Domnica Cemortan „Copiii pușcăriei fără copilărie”… din nou?!

Republica Moldova este un stat al contrastelor, un stat în care cei ce chiulesc de la ore, ulterior, se fac oameni mari, unde țăranii mor de foame și unde copiii au drepturi doar în Constituție. Numai în Moldova coafurile deputaților costă mai mult decât un salariu mediu și doar aici copiii părinții cărora sunt deținuți în penitenciare, sunt tratați cu aceiași atitudine ca și părinții lor, mai cu seamă cei mici, care, deși nu poartă nici o vină pentru faptele părinților, sunt nevoiți să-și petreacă primii ani din viață după gratii într-un anturaj sumbru și periculos pentru psihicul lor încă atât de fraged. “Un coridor cu 7 uși și o baie comună”, din spusele Domnicăi Cemortan asta e tot ce văd micuții “condamnați” pentru primii trei ani de viață în penitenciarul de la Rusca. Acești copii au aceleași drepturi ca și copiii noștri, însă statul a decis nu numai să nu le dea mai nimic, dar și să le mai ia din puținul obținut din mila oamenilor. Indiferența demnitarilor este pur și simplu ucigașă, o dovadă în plus este și cazul elucidat de activista Domnica Cenortan, care a organizat un proiect caritabil în scopul amenajării unui spațiu pentru copiii de la închisoarea din satul Rusca, unde dispar atât bunurile donate cât și însăși odăița renovată predestinată copiilor, nu după mult timp de la inaugurare. Domnica Cemortan oferă detalii în interviul ce urmează.
Maria: Domnica, povestește cum a luat naștere proiectul “Copiii pușcăriei fără copilărie” Este vorba de un fond caritabil, povește-ne despre el, cine sunt beneficiarii?
Domnica: în Republica Moldova sunt două penitenciare de femei, vroiam să știu cât mai multe despre ele și spre mirarea mea, vizita a fost aprobată la unul din ele, și anume cel de la Rusca, astfel, mergând din ce în ce mai des acolo cu diferite proiecte, am realizat că secția unde se întrețin mame și copiii, mereu se limitează doar la colete pentru cei mici iar asta este o problemă majoră. Am fost surprinsă să aflu că închisoarea este des vizitată de reprezentanți ai mai multor organizatii pentru drepturile omului, însă copiii nu au fost observați, iar acțiunile ce au loc din numele ONG-urilor, după mine sunt superficiale, pentru că adevarata problemă este la rădăcină. Secția mamei și copilului este formată dintr-un coridor unde sunt în jur de 7 camere, o bucatarie și o baie comună — atât! Compartimentul pentru mame cu copii are acces la o iesire într-un fel de gradină improvizată unde nu este nici un copac, nimic verde, totul cimentat și doar un pat, aidoma unui colțișor de joacă pentru copii .Uite în așa mediu copiii cresc acolo de la naștere până când fac 3 anișori. Voi v-ați crește copilul in așa condiții?!
Acest proiect minunat în opinia mea, un proiect unic in RM “Copiii pușcăriei fără copilarie” s-a nascut în urma vizitelor mele la Rusca unde am dus colete mamelor și copiilor, și am donat peste 800 de carți în rusă și română bibliotecii din penitenciar. Visez să pot obține dreptul femeilor la primirea gratuită a articolelor de igienă personală, însă asta va fi o altă luptă… Acum este important să facem tot posibilul ca micuții care sunt acolo să creasca în condiții umane.28278190_1525881590870611_1519932995_o

M:Ce te-a impresionat cel mai mult când ai intrat intr-o instituție penitenciară pentru femei?
D:Curățenia de acolo. Parca eram într-un sanatoriu, totul frumos, curat, dat cu var, multe flori…numai gratiile te faceau să revii la realitate.
M:În ce condiții trăiesc deținutele, de ce se plâng cel mai des?
D: Am sa fiu obiectivă, din punctul meu de vedere și din câte am reușit să văd, conditiile de trai la Rusca sunt bune. Camerele intr-adevar sunt mici, foarte mici, însă acele femei sunt în penitenciar și nu în casă de vacanță. Asta e opinia mea.
M:Cine a mai contribuit la dezvoltarea si realizarea proiectului de renovare a camerei de joacă pentru copii?
D: La dezvoltarea si realizarea proiectului a contribuit foarte multă lume, fiecare cu ce a putut, totuși împreună am făcut o forță. Un grup de mame din America au trimis colete cu haine și jucării, grupul “Ask a mom”a venit de asemenea cu donații și implicare, mamici simple din toată Moldova au donat jucării, cărți, am rugat mămicile să adune cât mai multe jucării inteligente pentru o dezvoltare mai bună a copiilor. Svetalana Sainsus de asemenea a contribuit la acest frumos proiect ori de câte ori am avut nevoie de aportul ei, la fel am avut donatori din România care au au dat o mână de ajutor proiectului nostru.


M: Cât timp și efort te-au costat atât pe tine cât si pe colegii tai să obțineți “învoirea” administrației pentru a începe lucrările de reparație?
D:Vai de mine, cu așa întrebare ai pus degetul pe rană. Deja cred ca se fac doi ani de la apariția proiectul până a fost realizat și repede distrus tot de cei care ar fi trebuit să aibă grijă de el. Inițial am vorbit cu directorul penitenciarului, d-lui a zis că ideea nu este rea deloc, am mers la DIP si am început discuțiile, toți au zis că sunt gata să colaboreze , și, având acordul lor, am zis că voi avea nevoie de timp să adun tot ce va fi necesar pentru o cameră de joacă.
A durat cam o lună ca sa adunăm donațiile. Eu mult am pus accent ca donațiile sa nu fie numai în bani ci în jucării , cărți , mobilier, vopsea, o doamna tocmai din Franța a trimis vopsea cu efect de tablă, ca micuții să aibă unde desena pe pereți în caz că afară plouă sau ninge și ei nu pot ieși din cameră.
Si ce crezi?! Când totul era aproape gata mi s-a spus că nu mai este posibil de realizat nimic, că vezi bine cei din administrația închisorii erau convinși ca eu am renunțat la acest proiect și au găsit o mie și una de scuze doar ca să ne împiedice să ducem la bun sfârșit lucrările de reparație și amenajare.
Atunci am anunțat că voi face o conferință de presă (ceea ce am și făcut) însă, chiar în dimineața când trebuia să adun conferința am fost sunată de un consilier al ministrului justiției, pe atunci Cebotari care foarte direct mi-a dat de ințeles că dacă adun conferința de presă, atunci nu mai avem ce vorbi. “Ca sa vezi… eu așa și n-am înțeles, el mie imi face în ciudă sau copiilor din penitenciar?” M-am gândit eu în sinea mea..
Aș vrea să zic că anume după conferința de presă, când am crezut ca totul e pierdut, ca prin minune, a început să miște un pic căruța asta din sistem, cu mult greu, și datorită încăpățânării mele, proiectul “Copiii pușcăriei fără copilarie” a prins la viață pentru prima dată dupa mai mult de un an de luptă cu sistemul. Am semnat și un memorandum cu DIP în acest sens.28276029_1525877707537666_1887426964_o

M: Ce a fost cel mai dificil în realizarea acestui proiect?
D: Cea mai complicată etapă în toată povestea asta a fost obținerea unei camere pentru realizarea proiectului . Atât administrația cât și MJ au înaintat tot felul de scuze, minciuni si au întreprins acțiuni pe care le consider urâte, numai ca să nu putem face nimic.

M: Deci, știm că pana la urmă proiectul a avut succes, copiii au obținut o odaie de joaca spațioasă și luminoasa cu utilaj și jucării frumoase, însă de curând am aflat că deja de ceva timp camera destinată copiilor a fost demontată și a devenit dormitor pentru deținute? E adevărat?
D:Ceea ce o să vă zic sper sa afle cât mai multă lume ca apoi să nu fie acuzații la adresa mea. Eu de două luni tot încerc pe cale diplomată să duc un dialog cu DIP si MJ însă ei nu raspund la întrebările mele.
De la data lansarii camerei de joacă, am mai trimis un colaborator al fundatiei mele să mai duca câte ceva ce trebuia pentru finalizarea proiectului plus că am mai primit niște tablouri cadou și erau mici detalii de finisat în cameră. Colaboratorul meu a stat sub ușa lor 2 ore și nu i-a permis accesul sub pretextul ca toți copiii sunt în carantină. Ea a nu a plecat până nu au lasat-o sa intre și mi-a zis, că în camera de joaca era doar un singur copil, izolat de restul ca fiind bolnav. Deci, din camera de joaca destinată copiilor, ei au decis să facă “izolator” de carantină.(?!)
Eu din acel moment am început a trimite mesaje, emailuri la DIP si MJ și fără răspuns.
Am rugat colaboratoarea mea să îmi facă poze să văd camera cu tot ce este în ea, și comparând cu prima poză când a mers Svetlana să ducă jucarii,era clar că nu corespunde cu anturajul ultimei poze.
Am scris oficial un email în care am întrebat unde sunt duse lucrurile dispărute din odaie, și am primit răspuns fix dupa o lună “lucrurile sunt depozitate într-o altă cameă” — ATÂT. Asta m-a revolatat și mai mult.

Se vede clar diferența dintre ceea ce era în odaie de la început și ce a rămas
Alexandru Rusu, un donator din România a cumpărat un televizor și o sumedenie de discuri cu desene animate, care din păcate încă nu au ajuns în penitenciar deoarece am început să aud zvonuri precum că acea cameră este ocupata de două deținute iar lucrurile destinate copiilor au disparut. Așa că acest televizor încă este la mine în speranța că va fi dus într-o zi în odăița de joacă a copiilor din penitenciarul Rusca.28311849_1525884174203686_300976635_o

M:Povestește-ne despre copiii “din detenție”, ce înseamnă pentru ei acea odăiță luminoasă?
D: Nu cred ca ei macar au avut acces acolo. Asta e opinia mea. Știi care e partea amuzantă, unele mame au fost contra creării acestei camere — de râs și de plâns, facem bine cu forța. Mi-am zis, “ce pot cere de la oameni obișnuiți să trăiască în asemenea condiții”, așa că eu le-am zis că această cameră nu o fac pentru ele, ci pentru copiii lor care nu sunt cu nimic vinovați dar sunt nevoiți să-și petreacă primii ani din viață după gratii, închiși între patru pereți, ei merită o copilărie fericită.
M: Cum ai aflat despre “reamenajarea” camerei pentru copii intr-una pentru deținute?
D:Am aflat de la colaboratorul ce nu a avut acces de doua ori sub diferite pretexte în penitenciar, imediat am dedus ca ceva nu este ok. Apoi o jurnalistă mi-a scris în privat că a mers sa facă un reportaj despre copiii de acolo, și mi-a zis că nu există nici o cameră de joacă, atunci deja a ajuns cuțitul la os.
M: Domnica, știm ca ai trimis o cerere și o scrisoare deschisă Ministrului Justiției pentru a se pronunța pe marginea acestui caz, ce răspuns aștepți, și în general ai încredere în această instituție?28125419_1521939131264857_1416315158_o

D:Eu nu astept răspuns, eu aștept o acțiune concretă și pe termen lung. Iar la capitolul încredere — evident că nu am. Bătaia de joc nu față de mine, ci față de așa un proiect frumos pentru niste copii nevinovați depășește imaginația mea de răutate. Dar cum am mai zis și în scrisoare, să vedem ce o sa facă noul ministru Tănase.
M: Dacă nu vei fi susținută de Ministrul Justiției, care vor fi următorii tăi pași și cu ce te-ar putea ajuta societatea civilă întru lichidarea acestei probleme?
D:Vreau ca societatea civilă să susțină acest proiect până la urmă, pentru că doar uniți putem schimba ceva. Doar asa putem sa ajutam niste copii mici care încă nu-și pot apăra interesele, dacă nici la scrisoarea deschisă, ministrul nu va cere o întrevedere în scopul soluționării problemei , atunci nu am decât să cer ajutorul societatii civile si să îndemn oamenii să “vizităm” Ministerul Justitiei zilnic până o sa ne facem auziți.
Există și o petiție în acest sens, care poartă numele proiectului și care are drept scop ilucidarea și soluționarea problemei copiilor izolați de copilărie în închisoarea de la Rusca.
Dacă nu sunteți indiferenți față de soarta copiilor nevinovți, semnați această petiție, pentru că împreună putem învinge acel sistem corupt și putred.
https://www.petitieonline.com/copiii_din_pucrie#form28308772_1525880834204020_1595421299_n

Autori: Maria Dombrovski
Iunona Fenix

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: