Arhive zilnice: 11 ianuarie 2018

Alina-ma,vintule hoinar!!!

Inspirată din istoriile ce le citesc zi de zi in  acest frumos grup, am hotărît să-mi povestesc si eu istoria vietii. Nu pentru sfaturi sau aprecieri,ci pentru ca femeile noastre sa inteleaga ca noi nu suntem slabe ,suntem mai puternice decît pare la prima vedere .           

Partea 1. ALINA-MA,VINTULE HOINAR
Aveam 17 ani cînd l-am întîlnit pe viitorul meu sot . De 1 aprilie cînd pentru prima oara in viata, tata mi-o permis sa merg la disco cu fetele. Eram fericita ,in sfîrșit sunt mare daca tata ma lasa sa vin acasa la ora 23. Cînd o intrat el pe usa m-am oprit din dans ,am rămas tablou,cred ca asta înseamnă dragoste la prima vedere. Fetele imi spuneau,nici sa ma gîndesc la el,ca e mîndru si orgolios si ca nici una nu-i poate atrage atenția.Eu încăpățînata de felul meu am izbutit sa fac sa ma conduca acasă . Din acea seara a inceput povestea noastra de dragoste. Tot bine si frumos pina au aflat părinții mei. Mi-au interzis sa fiu cu el.Nu le place,nu e de mine,trebuie sa fac scoala ,nici sa ma gîndesc la băieți. Conflict,scandal,ceartă. Am continuat sa ne întîlnim pe ascuns ,era usor fiindca atît părinții lui cit si ai mei munceau peste hotare,nimeni nu stia ,părinții s-au liniștit,spiritele s-au calmat,toata lumea fericita . Pina in ziua cînd am aflat ca sunt însărcinată . Am intrat in panică ,avem 18,ma pregăteam de bacalaureat . Mă temeam că tata ma omoară de afla si imi venea să mor. Ambii am hotărît ca lăsăm copilul ,dar părinților nu le spunem. Timpul trecea ,la mine burta nimic,il duceam in spate,la liceu nimeni nu stia,familia nu stia ,eram numai noi doi in lumea noastră,doi copii,unu de 18 si altu de 21 de ani,care se pregateau pentru nasterea inca a unui copil. Peste 9 luni a apărut bebe a nostru si a văzut lumina zilei ,eram speriați si singuri. Am hotărît ca trebuie de spus părinților. Puteti deja sa va închipuiți reactia . Plinsete,strigăte,jele,tu ne-ai „pozorit”,copil din flori,necăsătorita . Dar fapta era deja făcuta,mai la urmei urmei am dat viata la un om, nu am luat-o. Spiritele s-au mai linistit si trebuie de gîndit ce e de facut mai departe. Trebuie de botezat copilul si pe voi de dat la lege,nu puteti trăi in curvarie. Zis si facut . Cumatrie,botez si înscriere la un loc. O seara grea ,cu multe replici si ofense,cu vorbe pe la spate ,cu chicoteli si haz facute pe seama noastră. Dar am trecut si peste asta. Si iata de aici eu devin o femeie măritată . Viata de familie era total diferita de ceea ce stiam eu . Am inceput sa ma confrunt cu probleme ce apar în 80% din familii-drujii,balurile, lipsa de respect ,de dragoste,de intelegere,indiferenta,cruzime,e foarte mult de povestit…vroiam să-mi iau lumea si copilul in cap si sa ma duc unde imi vad ochii,dar cum? I-am facut de rusine odata pe părinții mei si acum iar din nou sa o fac cu divorțul? Ce o sa zică părinții si nașii si cumetrii si prietenii ?Off, Minte de copil…Si iata asa au trecut 5 ani…5 ani de coșmar unde eram mobila in propria casa.Pina nu s-a întîmplat ce s-a întîmplat ,soarta îmi pregătea o alta lovitura … 

  Partea 2.  Si iata s-o întîmplat ce s-o întîmplat…Ziua copilului,împlinise 5 anișori. De dimineata lîngă aragaz,fuga încolo,fuga încoace ,mîncare pentru 20 de persoane . Pun pe masa ,aranjez,feluri peste feluri de bucate ,ca la noi la moldoveni ,sa șie ghini.Au venit cumetrii,nanasii,prietenii,a fost veselia in toi. Spre miezul nopții simțeam că bateria mea interioară e epuizată,nu mai puteam tine capul pe umeri de oboseala. Cînd au inceput a pleca oaspeții, prietena mea cea mai bună se ofera sa ma ajute sa string tot de pe masa si sa spălam vesela. M-am bucurat…ce prietena adevarata am eu. Dupa care ea imi zice ca nu mai pleaca acasa ,e tîrziu si afara viscolea,o furtună de zăpadă . Eu desigur fara nici o problema o culc in salon.Dupa care merg si eu la noi in dormitor ,pun capul pe perna si ma deconectez complet. Mă trezesc la ora 3 noaptea,soțul meu nu e lîngă mine. Nu am dat însemnătate ,zic poate e la bucătărie ,sau baie ,sau fumează la balcon. Mă culc inapoi. Mă trezesc la 6 dimineata din plînsul copilului,dar el tot nu este in pat. Am inceput să-mi dau intrebari…ma ridic . Mă uit la bucătărie ,in baie ,nicăieri nu-i. Stau in fata ușii de la salon si ma rog la Dumnezeu sa nu fie ceea la ce ma gîndesc eu.Deschid usa. Intru. Tabloul care il vad. Prietena mea cea mai bună ,in bratele sotului meu,ambii goi goluti dorm, imbracisati ca doi hulubei.  Nesimtitul,in camera vecina,cu sotia si copilul sub coaste,cu prietena mea…Nu puteam să ma mișc,nu puteam să respir,vroiam sa fug de acolo,dar picioarele nu vroiau sa meargă. Copilul ma chema din camera vecina ,dar eu stau si nu pot trage aer.  Atunci am simtit cum o bucată din sufletul meu moare,chiar in acele minute . S-a trezit toata lumea. Eu fara nici o vorba ,iau geanta si incep a baga in ea haine. Plec. Multe am tolerat si am răbdat dar asta nu am de gînd. Imi string ultimele rămășițe de demnitate si vreau sa ies din casa asta,unde nu am mai stiut fericire. Îsi cere iertare  ,ca motiv ,erau beți si nu si-au dat seama ,si cică el o încurcat camera si o crezut ca acolo eu dorm. Poate eram eu tînăra si naivă ,dar nu proasta sa cred in asta.Mi-am strîns geanta,copilul si zic gata,pina aici. La iesire din casa simt o imbrincitura puternica. M-a lovit.Mă apucă de par si ma doboară la pămînt ,după care unul după unul vin pumnii peste fata mea. Imi ia cheile ,încuie usa si imi zice ca nicăieri eu nu plec si mai ales sa iau băiatul cu mine. Toata ziua o petrec in dormitor ,plîng,telefonul tot m-i l-o confiscat,nu pot suna părinții. Am ajuns sa fiu prizoniera in propria casă. Vine noaptea …Toata lumea adoarme ,o obosit probabil peste zi de dat cu pumnii. Mă scol încetișor,iau cheile ,geanta ce e era pregătită de cu zi,copilașul si pe la 2 noapte ies in strada. Afara iarna ,o vijelie,o zăpadă pina la genunchi. Nu gasesc nici un taxi ,nu vrea nimeni sa se pornească. Am găsit cu mare greu un om ce s-o oferit sa ne duca . Părinții mei trăiau la 40 km . Cînd la intrare in sat ,taxistu spune ca el mai departe nu merge,zăpadă e prea mare. Cu geanta in spate ,cu copilul in brate ,noaptea ,fara telefon,viscol,ger,merg spre casa părintească. Studenta ,fara casa ,fara masa ,cu copil mic ,ma gîndesc cum sa traiesc mai departe ? Mi-i frica de reactia părinților. Ajunsă acasa ,am izbucnit in plîns. Nu puteam sa povestesc parintilor despre inselarea sotului. Imi era rusine. Nici pina in ziua de azi nu știu adevăratul motiv a plecării mele.Am zis ca m-o batut si atît. Tata o zis ca il omoară ,cum asa sa ridice el mina la mine,dar l-am rugat să-l lase in plata Domnului să-și trăiască viata. Asa O inceput viata mea de femeie divorțata . Dacă as fi stiut ca cosmarul vietii mele abia incepe….

Partea3.  Iata sunt si eu femeie divorțata . Vreau sa respir ,sa trag aer in piept,dar cei din jur continua sa ma sufoce . Asa cum nimeni nu stia motivul plecării mele ,fiecare avea varianta sa.Nasa ma suna si ma făcea curvă,ca am lăsat soțul si am plecat la Chișinău să-mi caut hahali bogat. Dar nu asta era problema principala . Problema principala era ca inselarea sotului m-o afectat mai mult decît părea la prima vedere. Nu puteam să văd bărbații in ochi,sa vorbesc cu ei,ma lua groaza numai sa ma gîndesc ca as putea să-mi refac viata. Doi ani au trecut in singurătate . Copilul meu creștea părinții ma ajutau,am finisat facultatea si am inceput sa muncesc. La serviciu am cunoscut un bărbat care m-o cucerit. Am hotărît sa-i dau o sansă ,realizînd ca viata continuă,ca trebuie sa incerc sa traiesc . Copilul l-o acceptat ,ma stima ,părinții lui la fel,s-au atasat foarte mult de băiat. Si ma gîndeam ca in viata mea a sosit linistea ,ca poate merit și eu un pic de fericire ,dar nu a fost sa fie ….

In 2010 fiind la odihna in Turcia m-am simtit rau. Toate simptomele unei intoxicatii. Ajungînd in Moldova din aeroport am fost luată cu salvarea si dusă la spital. Acolo o lună de zile am fost tratată de toate bolile lumii ,numai nu de boala de care sufeream eu. Situatia s-a inceput a înrăutăți,pina am ajuns in reanimare. Nu-mi mai cunoastem părinții,medicii le-au zis sa se pregătească de înmormîntare fiindca nu am scăpare. Dar eu luptam,cu tensiunea 250 ,cu apa in plămîni si imprejurul inimii, luptam cu gîndul la copilul meu. In sfîrșit am fost diagnisticata cu glorolonefrita acuta,stadia 5 ,insuficienta renala severa si sentinta- HEMODIALIZA. Unica scăpare ,asa cum la noi in Moldova nu exista operatii de transplant renal. S-au inceput zile de coșmar ,dieta severa alimentara si de lichid.In zi nu se poate mai mult de 0,600 gr de apa,nu mai pot să maninc fructe si legume,dializa o fac de doua ori pe săptămîna,sunt legata de aparatul acesta . De ploua,de ninge,de-i vînt sau cutremur ,uragan sau furtună in fiecare luni si joi eu sunt prezenta acolo,fiindca de asta depinde viata mea. M-am resemnat,luptam din răsputeri pina in ziua cînd m-au chemat in cabinet si mi-au zis „Da tu esti  La curent ca nu mai poti avea copii?” Asta a fost lovitura ce nu am putut a o  suporta demn si in picioare ,am cazut pe scaun si in acel moment am simtit ca inca o bucată din sufletul meu a murit .Visul meu de a cea o fetiță s-a spulberat.Iubitul meu auzind de asta s-a schimbat complet si in scurt timp ma părăsește. Atunci a inceput depresia …o depresie grea…acută ,nu mai vroiam să traiesc ,nu ma ridicam din pat ,nu  mai puteam să-mi îndeplinesc funcția de mamă…Fostul meu sot aflînd despre asta imi ia copilul. Eu nu ma împotrivesc fiindca inteleg ca nu mai fac față… nici rolului de mamă ,nici rolului de om viu. Viata mea trecea între luni si joi,de la dializa la dializa ,de la procedura la procedura …

Partea 4. Trec anii… Singurătatea sugruma … Am făcut cunostinta cu oameni la fel de puternici ca mine care mi-au aratat ca dializa nu e sentinta ,e doar un alt mod de viata,diferit de cel ce il duc majoritatea oamenilor. Mă trezesc dimineata si imi zic ca trebuie sa traiesc. Parca m-am trezit dintr-un somn de.moarte . Copilul …Copilul meu nu e cu mine. M-am simtit o ratată. Cum am putut sa las să-mi ia copilul? Am inceput o alta lupta grea pentru copilul meu. Fostul sot nu vroia nici gîndul sa-l accepte ca băiatul sa trăiască din nou cu mine. Am trecut prin judecati si teste psihologice ,pentru a demonstra ca sunt in descernamint,ca depresia nu mi-o afectat gîndirea.Am inceput din nou sa muncesc. In fiecare dimineata ma uitam in oglinda si imi ziceam că eu o sa pot,o sa reusesc,o sa lupt,nu ma bate pe mine viata cu una cu doua . Si am izbutit. Mi-am luat băiatul si impreuna am inceput o viata noua. Prietenele tot mai des imi ziceau,nu poti fi singura toata viata,da o sansă la un bărbat,nu esti urîtă ,nu esti proasta ,poate iti găsești fericirea . Eu tot doream să-mi gasesc fericirea si făceam ceva încercări de a construi o relatie . Dar relatiile mele ajungeau doar pina in momentul cînd se afla ca sunt dependenta de procedurile de HEMODIALIZA ,după care era clar ca nu mai pot avea copii si atît,aici totul se termina . Am eșuat de 3 ori după care mi-am zis ca nu se mai gaseste bărbatul care ar fi deacord  sa fie cu o femeie ce nu-i poate darui un copil. 

Si iata intro zi imi vine un mesaj pe fb. Un bărbat imi scrie ca i-am placut ,ca ar dori sa faca cunostinta . Nu l-am băgat in seama ,ma gîndeam la ce bun ,si asta va afla de problema mea si ma va părăsi cum si toti ceilalți 3 precedenți. Dar am continuat discutia ,era foarte placut,atent ,grijuliu,inteligent . Eram pe aceiasi unda,gîndeam la fel. El tot divorțatat cu un băiat de vîrsta băiatului meu. M-am atasat foarte mult de el. Mi-am zis sa incerc pentru ultima data ,să-mi dau o ultima sansă,mie si copilului meu,poate vă deveni si un tata bun pentru el. . Si după ceva timp de conversații virtuale m-am îndrăgostit ca o adolescentă într-un om care nici macar nu-l vazusei vreodata in viata. In el era imposibil sa nu te indragostesti,pur si simplu nu aveam sanse. Si m-am hotărît să-l astept ,el fiind după hotare.Mi-am zis caca am  trecut prin atîtea ,mai trec si prin asta ,fie ce o fi. Cînd a ajuns mult asteptata zi a  intilnirii am ramas șocata si placut impresionata de comportamentul lui. Atît de tandru si grijuliu,atît de iubitor ,Doamne, imi zic visez sau ce. Mii frica ,atît de frica să-i zic de durerea mea ,nu vreau sa-l pierd,prea mult inseamna pentru mine,dar nu am de ales ,trebuie sa fiu sincera . Cu inima la pămînt ii povestesc toata istoria mea si ii zic ca eu niciodată nu o sa pot să-i dăruiesc un copil. Acele cuvinte nu o sa le uit niciodată … ” Prințesa mea ,nu exista boala  sau obstacol pe lumea asta care m-ar face sa renunț la tine. Te-am cautat o viata intreaga . Esti a mea cu toate problemele ce le ai. Tu ai un băiat,eu am un băiat ,doi copii ne ajung,dar daca ne dorim un al treilea ,il infiem” Am inceput sa plîng,pentru prima oara după 8 ani de dializa . Din acea zi în sufletul meu a inflorit primavara,am simțit din nou iubirea,sunt stimată,încurajată si am am mereu alaturi un umăr pe care pot conta. Acum ne pregătim impreuna de transplant renal. Nu mai sunt singura ,nu mai lupt de una,in inima mea sunt adunați toți munții ,oceanele si izvoarele curgatoare. In fereastra mea patrunde soarele și fiecare dimineata lupt pentru o nouă zi,pentru ca am pentru cine lupta,pentru bărbații mei.

Dragele mele,fiti puternice ,luptati!!! Chiar si dupa cea mai devastatoare furtună ,apare curcubeul. Noi toate meritam fericirea. Meritam bărbați demni alaturi . Nu lăsați mîinele in jos. Mergeți spre fericire chiar si atunci cînd fericirea întîrzie sa vina .

Sunt sigură ca multe dintre voi vor rămîne uimite ca anume eu sunt eroina poveștii acestea triste. Cine o reusit sa ma cunoasca ma știu ca pe un om vesel ce se bucura de viata. Ce zîmbește si stie sa trăiască. Sunt omul care e receptiv la durerea fiecarei din voi,fiecarui post unde se cere un sfat eu ii acord atenția mea. Si cînd spun ca am o experienta bogata in spatele meu asa si este după cum vedeti.  

Dragele mele ,cele ce tolerați violenta in familie ,si va temeti sa plecati de la soți infideli si violenți,nu așteptați 5 ani…Nu repatati greseala mea ,ieșiți în frig ,in ger ,in furtună ,luptati cu viscolele vietii. Mergeți spre fericire .
De ce fameile puternice sunt greu de iubit ?Cîndva si femeile puternice si independente au fost naive,dar au întîlnit bărbații nepotriviti in momente gresite .Cînd au iubit prima oara ,nu au primit destulă iubire si afectiune ,nu au fost respectate si înțelese,apreciate si îndrăgite. Va doresc la toate pace sufletească .

Reclame