerobe în grup.

Este total eronat !  Țesutul adipos  și mușchii au o structură total diferită și nu se pot transforma unul în altul. Țesutul adipos este format de celulele numite adipocite. Adipocitele conțin cantități mari de grăsimi (lipide) sub forma de TG= trigliceride. Aceste lanțuri sunt formate din carbon, hidrogen și oxigen.

Compoziția chimică a mușchilor este de: 75–80% apă, 20–25% substanță uscată. Substanța uscată este de natură organică și anorganică. Materia organică este formată din proteine, contractile (actină, miozină) și necontractile; lipide (fosfolipide), glucide (glicogen), mioglobină și miogen. Materia anorganică, este alcătuită din diferite săruri de potasiu, magneziu și calciu.  Așadar, deși antrenamentul cu greutăți poate ajuta atât la creșterea masei musculare cât și la slăbirea din țesutul adipos, ambele procese trebuie privite separat și nu unul fiind rezultatul celuilalt.

2.FRICA DE A NU DEVENI PREA MUSCULOASĂ . „Dacă o să frecventezi sala de forță o să devii bărbătoasă cu mușchi mari ca la barbați”: am auzit-o și pe asta nu de puține ori.

lillyarticol

Nu ai cum să devii prea mare și musculoasă peste noapte sau în câteva luni de antrenamente. Nici în câțiva ani buni nu vei deveni ca o culturistă dacă vei adopta un program de antrenament corect întocmit și vei urma un regim alimentar destinat necesităților tale.

testosteron

Nu vei deveni prea mare pentru că hormonul responsabil de creșterea masei musculare este testosteronul, hormon specific bărbaților și care este secretat la femei în cantități foarte mici, ceea ce nu poate favoriza o creștere masivă în masa musculară. Femeile  prea musculoase pe care le vezi în internet sunt supuse acestor schimbări radicale datorită consumului de substanțe anabolizante(steroizi). În conzluzie : sala de forță  nu  te  va transforma în Arnold Schwarznegger .

  1. ANTRENAMENTUL DE FORȚĂ ESTE DĂUNĂTOR PENTRU SĂNĂTATE.

Dacă condiția fizică vă permite să vă antrenați cu greutăți și nu doriți ca aceasta să aducă daune, trebuie să țineți cont de tehnica executării și de greutățile pe care le folosiți. Pentru a executa corect tehnica, apelați la un antrenor personal care o să vă explice fiecare detaliu și o să vă monitorizeze programul de antrenament. Traumele apar doar în cazul în care nu se respectă aceste reguli de bază.  Învață tehnica corectă:

asezari

 

Încălzește-te! Mușchii reci sunt mult mai predispuși la răniri. O încălzire corectă poate îmbunătăți fluxul sanguin prin mușchii care lucrează și poate reduce rigiditatea, astfel  riscul de rănire devenind mai mic.

Nu începe nici un exercițiu nou fără a afla înainte care este poziția sa corectă. Pentru a învata care este poziția corectă lucrează cu un antrenor acasă sau la sală, sau consultă un terapeut fizic pentru a te ajuta să-ți personalizezi antrenamentul, în funcție de starea ta  de  sănătate și de abilitățile fizice.

BENEFICIILE ANTRENAMENTULUI CU GREUTĂȚI LA SALĂ.

 sala

1 Dezvoltarea forței

Unul dintre cele mai importante beneficii ale practicării acestui sport este dezvoltarea musculaturii și implicit a forței. O femeie mai puternică va fi mult mai rezistentă la accidentări.

2 Slăbire eficientă

Tot mai multe femei se confruntă cu această problemă în ziua de azi: surplusul de grăsime. Multe dintre fete apelează la dietele „minune” prin intermediul cărora pierzi foarte multă masă musculară și puțină grăsime. Astfel apare celulita, vergeturi și tot soiul de simptome negative. În medie, 3 antrenamente la sală pe săptămână timp de 2-3 luni te ajuta sa slabesti 2kg de grăsime și să adaugi 1kg de masă musculară.

3 .Reduce riscul de apariție a osteoporozei

Antrenamentele regulate și  dieta echilibrata reduc drastic riscul de apariție a osteoporozei.

4.O inimă mai bună

Orice sport practicat regulat ajută și inima datorită reducerii nivelului de LDL (colesterolul rău) și creșterii nivelului de HDL (colesterolul benefic). Totodată se reduce și tensiunea arterială și riscul de diabet zaharat.

Acestea ar fi cele mai importante beneficii ale practicării acestui sport. Ar mai fi multe de spus, cum ca un trup cu forme bine reliefate ne va ridica moralul și încrederea în sine, dar despre ele vom discuta într-un alt articol. Dacă încă nu te-ai decis să mergi la sală sper că acest articol  va îndepărta miturile legate de sala de forță și  te va motiva să îți procuri în curând  un abonament.

Autor Lilia Tonu – antrenor, nutriționistă.

Glasul poeziei

Printre femeile superbe cu hobby-uri frumoase, am cunoscut și o tânără de 18 ani foarte talentată, cu un hobby mai neobișnuit (cel puțin pentru mine).21232111_1933233286894429_7332093109305195385_n

Cristina Stolearenco este domnișoara care are o pasiune pentru recitarea poeziilor. Îi place să recite opere cu mesaj puternic și poate chiar dur în același timp, iar modul în care  se dedică acestei activități, face ca acest mesaj să-ți pătrundă până în adâncul sufletului.  Cristina e elevă în clasa a 12-a  la Liceul Teoretic ”Ion Vatamanu” din Strășeni. De mică i-a plăcut să-și descopere și să-și dezvolte abilități noi, astfel că la vârsta ei a ajuns să fie o bună dansatoare și meșteriță în modelarea sprâncenelor.25181615_1974470356104055_430404063_n

Deasemeni, în timpul liber, pe lângă recitalurile de poezii, ea mai confecționează coronițe florale, accesorii originale pentru femeile care vor să-și scoată în evidență gingășia, eleganța și feminitatea.

25105588_1974470572770700_1661483301_n

Plăcerea de a recita a descoperit-o la 14 ani, această activitate făcând-o să se simtă în largul ei. Atunci când spune o poezie sau alta, atmosfera transmisă de autor o învăluie complet, deschizându-i o lume în care nu e loc de ură, de durere, de suferință. În timp ce recită se simte fericită și împlinită, e lumea ei, această lume a poeziei, unde nu există bariere, iar ea e liberă, descătușată de emoții.

22519066_1951261558424935_5818935426161023358_n

Primul recital în fața oamenilorl-a avut in cadrul concursului ”Mândre-s fetele în Strășeni”, uimind juriul și publicul adunat în sală. Iar mesajele de laudă, lacrimile din ochii spectatorilor, admirația lor au făcut-o să capete încrederea în sine și să se convingă că  această pasiune a ei nu lasă indiferente sufletele celor ce o ascultă.

22687899_1953904978160593_6840911179403558685_n

Mereu mi-au plăcut versurile poeziei lui Păunescu, ”Cântec femeiesc” fiind poemul preferat. Citeam și reciteam de sute de ori aceste rînduri, dar auzind vocea Cristinei, intonația și pasiunea ei, mesajul lor a ajuns până în cele mai adânci văgăuni ale sufletului.  Am rămas o bucată de timp fără glas, pielea făcându-mi-se ca de găină, cu lacrimile șiroind pe obraji.  Bravo Cristina! Să știi că ai tot respectul meu și te rog să continui să-ți dezvolți acest talent. Aștept cu nerăbdare următoarele recitaluri.

Bună dimineața, viață!!!! By Iuna Fenix

     Astăzi m-am trezit dimineața și accidentul care l-am văzut sub ferestrele mele, m-a făcut sa înțeleg cît de nesigură este viața aceasta, cît de trecători noi suntem prin ea, cît de multe șanse sa te pornești și sa nu mai ajungi la destinație.

  S-au împlinit aproape  10 ani de cînd am trecut prin divorț . Nu a fost cea mai fericita căsătorie, dar noi toți învățăm din propriile greșeli. După un proces lung și devastator de judecata, m-am ridicat din genunchi și am inceput să-mi fac lista planurilor și viselor mele de viitor . Dar viața avea alte planuri pentru mine. Urma sa le aflu peste doi ani.

  In august 2010, aflîndu-mă la odihnă în Turcia m-am simțit rău. Venită de urgență la Chișinău, am fost internată în spital. După o lună de investigații ce nu aduceau nici o ușurare, m-am resemnat cu moartea. Cînd ajungi în reanimare și vezi cum moare cel de lîngă tine, realizezi că următorul poți fi chiar tu. Dar nu a fost sa fie, am hotărît sa lupt pentru ca sa nu mai văd ochii înlăcrimați a lui tata. Și iată după o lună, scăpînd de medici care nu vroiau sa întreprindă nimic, care au hotărît ca nu mai am zile şi nu mai face de pierdut timp cu mine, ajung în centrul de hemodializa cu insuficiență renală acută de gradul 4. Știți, se spune că in viața unui om este un eveniment după care el poate afirma ca a fost viața înainte de …si după. Acesta e cazul meu. Cu prima dializa viața mea  s-a schimbat . Tot ce eu îmi doream pina atunci, la ce speram, la ce visam, nimic nu mai conta . Unica ce mai conta era respectarea regimului alimentar strict, dializele de doua ori săptămîna și prezența la ele, pastile, preparate, perfuzii, tratamente. Dependența de aparatul de dializa moral  m-a devastat. Unica șansă la o viață normala este un transplant de rinichi, dar acesta e un vis prea curajos, așa că mai bine nici sa nu sper degeaba. Nu mai vroiam să trăiesc, nu mai vroiam să duc lupta asta, nu mai puteam sa vad cum plînge mama pe ascuns, nu-mi puteam ierta că copilul meu a plecat in clasa întîi cu oameni străini, nu puteam trăi cu gîndul ca nu voi mai putea avea copii şi am cedat . Am lăsat mîinile în jos şi nu mai aveam dorință, putere, foc în mine sa mă ridic. Așa într-o stare de hibernare a sufletului meu am trăit cîțiva ani. Eram la capătul disperării. Am trecut printr-o depresie grea pâna intr-o dimineață, cînd m-am trezit, m-am uitat lung la mine în oglinda şi îmi venea să-mi dau o palmă . M-am înfuriat pe mine pentru că am cedat, pentru că am permis viața sa mă învingă, pentru că în acel moment m-am dovedit a fi slabă.  Şi uitîndu-mă așa în oglinda din holul meu, am șoptit încet, doar pentru mine  „Bună dimineața, viață!!!” 

Atunci am realizat că viața , nici viata nu mai e daca o trăiești pe jumate, e doar o existență. Trebuie de schimbat ceva, trebuie de luptat, trebuie de mers înainte nu doar pentru existență. În acel moment am hotărît ca voi trai frumos, chiar si cu dializă, chiar şi fără posibilitatea de a călători, chiar şi fără posibilitatea de a mai fi mamă. Poate nu voi fi persona perfecta pentru cineva, dar îmi voi trăi clipa, pentru copilul meu, pentru părinții mei, pentru fratele şi sora mea. De azi voi lupta să devin persoana perfectă pentru mine, voi lupta împotriva demonilor şi fricilor mele care m-au supus atîția ani. Şi am început sa înving temerile mele una după alta. In primul rînd frica de a mai crede în oameni, in bărbați, frica de a mai fi cu cineva intr-o relație. In al doilea rînd frica ca nu voi mai putea munci, ca toti acești ani de viață pasivă m-au făcut sa uit tot ce am învățat. Frica ca nimeni nu mă va iubi din cauza ca nu mai pot da naștere la un copil, ca nu voi mai deveni mamă niciodată. Am privit lucrurile sub alt unghi si am realizat ca atîția copii în lumea asta nu au o mamă, eu pot deveni o mamă buna pentru oricare din ei. La moment trebuie sa lupt pentru copilul ce deja il am. Şi aşa am pornit la drum.  

  Stiti care e cel mai dureros lucru pentru un pacient de hemodializa ? Nu, nu procedurile de doua ori in săptămîna, nicidecum nu acele in mina timp de 4 ore, ci lumea oamenilor perfecți, unde tu esti un imperfect, un om slab, cu dizabilități. Atunci am hotărît că nimeni nu va şti prin ce trec şi am început să-mi trăiesc viața cum știam eu mai bine, cum îmi permiteau posibilitățile. Am inceput sa muncesc, sa ajut oamenii care aveau nevoie, sa dau o șansă copiilor care nu au avut-o pâna acum, să ies cu prietenii, să fac noi cunoștințe, sa deschid noi orizonturi, sa ma îndrăgostesc din nou si să-l cunosc pe cel mai minunat barbat, care a apărut in viața mea atunci cînd aveam cel mai mult nevoie şi care a crezut în mine. Cu ajutorul lui m-am acceptat așa cum sunt, mă iubesc asa cum sunt. Lumea care mă cunoaște,   știe că sunt  un om vesel, iubitor de viață şi săritor la nevoie, că sunt o persoană directă, dar sinceră, care face totul cu dăruire de sine, că sunt o femeie care zice mereu că viața e frumoasă.

  Toți avem la început un plan de viață perfect pentru fiecare. Așa cum ne-am dori să decurgă totul. Niciodată nu ne gîndim că într-o zi fatală putem ajunge la dializa, sau într-un scaun cu rotile, sau, traversând strada, sa nu mai ajungem acasă, sau urcînd în mașină să nu mai coborîm din ea. In planurile noastre de viață nu avem așa momente. Dar viața este un test şi o încercare, iar testele niciodată nu sunt ușoare. Şi dacă așteptați comodități de la viață, mă tem să vă dezamăgesc.  E în regulă să-ți fie frica, e ok să plîngi, să fii frustrat si dezamăgit, dar după aceasta, ridică-te şi mergi înainte, în sus, spre soare, la lumină! Atîta timp cât ești viu, nu ești mort. Eșecul tău ar trebui să-ți fie un imbold, căci atunci cînd cazi- te ridici şi, daca iarăși cazi, din nou te ridici. Şi aceasta te determină să continui.

  Acceptați-vă așa cum sunteți, dar nu uitați să tindeți la mai mult, trăiți-va şi prețuiți-vă viața nu doar după ce ați scăpat din ghearele morții. Adevărata putere se afla in voi. Adevărata fericire e să-ți trăiești clipa .

NU MURITI FIIND INCA VII !!!

Femei puternice cu mâini de aur 2

Continui să mă minunez de iscusința meșterițelor adunate în Jurnalul unei femei puternice și să vă fac cunoștință cu ele.

Marina Buțco- pictorița noastră. Am să fac o destăinuire acum. Eu pe fata asta o invidiez. Serios, cu o invidie albă, admirându-i operele. Și asta pentru că de mică îmi doream să desenez frumos, dar mâinile mele, din păcate, nu cresc de acolo de unde trebuie să crească mâinile unui pictor.  Lucrările ei sunt superbe și sper că într-o bună zi va ajunge rândul și la mine să îmi facă portretul mult râvnit.

Natalia Boeștean e o mămică meșteriță care tricotează și croșetează accesorii pentru copii.  Eu o cunosc on-line, având noi o temă comună de discuții și un același țel, dar azi iată că am aflat că Natălița nu e doar o mămică, soție minunată, nu doar o femeie ambițioasă care a spus NU alimentației nesănătoase și care a intrat în lupta aprigă cu kilogramele în plus, dar mai este si o femeie înzestrată cu mânuțe de aur. Pe pagina ei EuNata îți fug ochii de la atâtea frumuseți de căciulițe, fulărașe, botoșei create cu dragoste pentru copii.  Ehh, nu sunt eu încă mămică…..

Lilia Ștefan, încă o meșteriță care tricotează fenomenal.  Îi urmăresc activitatea mai demult și de fiecare dată mă lasă fără cuvinte operele ei de artă (altfel,nu mi se întoarce limba să-i numesc creațiile). Atât de gingașe, atât de vii, atât de colorate. Bravo Lilia! liliastefan

Iar acum urmează…. Tadaaaam!….. Creatorele de dulciuri!!!

Offf, dulciurile sunt slăbiciunea mea, și mai ales cînd văd torturile făcute  de Nadejda Onică apoi mă apucă inima. De dor, de poftă și de jele că nu le pot păpa.    nadejda onica

Tot despre torte vă mai povestesc. Nu știe ea că eu sunt fana ei și că o admir ca personalitate, ca femeie. Vorbesc despre Natalia Pădureț, cea care m-a susținut și m-a încurajat de fiecare dată când am avut nevoie. Nu o cunosc personal, dar știu că e un om cu inimă mare și un patisier de nota 10 cu mii de +. Ei cum? Cum să nu-ți lase gura apă toate frumusețile astea?

 

Suntem femei și tindem să arătăm bine mereu, indiferent de dispoziție și timp.  În comunitatea Jurnalului am reușit să cunosc câteva femei care au ca hobby  frumusetea.

Una din aceste femei e Dina David, meșterița manichiuristă și specialistă în extensia genelor.  Deja știu cui să mă adresez atunci când îmi doresc ochi frumoși și gene lungi.

Pe Oxana Voicu nu am cum s-o scap din vedere. O cunosc personal, o femeie plină de viață, o femeie inteligentă, care la fel are ca hobby manichiura. Ori cum zice ea- a doua metoda de calmare, prima fiind broderia.  Oxana, vrei tu ori nu vrei, da eu la tine după unghii frumoase am să vin.

oxanavoicu

Va urma….. 🙂