Rolul apei in organismul uman.

apa-potabila-imbuteliata-proprietati

Apa este esenţială pentru supravieţuire. Organismul uman conţine o mare cantitate de apă, care se află într-o continuă mişcare între spaţiile intra- şi extracelulare, asigurând desfăşurarea proceselor necesare supravieţuirii.

Conţinutul de apă al organismului

Procentul de apă din organism variază între 50-70%, fiind dependent de:

– masa celulelor adipoase; acestea au un conţinut hidric scăzut, astfel încât cantitatea totală de apă din organism scade pe măsură ce masa adipoasă creşte (organismul unui adult emaciat conţine apă în proporţie de 70-75%, în timp ce organismul unui adult obez conţine 40-50% apă);

– sex (organismul femeilor conţine apă în proporţie de 50-55%, iar al bărbaţilor 55-65%; acest lucru se explică prin conţinutul crescut al masei musculare la bărbaţi);

– vârstă (conţinutul de apă se corelează invers proporţional cu vârsta: în cazul prematurilor proporţia de apă este de 80% din greutatea corporală, la nou-născut este de aproximativ 75%, între 6 luni şi un an – de 60%, iar la vârstnici scade spre 45-55%).

Compartimentele apei în organism

Apa se găseşte în organism în două compartimente distincte: compartimentul extracelular şi compartimentul intracelular. Compartimentul extracelular reprezintă aproximativ 20% din greutatea  corporală. Este alcătuit din:

– plasmă – care conţine 25% din totalul lichidelor extracelulare şi 5% din greutatea corporală;

– fluidul interstiţial – reprezentat de apa care înconjoară celulele;

– secreţii – conţinând apa aflată în tranzit;

– fluidele tisulare – constând în apa care se găseşte în ţesutul conjunctiv, cartilagii şi oase.

Compartimentul intracelular reprezintă 40-45% din greutatea corporală. Conţinutul crescut de apă la nivel intracelular se explică prin faptul că aici se desfăşoară toate procesele din care rezultă energia necesară supravieţuirii.

Funcţiile apei în organism

  • solvent: apa reprezintă solventul lichid pentru toate procesele chimice care se desfăşoară în organism; reacţiile de hidroliză sunt bazate pe acţiunea apei; folosind apa ca solvent se pot obţine multiple soluţii apoase, în concordanţă cu necesităţile organismului, în vederea susţinerii activităţii metabolice;
  • transport: apa circulă în organism sub formă de sânge, secreţii şi fluide tisulare, realizând transportul de nutrienţi, produşi de secreţie metaboliţi şi alte materiale, în concordanţă cu necesităţile tisulare;
  • forma şi structura corporală: apa asigură turgescenţa ţesuturilor, distensia sau gradul de rigiditate a celulelor, care depind de presiunea apei în celule şi în membranele celulare, fiind astfel un determinant al formei corporale;
  • temperatura corporală: apa este necesară pentru menţinerea temperaturii corporale constante; pierderea de apă pe cale cutanată este ajustată în funcţie de temperatură: când temperatura creşte, cresc şi perspiraţia şi evaporarea, determinând scăderea temperaturii corporale; când temperatura scade, perspiraţia şi evaporarea scad, având ca urmare creşterea temperaturii corporale;
  • lubrifiant: apa joacă rol de lubrifiant pentru structurile ce asigură mobilitatea corpului (de exemplu, fluidele din articulaţii).

Balanţa hidrică

În condiţii normale un adult metabolizează 2,5-3 litri de apă pe zi, reprezentând echilibrul dintre aportul şi pierderea de apă. Aportul de apă şi pierderea acesteia sunt reglate prin sete şi prin mecanisme hormonale. Există situaţii când necesarul de apă este crescut, aşa cum se întâmplă în timpul exerciţiilor fizice intense, dar şi în anumite perioade din viaţă. Astfel, copiii au un risc crescut de deshidratare în condiţiile temperaturii crescute a mediului ambiant, deoarece rata metabolică crescută a acestora determină producerea unei cantităţi crescute de căldură, iar suprafaţa cutanată (de care depinde evaporarea) raportată la masa corporală este mare. Femeile gravide şi cele care alăptează au un necesar crescut de apă. Vârstnicii au un risc crescut de deshidratare datorită alterării mecanismului fiziologic al setei, ceea ce duce la un aport hidric insuficient pentru satisfacerea nevoilor. Adulţii care muncesc la temperaturi ridicate sau care sunt implicate în eforturi fizice crescute pot pierde prin transpiraţie până la 2 litri de apă pe oră. Reglarea setei şi a consumului de apă se face prin interacţiuni complexe între centrii de la nivelul hipotalamusului şi acţiuni hormonale specifice. Setea este o senzaţie fizică ce reclamă consumul de apă. În condiţii de deshidratare scade volumul lichidului extracelular şi creşte concentraţia sodiului şi a altor elemente la acest nivel. Mucoasa bucală se usucă, ca urmare a expunerii celulelor mucoase la lichidul extracelular, mult mai concentrat în condiţii de deshidratare, declanşând senzaţia de sete. La nivelul creierului, osmoreceptorii percep schimbarea presiunii din lichidul cerebrospinal şi stimulează setea prin intermediul filetelor nervoase. În momentul în care se produce ingestia de apă, receptorii diseminaţi în peretele gastric inhibă setea. Acest mecanism de reglare poate fi dereglat la vârstnici, favorizând deshidratarea. Hormonii implicaţi în reglarea balanţei hidrice sunt vasopresina (hormonul antidiuretic – ADH, secretat de hipofiză şi având ca efect resorbţia apei la nivel renal) şi aldosteronul, secretat de suprarenale, care determină resorbţia sodiului la nivel renal, urmată de resorbţie crescută de apă, în scopul menţinerii concentraţiei sodiului.

Aportul de apă

Sursele de apă ale organismului sunt:

– apa din lichide: consumul zilnic de apă şi de alte lichide este de 1200-1500 ml;

– apa din alimente: alimentele conţin proporţii variabile de apă; cantitatea de apă adusă zilnic de acestea este de aproximativ 700-1000 ml;

– apa provenită din procesele de oxidare: procesele de oxidare au ca produs final apa metabolică, a cărei cantitate este de 200-300 ml/zi.

Eliminările de apă

În mod fiziologic apa este eliminată din organism pe patru căi:

– renală: adultul are în condiţii normale o diureză zilnică de 1000-2000 ml; pierderile renale se împart în obligatorii (900 ml/zi, care reprezintă cantitatea de apă care se pierde pentru îndepărtarea substanţelor care se elimină în mod normal prin urină) şi facultative (500 ml, care sunt excretaţi în vederea menţinerii balanţei hidrice);

– cutanată: aproximativ 300 ml de apă se pierd zilnic la nivel cutanat prin difuziune; se pot pierde suplimentar 100 ml prin perspiraţie normală; în condiţii de creştere a temperaturii mediului ambiant sau efort fizic crescut se pot pierde încă 250 ml sau mai mult;

– pulmonară: prin respiraţie se pierd zilnic 350 ml apă; această cantitate variază în funcţie de condiţiile climaterice, fiind mai redusă la cald şi umezeală şi mai crescută în condiţii de temperaturi scăzute;

– intestinală: prin materiile fecale se pierd zilnic 150-200 ml apă; pierderi crescute se produc în condiţii de diaree.

Necesarul de apă

În general se recomandă un aport de 1 ml apă pentru o kcal pentru adulţi şi 1,5 ml pentru o kcal pentru copii. Aceasta corespunde la 35 ml/kgcorp la adulţi, 50-60 ml/kgcorp la copii şi 150 ml/kgcorp la nou-născuţi. Necesarul este, prin urmare, de 2-2,5 litri/zi la adulţi, în funcţie de mărimea corporală. La copii necesarul este mai mare datorită capacităţii reduse a rinichilor de a limita diureza, procentului crescut de apă din compoziţia corporală şi suprafeţei corporale mari. Femeile gravide au un necesar zilnic de apă cu 600-700 ml mai mare, datorită nevoilor crescute pentru producţia lactată. Necesarul este crescut şi în cazul celor care execută efort fizic de intensitate crescută şi în cazul celor bolnavi.

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: