Să nu cedezi!.. Niciodată!..

learn-how-to-build-willpower__1

Azi am decis să mai răsfoiesc prin arhive, zic, poate găsesc careva articole nescrise pe blog, idei interesante. Și am găsit… Am găsit jurnalul meu, pe care îl țineam ani buni în urmă, când eram la început de cale.   Vreau să mă împart cu voi cu un fragment scris în acele momente când eram la limita disperării, când unicul gând pe care îl aveam era să renunț.

”Am impresia că totul e împotriva mea. Un sumbru în toate domeniile: școală- minus, lucru- un down total, iar de viața personală nici nu mai zic nimic. Acum, când mi-au mai rămas 100 metri până la finiș, acum îmi vine să mă dau bătută. Puterile pentru lupta cu viața sunt la limita de jos. Am uitat cum e să mai stai fără griji, cum e să zâmbești sincer, cum e să te trezești dimineața cu azart de viață. Am uitat până și cum e să-ți pui ceva machiaj, să îmbraci o haină drăguță și să mergi pe stradă cu capul sus, fără să te gândești că azi, pentru a câta oară, vrei să fii invizibilă.

Și îmi pun întrebarea: ”Când se va termina totul?” Când va veni ziua aia în care, trezindu-mă, să zâmbesc în oglindă și să zic ”Am reușit!” ? Când va veni momentul ăla în care voi spune în microfon: ”Alpha Bravo Charlie, you are cleared for….” Când?..

M-am săturat să tot chicotesc isteric ca proasta, m-am săturat de sărăcia în care stau, m-am săturat să vin acasă și să întâlnesc acolo doar frigul și fluieratul vântului prin fereastră. M-am săturat să mă gândesc că azi îmi iau iarăși pe mine perechea de blugi rupți (unica pereche de pantaloni pe care o am la suflet) care demult nu mai sunt buni de îmbrăcat. M-am săturat să-mi doresc atât de multe chestii cool și în același timp să mă gândesc că nu am nici un leu să mi le cumpăr… 

Vreau ceva schimbări!…”

Da, există momente când ai vrea să cedezi, să o lași naibii de putere și înverșunare, să urli în gura mare și să te dai bătută pentru că te doare, pentru că simți că nu mai poți să reziști. Uneori nu mai vrei să lupți. Îți vine în gând  să lași totul baltă, să dai mâinile în jos. Însă în așa momente, ceea ce trebuie să facem este doar să ne oprim pentru câteva clipe, să tragem aer în piept, să ne întoarcem privirile în urmă la tot drumul parcurs și să ne gândim: ”Oare toată această cale lungă, tot acest efort depus merită să fie în zadar?” Sunt sigură că răspunsul va fi ”Nu, nu merită”. De obicei, cea mai grea perioadă este cea dinaintea succesului. Atunci când ne mai rămân câțiva pași de făcut pentru a ne atinge scopul. E o stare normală pentru că oboseala fizică și mentală dă de știre, iar entuziasmul e epuizat.   Dar nu trebuie să renunțăm. După cum am zis, ne oferim un mic răgaz, pentru a inspira adânc și a ne analiza drumul parcurs.  Apoi adunăm ultimile picături de voință, strângem pumnii, ne ridicăm și pășim mai departe. Pentru că, dacă am putut ajunge până aici, vom putea să ajungem și până la capăt. Pentru că, putem să rezistăm încă mult timp după ce am zis că nu mai putem.

Orice n-ar fi, nu ceda!… Niciodată!…

Autor: Tatiana Celac

Sursa poză

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: