Fii liberă dacă asta vrei!

Tot mai des citesc postări anonime despre căsătorii care se prăbușesc, relații eșuate, familii distruse, copii pierduți și mame rătăcite…ce să mai? -dezastru!

Nu sunt nici psiholog, nici psihoterapeut pentru familii, nici măcar nu am o relație reușită, sunt doar mama unui băiețel superb(că doar așa sunt copiii fiecărei mame) și îl cresc singură. Am să vă spun câte ceva din experiența proprie și câte ceva din „mintea moldovanului de pe urmă”.

Am rămas singură cînd aveam 4 luni de sarcină, a plecat cu tot cu banii mei și planurile noastre împreună. Am rămas în mijlocul drumului la propriu, nici tu casă, nici tu masă, nici tu lucru… și din ce să trăiești? Având distrusă până si măduva oaselor, accept un post de muncă cu jumătate de salariu, eram și studentă și încă n-aveam licență, bătaia sorții nu alta, aveam puține șanse să mai găsesc ceva. Apoi discriminarea gravidelor…nu mai aveam timp! Cred că serviciul m-a salvat de o eventuală ieșire din minți și l-a salvat și pe copilul meu – de o mamă psihopată care îl iubește batându-și joc de el. Mă trezeam devreme și plângeam, apoi mai dormeam un pic și mă trezeam să merg la muncă, mult mai devreme decât ar fi fost nevoie. Treceam pe undeva să îmi iau o cafea sau un lapte cald și o brioșă, ajungeam la munca devreme, deschideam calculatorul și citeam. Nu mai țin minte nimic din cele studiate, mintea mea era prea încărcată cu întrebări, încât îmi ajungeau cunoștințe exact cât pentru clientul următor. Aveam pauză o oră, nici atunci nu ieșeam, asta doar dacă nu imi era foame și mergeam după o gustare, bine că aveam poftă, că altfel aș fi crescut un balon cu aer în pântecele meu. Apoi seara ieșeam târziu, mult prea târziu decât ar fi fost nevoie. Asa mi-am petrecut eu sarcina… dormeam 2-3 ore pe noapte, lucram, iar restul plângeam. De ce plângeam? De dorul lui… plângeam și țeseam scuze si motive pentru care nu s-ar fi întors. Nu vroiam să cred că nu mă mai iubește, că nici nu m-a iubit, nu vroiam să cred că la distanță de o lună era cu altcineva, și creștea un copil străin, care îi spunea tată. Nu vroiam să cred că copilul mult dorit de el o să rămână fără tată. Nu se putea întâmpla așa ceva în lumea asta, nu există părinte care să nu-și iubească copilul, și asta doar în mintea mea.

Au trecut luni, a venit pe lume bebe, am așteptat să vină la el, nu l-am așteptat la mine, am așteptat un tată pentru fiul meu. Cât de naivă puteam fi, să cred ca o sa vină? Și-acum a venit al doilea val de durere…apoi al treilea, apoi al 4-lea, și apoi au venit fără număr. Și toate pentru că am iubit și iubesc un tablou, pictat de un pictor fără a se inspira de nicăieri. Am iubit și am sperat că dorm și visez, că o să mă trezesc și tot răul o să dispară. Dar nu dormeam deloc! Și când te gândești că am pierdut atâta timp așteptând, plângând, sperând… timp pe care îl puteam utiliza creând, visând, progresând sau timp în care pur și simplu puteam să mă bucur de libertate, căci eram liberă și nici nu-mi dădeam seama. Scăpasem de o tortură zilnică precum că nimic nu e cum trebuie, scăpasem de o presiune psihologică distrugătoare, eram în sfârșit liberă să fac ce vreau, eram liberă sa zbor la capătul pământului, eram liberă să îmi construiesc o viață așa cum o vreau eu!
Aș vrea să vă spun că sunt 100% anti-divorț. Încălziți-vă zeama/borșul/ceaiul, resuscitați-o, dați-i gust, mai puneți sare, pregătiți alta din aceleași ingrediente, încercați să vă recuceriți soțul prin toate metodele: schimbați tunsoarea, machiajul, garderoba, decorul, interiorul, mâncarea, locul de muncă, hobby-urile, faceți tot ce vă stă în puteri să vă salvați căsnicia!

Și când n-o să mai puteți, lăsați totul și plecați! Totul! Și haine, și vise, și creme, și blide! Ieșiți pe ușă cu un trenning pe voi, care v-a fi schimbat la primul magazin întâlnit pe drum. Da-da! A-ți auzit bine! Schimbați trenningul pe o little black dress, pentru 40 de zile, și apoi reânvierea! Nu aveți dreptul sa păstrați nici un capăt de ață cu amintiri! O să vă îmbolnavească și mai mult, o să vă îngroape viitorul, și cât nu e târziu, încercați să îl schimbați! Orice firicel legat de trecut, va fi o piedică pentru viitor. Și când te tot împiedici de un fir, de altul, nu mai reușești să stai în picioare, dară să mai mergi?!

Des îmi compar viața cu cea a fetelor de lângă mine, ele fug după tipare, reguli, cumpărături pentru casă, soț, copil, pisică, mașină! Ele gătesc, fac curat, calcă rufe, merg la nași, la rude, își surprind iubitul și îi fac pe plac, trăiesc după reguli impuse de societate, cea macro și micro. Dar câte din ele sunt fericite cu adevărat pentru că au pus temelia unei familii? Multe oare? Câte din femeile pământului și-au cumpărat rochie verde pentru că așa a vrut inima lor, nu ochiul bărbatului? Nu știm! Și chiar acum aș întreba și cititoarele același lucru: când ultima oară a-ți facut un lucru pentru că așa vreți voi, nu pentru că așa trebuie/așa e etic/așa vrea mama, tata, bărbatul, dar pentru că voi a-ți vrut! Ei bine, eu am făcut asta chiar dimineață, când în loc de mic dejun, am băut apă și am mâncat un măr pe drum, pentru că am vrut sa dorm acele 15 minute pe care mi le ia dejunul.

Pentru a fi fericite e destul să știm ce vrem, și să facem ceea ce știm că vrem. Dacă aceste 2 ipoteze nu se încrucișează, înseamnă că trăim degeaba! Și noi nu avem 9 vieți ca pisicile, avem doar una, nu merită oare să o trăim frumos?

Știu, durerea și regretele sunt mari, încrederea în sine e prea mică, dar nu doar a voastra! A tuturor! Suntem victimele unei educații bolnave impusă de societate. Că nu mai știm ce să facem cu vecinii, cu rudele și cu ochiul lumii…și nici nu vrem să învațăm. Schimbările trebuie să vină de la noi, din inimile noastre! Nu așteptați să vina soțul să repare căsnicia, reparați-o voi. Iar dacă e stricată cu totul, nu așteptați să plece el, nu așteptați să vă îndemne membrii grupului să plecați, pur și simplu plecați!

Чем раньше сядете, там раньше выйдете!

Fi-ți puternice voi, căci slabi sunt destui bărbați!

By Крутая Мама

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: