Scrisoare anonimă: Un destin în așteptare

As vrea sa va povestesc istoria mea si sa cer sfatul vostru,poate cineva din voi a trecut prin situația mea sau poate găsesc răspuns si claritate aici.616d7ad92589c4828fa3e050ba2784521679549445.jpg

  Totul a început cum si încep toate istoriile de viața cînd l-am întîlnit pe el. Simpatic,sexi, atrăgător, blond cu ochi albaștri. Ce-si mai poate dori o fetișcana de 21 de ani ? La asa vîrsta calitățile morale nu prea se apreciază, sau mai bine zis ele mai puțin contează . După o perioadă de timp si de relații am plecat peste hotare ambii la munca ,am hotărît să  facem bani si sa ne gîndim si noi la un viitor . Dar din zi in zi eu tot mai mult observam calități in el ce nu imi preconizau un viitor fericit. Am început să am dubii. Cluburi ,băutura in exces ,la munca nu mergea ,ma mințea de bani ,mai pe scurt nimic îmbucurător. Mi-am pus in plan să plec si eram hotărîtă, dar peste 3 zile aflu ca sunt însărcinată.  Îmi spun că  poate copilul il va schimba,își va da seama ca e viitor tată,ca e responsabil de viața copilului său,dar sa stiti fetelor asta e cea mai mare greșeală sa crezi ca copilul poate schimba situația . Ei bine,eu pe atunci aveam speranța.  Am hotărît să ne întoarcem în țară,sa ne stabilim acasă si să nasc în Moldova. Venind acasă problemele au devenit si mai mari. Prieteni,baluri, frigărui,alcool și nimic muncă . Copilul se dezvolta , el nu vroia sa muncească, trebuiau atîtea lucruri de cumpărat pentru micuț ,însă eu nu aveam nici macar un scutec. Eram in pragul disperării. Luptam, incercam si cu binele si cu raul ,dar orice discuție se termina cu ceartă.
Cind aveam 5 luni de sarcina,intr-o dimineață am văzut-o pe sora mea la poarta ,furioasă foc,venise sa mă ia la dînsa ,mai tîrziu am aflat ca se stia cu vecina mea si acesta i-a povestit tot ce se petrece la mine in familie. Vecinii sunt cei mai buni spioni. Mi-a zis să-mi iau cele mai necesare lucruri si sa las viața asta de infern. Părinții m-au susținut și asa l-am părăsit pe bărbatul viitorului meu copil. Timpul trecea, am devenit mămică, am născut un copil frumos si sănătos. El nu a mai sunat ,nici nu a mai scris ,nici la naștere ,nici după ,pînă în prezent . Nu contribuie cu nimic in educația copilului, dar eu nici nu cer si nici nu vreau .
Timpul se scurge ,copilașul creste,  iar eu simt singurătatea in gît. Cupluri pe străzi cu copii,băieței si fetițe strigînd cuvîntul „tata” si asta ma apăsa ca un munte. Cineva imi recomanda să-mi fac un profil pe un sait de cunoștințe si eu ma gîndesc, de ce nu? Trebuie sa incerc si eu cumva să-mi refac viața. Si iată fac cunoștință cu el,bărbatul ce prin mesajele sale ma face sa uit de singurătate ,de tristețe, de probleme. Mesajele lui venea in fiece  dimineață,la amiază, seara si cu fiecare mesaj inima mea bătea mai cu foc. Simpatic dar si inteligent,se înțelegea după cum scrie ca are un caracter gingaș si iubitor . S-a atașat de copilul meu si băiatul il recunostea  cînd suna pe skype si alearga repejor fericit . Mai tîrziu am aflat că e orfan ,am aflat ce viața grea a avut ,bătut,flămînd, înghețat. Așa cum era peste hotare ,am hotărît sa-l aștept . Dar timpul trecea si el nu se grăbea acasă. Am înțeles ca ceva imi ascunde. Atunci după insistențele mele am aflat ca sta închis la închisoare. Desigur a fost un șoc.  Am închis, l-am șters ,l-am blocat …dar din telefon doar . În inima si creierul meu nu exista acest buton.  Nu puteam sa merg mai departe fără el,am luat din nou legătura,  zic macar să aflu pentru ce e închis si am aflat.  Stă pentru ca un copil flămînd si orfan, a încercat să fure,pentru o bucată de pîine. Desigur asta nu îi îndreptățește fapta, dar nici asasin nu-l face. Au trecut 8 luni de cînd sunt cu el ,am fost de 8 ori in penitenciar la întîlnire si continui sa-l aștept.  Știu că cineva va spune că aceștia din închisori numai de astea ca mine caută, fiindca am auzit cuvintele acestea de zeci de ori,dar vreau sa va spun ca el nu îmi cere nimic,ba încă ne da mie si copilului,ne ajută cu ce poate din banii ce ii muncește in închisoare. Toți cei care știu istoria mea,părinții,familia ,prietenii spun într-un glas ca sunt o naivă ,ca greșesc,ca o sa-mi fie greu in viața cu el, dar eu stiu una – viata fără el nu mai există.
Oare nu tot noi,oamenii , spunem că fiecare merită in viață încă o șansă ? Nu înțeleg de ce atunci afirmația asta rămîne doar la nivel de vorba ?
Eu poate din nou gresesc …Poate nu e alegerea corecta ,poate iarăși am ales bărbatul nepotrivit,dar îmi doresc din suflet sa-i dau acestui om încă o șansă .

Va mulțumesc că ați avut răbdarea .

Anunțuri

1 comentariu

  1. Ileana spune:

    Buna draga mea. Am citit cu atentie povestea vieti tale. Iti pot spune doar ceea ce este esential pentru noi toti in viata. Sa faci ceea ce iti dicteaza inima. Un om ce este inchis, asta nu da voie nimanui sa judece, sau sa nu acorde o sansa, Toti gresim, iar cei mai multi fac greseli enorme fara sa fie inchisi. sufletul acestui om nu este in, inchisoare, sufletul lui este la el, iar daca tu il iubesti, si simti ceva pentru el, nu da inapoi. Lumea vorbeste, lumea nu tace, iar cei ce ne ajuta, sa ne ajute neconditonat, fara sa ne impuna ce sa facem cu viata noastra. Iti doresc numai bine!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: