Articole Personale

5 modalități de cultivare a iubirii de sine

femeie-doamnă”Eu mă iubesc” – câte din noi spun aceste cuvinte cu încredere deplină? Defapt, e destul de ușor să crești și să devii o mai bună versiune a propriei personalități.  Important e să vrei.

Din punct de vedere al psihologiei, iubirea de sine e o necesitate firească a fiecărei persoane și nu are nimic de a face cu egoismul. Defapt, să fii egoist, în sens bun al cuvântului, nu înseamnă decât punerea în prim plan, în mod periodic, a intereselor proprii. E un comportament sănătos, firesc, necesar. Zicala ”Dacă nu ne iubim noi, nimeni nu o va face” nu e doar o simplă adunătură de cuvinte. Iubindu-ne, ne oferim nouă ce e mai bun, învățăm să ne protejăm, păstrându-ne sănătatea atât fizică cât și mentală. Dacă simțiți că nu aveți destulă iubire de sine, dacă nivelul de autoapreciere nu e satisfăcător, începeți să vă schimbați viața imediat. Poate că va fi nevoie de mai mult timp, dar cu dorințămare și un pic mai mult efort, totul este posibil.

5 modalități să cultivăm în noi iubirea de sine:

1. Dezvoltarea autosuficienței

Capacitatea de a ne respecta pe noi înșine ca personalitate, de a ne apăra interesele și punctele de vedere, de a arăta că merităm să fim respectate și de cei care ne înconjoară e o condiție principială a autosuficienței. Unicul mod  de a deveni o persoană autosuficientă – să încetăm să avem așteptări și, cu atât mai mult, să credem că cei din jur ne sunt datori cu ceva; să începem să trăim și să ne comportăm ca un om matur, independent. E important să ne învățăm să ne descurcăm în toate împrejurările vieții, să câștigăm singure bani și singure să ne rezolvăm problemele. E cu putință? Eu zic că da, dacă ne oprim să ne plângem de milă, să căutăm diferite scuze și să ne apucăm să ne punem creierul în mișcare . Trebuie să ne deprindem să luam decizi proprii. Nu trebuie să ne lăsăm duse de val sau să plutim contra fluxului, ci să alegem direcția  care ne convine nouă. Vom asculta de sfaturile tuturor, dar vom acționa așa cum credem noi de cuviință.  Pentru că noi suntem cele care decidem, nu ceicare ne dau sfaturi și până la urmă tot noi avem de răspuns pentru acțiunile noastre,chiar dacă au fost luate sub influența unui sau altui sfat.

2. Să ai o ocupație care îți aduce plăcere și independență.

Când femeia face un lucru care-i place, ea mereu va fi plină de emoții frumoase, inspirație, motivare, entuziasm și va avea sentimentul de independență. Pe lângă realizarea personală pe care o simte, femeia mai emană o energie pozitivă care, aidoma unui magnet, atrage atenția celor din jur. Oricare bărbat va fi atras de așa o femeie care e mulțumită  de ceea ce face, plină de energie.  Și asta pentru că în ochii ei arde  flacăra împlinirii și plăcerii de a trăi. Iar dacă această ocupație  îi aduce femeii și un venit, bărbatul va înțelege că ea, e alături de el nu dintr-un interes material ci pentru că o atrage  ca persoană, ca suflet.   Dar și femeii, oare nu-i este mai plăcut să știe că își câștigă de una singură banii pentru necesitățile ei și nu e nevoită să cerșească acei bani sau să rabde umilință alături de un om pe care nu-liubește, dar nu se încumetă să plece de lângă el, deoarece se simte inferioară , nu are o coloană vertebrală fermă și nu știe să-și poarte de grijă de una singură?

3. Stil propriu

Fiecaredin noi are nevoie de un stil personal, irrepetabil, care să se combine armonios cu înfățișarea, necesitățile proprii și modul de viață, care să ne pună în evidență atu-urile și  să ne reprezinte în cea mai bună lumină. Acesta are menirea să sporească încrederea de sine și comfortul.  Nu vă fie lene să ascultați îndrumările stiliștilor,  să urmăriți noutățile din lumea modei, să vă interesați de tendințele vestimentare. Informați-vă referitor la istoria modei, atâtea sfaturiutile de stil și eleganță au dat la vremea lor, cele mai renumite icoane ale stilului: Coco Chanel, Lagerfield, Dior și alții. Slavă Domnului, trăim în epoca de vârf a civilizatiei moderne și avem acces la toate astea: bloguri, site-uri, aplicații, etc.

4. Încetează să te critici.

Cercetările în domeniul psihologiei ne demonstrează că atunci când femeia oprește să se certe  cu propriul eu din cauza eșecurilor, greșelilor, înfățișării neatrăgătoare (chestie pe care chiar nuștiu de unde o scoate) saua altor minusuri pe care și le-a băgat în cap, ea câștigă mai mult timp și efort pentru a-și atinge noi scopuri. Criticul din interiorul nostru, de obicei, are vocea părinților,a profesorilor, a celor care au avut autoritate asupra noastră și care, la timpul lor ne-au criticat, de multe ori, din cauza propriilor lor neputințe de a ține sub control unele sau alte situații ori comportamentul nostru copilăresc. Devenind mature, multe din noi continuăm să trăim cu complexele care ne-au fost insuflate de mici copii anume prin intermediul criticilor. Cel mai bine ar fi să ”încheiem” un pact cu acest ego critic și să-i punem condiția:  ori el vine cu propuneri concrete, idei care ne-ar ajuta pe viitor să depășim eșecurile, ne pune în prim plan abilitățile și potențialurile care ne vor fi necesare în luarea deciziilor grele, ori își ”închide gura” și nu ne mai supără cu nimic.

5.  Ai grijă de sănătatea ta.

În graba mare cu care trecem zilnic prin viață, de multe ori uităm complet de propria noastră sănătate. De exemplu: ne doare un dinte, dar avem atâtea pe cap, să luăm copilul de la grădiniță, să gătim masa și să ne hrănim soțul, care vine flămând de la lucru, să spălăm și să călcăm haine și albituri, să facem curat, seara să terminăm bilanțul ăla anual pe care îl tot așteaptă șeful, iar a doua zi din nou la serviciu, întruniri,  acte, bilanțuri și iarăși totul de la capăt.  Și când ajungem într-un sfârșit la stomatolog, deja dintele e fărîmat, nu mai poate fi restabilit ci doar scos.  Dar e atât de important să avem grijă de organismul nostru, de sănătate. Cu cât mai repede ne vom învăța să ducem un mod sănătos de viață, cu atât mai mult timp vom avea să ne bucurăm de succesele noastre. Nu trebuie să ne fie lene să consultăm medicii la timp și să ne rezolvăm problemele de  sănătate pe care de atâtea ori le ignorăm.

Haideți să ne iubim pe noi, așa cum suntem, să fim elegante, încrezute, independente, sănătoase, frumoase și împlinite. Să ne mândrim că suntem femei și să ne bucurăm de dragostea ce ne-o oferă cei din jur.

Anunțuri

Ce înseamnă fericirea?

sujith-spot-cute-flowers

Nu știu cum voi, dar eu, când aud de învățămintele populare despre fericire, mi se întunecă în fața ochilor. Toate vorbele  de genul ”Fericirea trebuie s-o meriți”, ”Pentru fericire trebuie să lupți” și multe alte aluzii cum că, în așteptarea fericirii trebuie să treci prin cea mai mare durere, să te prăjească toate focurile iadului, să lucrezi mult, iar banii, în general nu au nici o legătură, doar ”fericirea nu poate fi cumpărată”… da vezi tu că, chiar și urmând toate astea,  fericirea nu ți-e garantată, că cică e efemeră și unii au parte de ea, alții nu. Și de ce, mă rog? Ah, da! Pentru că tot bunica ne spune că nu trebuie să așteptăm cadouri din partea sorții,  că trebuie să muncim toată viața, iar apoi, poate că sau poate că nu, vom avea și noi parte de o rază de fericire. Da stai un pic, nu te lăsa tu dusă de val de raza asta și nu te bucura chiar mult căci, ne zice bunica, ”fericirea vine și pleacă”, ”fericirea ne e dată să o pierdem”. Și, în general, poate că doar ai visat fericirea, vorba poetului: ”Vise fericite și realitate în necaz… ”, și iar trebuie s-o iei de la început: iad, suferință, lucru.  Da dacă mai ești și frumoasă, poți să uiți de fericire că în învățămintele bunicii  norocul și frumusețea nu merg ținându-se de mânuță, așa că alege…  Ia mă mai lăsați! Nu vă pare vouă că tot folclorul ăsta cam miroase a mazochism?  Cam de ce să nu luăm pur și simplu și să trăim fericite? Să ne bucurăm de clipe frumoase, de lucruri minunate? De ce să nu fim fericite de fiecare zi, de ceea ce ne aduce această zi, de cunoștințe noi, de timp frumos,  de salariul primit, de petrecerile la care luăm parte, de nota bună pe care ne-o aduce copilul nostru și să nu stăm să așteptăm  la nesfârșit o iubire ca în romane sau cel mai mare noroc din lume? Nu v-ați gîndit niciodată că dacă am apuca să privim tot cene înconjoară cu o notă de pozitivitate, am atrage spre noi bunătatea, iar în așa situație, nu rămâne mult și devenim fericite de la sine? Iar cei ce ne înconjoară, văzând pozitivitatea,se molipsesc de ea și devin la fel de fericiți, e fapt și e demonstrat științific.  Sau scenariul ăsta nu ne prea convine? Totuși nu-i ajunge suferință, muncă asiduă și raza aia care apare și dispare, așa cum ne-au învățat strămoșii? Dar, poate ar trebui să înlocuim acest tratat dramatic al antichității și să începem să ne conducem după propriile dorințe și feeling-uri? Să ne oferim ceea ce într-adevăr ne trebuie pentru fericire proprie, să fim un pic și egoiste, atât cât să ne iubim propria persoană? Încercați, vă veți convinge că viața poate fi mult mai împlinită și armonioasă.  E simplu să fii fericită.

10 motive să te măriți

bouquet_toss

Ca să înțelegeți voi, eu sunt genul ăla de femeie care fuge de măritiș ca dracul de tămâie. Oricare relație pe care am avut-o s-a rupt, așa brusc, anume după momentul în care prietenul meu aducea vorba de căsătorie, familie, copii. Dar,ajungând la vârsta pe care o am, lumea cam începe să-mi bage în cap că deja e timpul să încep și eu să fiu serioasă. Știți momentul ăla când te duci la părinți, vine un unchi, o mătușă, încep să-ți țină lecții de viață despre cât e de bine să fii măritată, cât de nefericită și ”invalidă” e o femeie singură, fără soț și copii și neapărat să încheie aceste lecții cu ”tema pentru acasă”- ”Da noi când jucăm la tine la nuntă? Că deja e timpul.” Primul răspuns care îmi stă pe limbă e întrebarea de atac ”Da eu când bocesc la voi la funerarii? Că e deja aproape timpul.”, dar realizez că sarcasmul meu ar provoca un al treilea război mondial între părinți și rude și mă eschivez la scurtul ”Cândva”.  Ei bine…  Realizând o postare pe facebook, între femei,  în care  provoc membrele să își prezinte frații, cumnații, unchii, prietenii de familie necăsătoriți, cu gândul să îmi însor și eu un bun cunoscut cu o fată bună, mă trezesc că nu pot adormi o jumătate de noapte, analizând în minte opțiunea măritișului. Ce să zic, au femeile noastre în anturaj candidaturi bune la rolul de potențial soț.  Și tot vârcolindu-mă când pe o parte, când pe alta în pat (că creierul meu ajunge la potentialul cel mai înalt al genialității anume noaptea, când oamenii de bună credință, în mod normal, dorm), am ajuns la concluzia că nu e chiar așa rău să fii femeie măritată. Iată și 10 motive:

1. Policalificare. Oi fi eu un bun manager, dar cu timpul, câștig experiență profesională și de bucătar, și de housekeeper, și de contabil, și de educator, și de profesor (limbi, mate, chimie, fizică, biologie, geografie, etc. etc.), și chiar de comentator de fotbal.

2. Părul. Mă plâng mereu că am păr rar și fir subțire.  Dacă stau să mă gândesc, podoaba mea capilară ar ajunge să arate de zeci de ori mai deasă în vecinătatea cheliei dumnealui.

3. Silueta. Nu poți lăsa tort sau alte bunătățuri în frigider cu gîndul să le savurezi mai târziu, pentru că dispar spre destinații bănuite. Așa că mâncatul pe seară se exclude automat din program.

4. Cariera.  Șeful va fi plăcut surprins de faptul că ai face orice numai să ajungi cât mai târziu acasă.Mai ales în perioada campionatelor de fotbal.

5.Mașina. Va avea parte de atenție în fiecare week-end și asta fără să arunci banii la service.

6. Fermitate.  Brațele și picioarele vor fi perfect tonifiate datorită exercițiului zilnic de fitness la cărat sacoșe.

7. Somnul.  Dacă tot te-ai măritat, înseamnă că el e bărbatul visurilor tale. Visele apar atunci când dormi. Deci, logic, dormi atâta cât e el alături de tine, iar în weekend poți să zici că 2 zile ai dormit fără întrerupere.

8. Profunzimea.  Sexul va face din tine o artista; te va inspira să scrii poeme de genul ”Hai sculați, voi oropsiți ai soartei…”

9. Socrul. E o apariție rară, spre deosebire de nevastă-sa, care stă jumătate de zi pe capul tău și te învață cum să-i crești copilul. Că ea nu l-a crescut destul.

10. Curajul. Pe bune, dupa ce v-ați pus cătușele alea de aur pe inelare, începi să înțelegi că deja poți înfrunta orice. Nu mai ai nimic de pierdut. Mai rău de atât ce poate să ți se mai întâmple.

Așa că, dragile mele (dragii mei), măritați-vă. Atâtea descoperiri noi și potențialuri vă așteaptă. Plus, vă mai bucurați și mătușile.

 

Singurătate la 30.. vinovat careva?

book-girl-photography-Favim.com-190338

Femeia la 30 de ani, a zis-o și Balzac, este la vârsta la care atinge apogeul feminității.  Se spune că atunci femeia înflorește, arată fizic cel mai bine. Cucerește fără să facă eforturi mari, iar pe lângă asta, mai este și matură, destul de deșteaptă să nu cadă pradă minciunilor. Observă că are intuiția perfectă în a vedea și a descoperi lucruri pe care,  la vârstele fragede, nu le putea vedea cu aceiași ochi.

Dacă ai 30 de ani sau peste și ești singură, oare care or fi cauzele? Ori ești  căsătorită și te-ai trezit mai singură în doi decât erai… de una, ori ai rupt acum ceva timp o relație în care ai iubit și ai dăruit persoanei în cauză toate sentimentele de care erai în stare, rămânând până la urma cu sufletul ferfenițat, gol, cu o dezamăgire imensă (în cazul meu) și nu ai reușit să construiești alta.  Ești în prima categorie? Te-a înșelat, l-ai înșelat? Nu contează care pe cine.  Clar este că relația suferea de ceva boli sufletești. Undeva, pe parcursul relației, ați greșit amândoi.  Cu ce ai greșit tu? Se știe din multe studii că monotonia ucide căsnicia. Uneori ți-o faci cu mâna ta. Și nu da vina pe ”curvele” alea care ți-au primit cu brațele deschise bărbatul, ele nu l-au tras de gât, le-a abordat singur, iar chiar și dacă l-ar fi tras… Oare un bărbat adevărat, iubitor, SATISFĂCUT s-ar fi uitat în partea ei? Nu te învinui pe tine că n-ai rezistat tentației atunci când ți-ai tras-o cu colegul ăla drăguț care, de mult timp îți făcea ochi dulci și te atingea, așa, din greșeală, încât să te facă să simți fluturii ăia năzbâtioși în stomac.

Sunt multe femei care, după mulți ani de căsnicie, din teama de a nu fi abandonate, păstrează monotonia ritualurilor în relațiile intime. Teama de a nu aduce schimbări poate să se transforme în teama de a nu accepta schimbări în regulile intimității celor doi, fapt care determină uneori faza de stagnare a sentimentelor. Nimic WOW!,  nimic emoționant, nimic nou, aceeași mâncare, aceeași pijama, aceeasi poziție a misionarului, aceleași cuvinte vor rări cu timpul acea dragoste de la început.  Teama de a nu-l pierde, cu atât mai mult la această vârstă (că, vezi tu, cine se mai uita la o ”bătrâna” lăsată de bărbat, ori ce-o zice lumea că te-o părăsit), le determină să se exprime și mai posesiv prin ceea ce fac: stabilesc reguli, pun condiții, încep să devină neîncrezătoare (da da, că tot căuta lumea aplicații să urmărească telefoanele soților, vă regăsiți careva?) și să se transforme în mamele soților lor.  Apoi devin delăsătoare, consideră că, dacă tot se cunosc de mult, lenjeria sexy ar fi ceva de râs. Iar dacă mai au și copii, chiar că sunt convinse că bărbații lor au suficiente motive să nu le părăsească. După care bărbatul le înșeală. Cu o altă femeie, nu neapărat mai frumoasă, mai suplă, mai tânără, dar, neapărat, mai puțin plictisitoare sau cicălitoare. Ce poți să faci tu ca să previi așa situație? Pur și simplu schimbă-te. Fă un efort. Nu-ți dori să se schimbe el primul! Schimbă vorbele de alint, schimbă-ți vocea cu care vorbești la telefon, mângâie-l mai des, oriunde v-ați afla, mai taie din reproșuri, aruncă naibii halatul ăla ros în coate cu care te-o legat nașa la nuntă și ia unul nou, mai feminin, mai senzual. Și, mai ales, ai răbdare. Nu face asta doar pentru o săptămână, după care să răbufnești mai rău decât înainte, continuă să aduci în relația voastră noutăți. Și atunci ai să vezi cum flacăra va reaprinde, cum va pune și el umărul la păstrarea fericirii în doi.

Dar se poate întâmpla să faci parte din  categoria 2, cea din care sunt și eu, recunosc.  Să fii singură, fără copii, dar să nu se lipească nici o relație de tine. Apucăturile și pretențiile ar fi primele cauze. Well… pretențiile nu au apărut ele din pod, tot ai fost și tu în niște relații,ai mai văzut din experiența prietenelor și ți-ai făcut o ideie fixă cum nu trebuie să fie bărbatul tău. Dar sunt și obișnuințe de care nu prea arzi de dorință să te desparți pentru un bărbat. Dacă te-ai obișnuit să dormi singură în tot patul, cu greu mai accepți pe cineva la margine sau la perete. Tu ai deja un univers bogat (dragă Doamne, ai la 30 ani și mai mult, ești un om matur), iar teritoriul tău e doar al tău. Ce poți să faci? Nu ești un caz singular. Doar îngroși rândurile femeilor singure. E decizia ta să începi să te bucuri de viață sau să-ți plângi de milă închisă între 4 pereți. Deschide-te! Începe să trăiești! Mergi la discotecă, la petreceri, la evenimente mondene, schimbă-ți ritmul robotizat de viață, mai dă-le naibii de prejudecăți. Un bărbat e și el un om, nu e o ființă hiperperfectă. Nu-l respinge din prima, dă-i șanse! Un om minunat, de obicei, se descoperă pe parcurs.  Dar totuși nu uita de propria demnitate șinu te arunca disperată în brațele oricui. Totuși șansele trebuie ele să se merite.

sursa de inspirație

sursa foto

Amintiri din copilărie

Azi tatăl meu îmi arată o curea ciopârțită şi mă întreabă:

-Taniusha, o cunoşti?

zic:

-Nu, tata. O fi cureaua ta, veche.

-Îți aduci aminte cum mi-ai taiat-o?

-Când? Nu, tăticu, nu-mi aduc aminte.

-Erai prin clasa 1-2 şi ai facut nuştiu ce boroboață mai mare. Iar eu ți-am dat 2 curele la fund, să te linişteşti.

Ca să înţelegeți voi, părinții, în toți anii copilăriei, dacă mi-au dat de 2-3 ori bătaie, nu mai mult şi de obicei bătăilee astea au fost câteva palme la fund. Deci eu probabil am fost atunci din cale afară de rea.

-Am pus eu cureaua în cui, după asta,-isi continua tata povestirea- si m-am dus sa trebăluiesc pe afară. Când intru în casă, da fata tatei stă concentrată asupra curelei, cu foarfecele mic de unghii şi se chinuie să o taie. Îndârjită, înrăită şi supărată foc pe „scurpăshiunea” de curea, blestemând: „Na, să nu ai cu ce să mă mai baţi, curea rea ce eşti!! las ca vă învăț eu cum să mă bateți!”