Dragoste,relații

Scrisoare anonimă: Un destin în așteptare

As vrea sa va povestesc istoria mea si sa cer sfatul vostru,poate cineva din voi a trecut prin situația mea sau poate găsesc răspuns si claritate aici.616d7ad92589c4828fa3e050ba2784521679549445.jpg

  Totul a început cum si încep toate istoriile de viața cînd l-am întîlnit pe el. Simpatic,sexi, atrăgător, blond cu ochi albaștri. Ce-si mai poate dori o fetișcana de 21 de ani ? La asa vîrsta calitățile morale nu prea se apreciază, sau mai bine zis ele mai puțin contează . După o perioadă de timp si de relații am plecat peste hotare ambii la munca ,am hotărît să  facem bani si sa ne gîndim si noi la un viitor . Dar din zi in zi eu tot mai mult observam calități in el ce nu imi preconizau un viitor fericit. Am început să am dubii. Cluburi ,băutura in exces ,la munca nu mergea ,ma mințea de bani ,mai pe scurt nimic îmbucurător. Mi-am pus in plan să plec si eram hotărîtă, dar peste 3 zile aflu ca sunt însărcinată.  Îmi spun că  poate copilul il va schimba,își va da seama ca e viitor tată,ca e responsabil de viața copilului său,dar sa stiti fetelor asta e cea mai mare greșeală sa crezi ca copilul poate schimba situația . Ei bine,eu pe atunci aveam speranța.  Am hotărît să ne întoarcem în țară,sa ne stabilim acasă si să nasc în Moldova. Venind acasă problemele au devenit si mai mari. Prieteni,baluri, frigărui,alcool și nimic muncă . Copilul se dezvolta , el nu vroia sa muncească, trebuiau atîtea lucruri de cumpărat pentru micuț ,însă eu nu aveam nici macar un scutec. Eram in pragul disperării. Luptam, incercam si cu binele si cu raul ,dar orice discuție se termina cu ceartă.
Cind aveam 5 luni de sarcina,intr-o dimineață am văzut-o pe sora mea la poarta ,furioasă foc,venise sa mă ia la dînsa ,mai tîrziu am aflat ca se stia cu vecina mea si acesta i-a povestit tot ce se petrece la mine in familie. Vecinii sunt cei mai buni spioni. Mi-a zis să-mi iau cele mai necesare lucruri si sa las viața asta de infern. Părinții m-au susținut și asa l-am părăsit pe bărbatul viitorului meu copil. Timpul trecea, am devenit mămică, am născut un copil frumos si sănătos. El nu a mai sunat ,nici nu a mai scris ,nici la naștere ,nici după ,pînă în prezent . Nu contribuie cu nimic in educația copilului, dar eu nici nu cer si nici nu vreau .
Timpul se scurge ,copilașul creste,  iar eu simt singurătatea in gît. Cupluri pe străzi cu copii,băieței si fetițe strigînd cuvîntul „tata” si asta ma apăsa ca un munte. Cineva imi recomanda să-mi fac un profil pe un sait de cunoștințe si eu ma gîndesc, de ce nu? Trebuie sa incerc si eu cumva să-mi refac viața. Si iată fac cunoștință cu el,bărbatul ce prin mesajele sale ma face sa uit de singurătate ,de tristețe, de probleme. Mesajele lui venea in fiece  dimineață,la amiază, seara si cu fiecare mesaj inima mea bătea mai cu foc. Simpatic dar si inteligent,se înțelegea după cum scrie ca are un caracter gingaș si iubitor . S-a atașat de copilul meu si băiatul il recunostea  cînd suna pe skype si alearga repejor fericit . Mai tîrziu am aflat că e orfan ,am aflat ce viața grea a avut ,bătut,flămînd, înghețat. Așa cum era peste hotare ,am hotărît sa-l aștept . Dar timpul trecea si el nu se grăbea acasă. Am înțeles ca ceva imi ascunde. Atunci după insistențele mele am aflat ca sta închis la închisoare. Desigur a fost un șoc.  Am închis, l-am șters ,l-am blocat …dar din telefon doar . În inima si creierul meu nu exista acest buton.  Nu puteam sa merg mai departe fără el,am luat din nou legătura,  zic macar să aflu pentru ce e închis si am aflat.  Stă pentru ca un copil flămînd si orfan, a încercat să fure,pentru o bucată de pîine. Desigur asta nu îi îndreptățește fapta, dar nici asasin nu-l face. Au trecut 8 luni de cînd sunt cu el ,am fost de 8 ori in penitenciar la întîlnire si continui sa-l aștept.  Știu că cineva va spune că aceștia din închisori numai de astea ca mine caută, fiindca am auzit cuvintele acestea de zeci de ori,dar vreau sa va spun ca el nu îmi cere nimic,ba încă ne da mie si copilului,ne ajută cu ce poate din banii ce ii muncește in închisoare. Toți cei care știu istoria mea,părinții,familia ,prietenii spun într-un glas ca sunt o naivă ,ca greșesc,ca o sa-mi fie greu in viața cu el, dar eu stiu una – viata fără el nu mai există.
Oare nu tot noi,oamenii , spunem că fiecare merită in viață încă o șansă ? Nu înțeleg de ce atunci afirmația asta rămîne doar la nivel de vorba ?
Eu poate din nou gresesc …Poate nu e alegerea corecta ,poate iarăși am ales bărbatul nepotrivit,dar îmi doresc din suflet sa-i dau acestui om încă o șansă .

Va mulțumesc că ați avut răbdarea .

Anunțuri

10 lucruri pe care nu trebuie să le faci pentru un bărbat

iStock-504371442

Oricine a spus măcar o dată în viață „nu mai fac asta niciodată”, după un mesaj scris prin aburi de alcool către un fost iubit sau o noapte de sex „de dragul vremurilor trecute”.
Mai știi vacanța pe care ai plănuit-o pentru voi cu șase luni înainte, după doar trei luni de relație? Nu ai mai ajuns să te bucuri de ea, pentru că l-ai prins cu alta sau pentru că ți-a spus că are nevoie de un pic de timp singur. Indiferent de motiv, ar fi bine să nu mai faci asta niciodat.

Îi trimiți poze dezbrăcată

Chiar dacă el pare alesul, nu ai motive să îi trimiți poze dezbrăcată. Te vede în dormitor, dacă îi e dor de tine, știe unde stai. Nu trebuie să posteze poza pe un site, pentru a ști că aceasta este o greșeală pe care nu ar trebui să o mai repeți niciodată.

Te muți într-un alt oraș pentru el

Poate merge în filme, dar în viața reală, este un semn de slăbiciune. De ce să fii tu cea care renunță la viața ei pentru el? Fă asta și mereu va crede că ce ai tu sau ce faci tu nu este destul de important pentru a fi păstrat.

Îți abandonezi prietenele pentru el

Chiar dacă ai crezut că el este alesul, nu prea ai scuze să renunți la prietenele tale pentru un bărbat. Când el va pleca, ele sunt cele care rămân lângă tine.

Îi citești mesajele

Atunci când cauți probleme, le găsești. Neîncrederea nu apare fără motiv, dar cel mai bine este să îl întrebi, dacă ai suspiciuni.

Îți pierzi independența

Nu sacrifica pentru nimeni cine ești. În plus, ești suficient de matură ca să știi că nimeni nu are dreptul să îți spună să te schimbi. Scopul unei relații este să fii iubită pentru cine ești, nu pentru cine ai putea fi.

Crezi tot ce spune

Serios, chiar crezi că a uitat să te sune pentru că a stat peste program și era prea obosit? Nu ți se pare suspect că la începutul relației găsea mereu timp pentru tine? Dacă nu și-a schimba locul de muncă între timp, nu prea ai motive să crezi asta.

Îți ignori intuiția

Dacă ai impresia că el nu este persoana potrivită pentru tine, înseamnă că așa este. Indiferent câte flori ți-a adus și ce declarații ți-a făcut, chiar nu este pentru tine.

Îl obligi să facă ceva ce nu își dorește

La început, s-ar putea să facă ce îi spui tu, dar cu timpul, nu va ieși nimic bun din asta.

Te bazezi pe el pentru sprijin emoțional

Nu te aștepta să înțeleagă prin ce treci. S-ar putea să îl sperii, dacă îi ceri să te consoleze. Bărbații vor o femeie puternică lângă ei, iar tu ești singura care poate trece peste probleme.

Sursa: unica.ro

Bună dimineața, viață!!!! By Iuna Fenix

     Astăzi m-am trezit dimineața și accidentul care l-am văzut sub ferestrele mele, m-a făcut sa înțeleg cît de nesigură este viața aceasta, cît de trecători noi suntem prin ea, cît de multe șanse sa te pornești și sa nu mai ajungi la destinație.

  S-au împlinit aproape  10 ani de cînd am trecut prin divorț . Nu a fost cea mai fericita căsătorie, dar noi toți învățăm din propriile greșeli. După un proces lung și devastator de judecata, m-am ridicat din genunchi și am inceput să-mi fac lista planurilor și viselor mele de viitor . Dar viața avea alte planuri pentru mine. Urma sa le aflu peste doi ani.

  In august 2010, aflîndu-mă la odihnă în Turcia m-am simțit rău. Venită de urgență la Chișinău, am fost internată în spital. După o lună de investigații ce nu aduceau nici o ușurare, m-am resemnat cu moartea. Cînd ajungi în reanimare și vezi cum moare cel de lîngă tine, realizezi că următorul poți fi chiar tu. Dar nu a fost sa fie, am hotărît sa lupt pentru ca sa nu mai văd ochii înlăcrimați a lui tata. Și iată după o lună, scăpînd de medici care nu vroiau sa întreprindă nimic, care au hotărît ca nu mai am zile şi nu mai face de pierdut timp cu mine, ajung în centrul de hemodializa cu insuficiență renală acută de gradul 4. Știți, se spune că in viața unui om este un eveniment după care el poate afirma ca a fost viața înainte de …si după. Acesta e cazul meu. Cu prima dializa viața mea  s-a schimbat . Tot ce eu îmi doream pina atunci, la ce speram, la ce visam, nimic nu mai conta . Unica ce mai conta era respectarea regimului alimentar strict, dializele de doua ori săptămîna și prezența la ele, pastile, preparate, perfuzii, tratamente. Dependența de aparatul de dializa moral  m-a devastat. Unica șansă la o viață normala este un transplant de rinichi, dar acesta e un vis prea curajos, așa că mai bine nici sa nu sper degeaba. Nu mai vroiam să trăiesc, nu mai vroiam să duc lupta asta, nu mai puteam sa vad cum plînge mama pe ascuns, nu-mi puteam ierta că copilul meu a plecat in clasa întîi cu oameni străini, nu puteam trăi cu gîndul ca nu voi mai putea avea copii şi am cedat . Am lăsat mîinile în jos şi nu mai aveam dorință, putere, foc în mine sa mă ridic. Așa într-o stare de hibernare a sufletului meu am trăit cîțiva ani. Eram la capătul disperării. Am trecut printr-o depresie grea pâna intr-o dimineață, cînd m-am trezit, m-am uitat lung la mine în oglinda şi îmi venea să-mi dau o palmă . M-am înfuriat pe mine pentru că am cedat, pentru că am permis viața sa mă învingă, pentru că în acel moment m-am dovedit a fi slabă.  Şi uitîndu-mă așa în oglinda din holul meu, am șoptit încet, doar pentru mine  „Bună dimineața, viață!!!” 

Atunci am realizat că viața , nici viata nu mai e daca o trăiești pe jumate, e doar o existență. Trebuie de schimbat ceva, trebuie de luptat, trebuie de mers înainte nu doar pentru existență. În acel moment am hotărît ca voi trai frumos, chiar si cu dializă, chiar şi fără posibilitatea de a călători, chiar şi fără posibilitatea de a mai fi mamă. Poate nu voi fi persona perfecta pentru cineva, dar îmi voi trăi clipa, pentru copilul meu, pentru părinții mei, pentru fratele şi sora mea. De azi voi lupta să devin persoana perfectă pentru mine, voi lupta împotriva demonilor şi fricilor mele care m-au supus atîția ani. Şi am început sa înving temerile mele una după alta. In primul rînd frica de a mai crede în oameni, in bărbați, frica de a mai fi cu cineva intr-o relație. In al doilea rînd frica ca nu voi mai putea munci, ca toti acești ani de viață pasivă m-au făcut sa uit tot ce am învățat. Frica ca nimeni nu mă va iubi din cauza ca nu mai pot da naștere la un copil, ca nu voi mai deveni mamă niciodată. Am privit lucrurile sub alt unghi si am realizat ca atîția copii în lumea asta nu au o mamă, eu pot deveni o mamă buna pentru oricare din ei. La moment trebuie sa lupt pentru copilul ce deja il am. Şi aşa am pornit la drum.  

  Stiti care e cel mai dureros lucru pentru un pacient de hemodializa ? Nu, nu procedurile de doua ori in săptămîna, nicidecum nu acele in mina timp de 4 ore, ci lumea oamenilor perfecți, unde tu esti un imperfect, un om slab, cu dizabilități. Atunci am hotărît că nimeni nu va şti prin ce trec şi am început să-mi trăiesc viața cum știam eu mai bine, cum îmi permiteau posibilitățile. Am inceput sa muncesc, sa ajut oamenii care aveau nevoie, sa dau o șansă copiilor care nu au avut-o pâna acum, să ies cu prietenii, să fac noi cunoștințe, sa deschid noi orizonturi, sa ma îndrăgostesc din nou si să-l cunosc pe cel mai minunat barbat, care a apărut in viața mea atunci cînd aveam cel mai mult nevoie şi care a crezut în mine. Cu ajutorul lui m-am acceptat așa cum sunt, mă iubesc asa cum sunt. Lumea care mă cunoaște,   știe că sunt  un om vesel, iubitor de viață şi săritor la nevoie, că sunt o persoană directă, dar sinceră, care face totul cu dăruire de sine, că sunt o femeie care zice mereu că viața e frumoasă.

  Toți avem la început un plan de viață perfect pentru fiecare. Așa cum ne-am dori să decurgă totul. Niciodată nu ne gîndim că într-o zi fatală putem ajunge la dializa, sau într-un scaun cu rotile, sau, traversând strada, sa nu mai ajungem acasă, sau urcînd în mașină să nu mai coborîm din ea. In planurile noastre de viață nu avem așa momente. Dar viața este un test şi o încercare, iar testele niciodată nu sunt ușoare. Şi dacă așteptați comodități de la viață, mă tem să vă dezamăgesc.  E în regulă să-ți fie frica, e ok să plîngi, să fii frustrat si dezamăgit, dar după aceasta, ridică-te şi mergi înainte, în sus, spre soare, la lumină! Atîta timp cât ești viu, nu ești mort. Eșecul tău ar trebui să-ți fie un imbold, căci atunci cînd cazi- te ridici şi, daca iarăși cazi, din nou te ridici. Şi aceasta te determină să continui.

  Acceptați-vă așa cum sunteți, dar nu uitați să tindeți la mai mult, trăiți-va şi prețuiți-vă viața nu doar după ce ați scăpat din ghearele morții. Adevărata putere se afla in voi. Adevărata fericire e să-ți trăiești clipa .

NU MURITI FIIND INCA VII !!!

5 modalități de cultivare a iubirii de sine

femeie-doamnă”Eu mă iubesc” – câte din noi spun aceste cuvinte cu încredere deplină? Defapt, e destul de ușor să crești și să devii o mai bună versiune a propriei personalități.  Important e să vrei.

Din punct de vedere al psihologiei, iubirea de sine e o necesitate firească a fiecărei persoane și nu are nimic de a face cu egoismul. Defapt, să fii egoist, în sens bun al cuvântului, nu înseamnă decât punerea în prim plan, în mod periodic, a intereselor proprii. E un comportament sănătos, firesc, necesar. Zicala ”Dacă nu ne iubim noi, nimeni nu o va face” nu e doar o simplă adunătură de cuvinte. Iubindu-ne, ne oferim nouă ce e mai bun, învățăm să ne protejăm, păstrându-ne sănătatea atât fizică cât și mentală. Dacă simțiți că nu aveți destulă iubire de sine, dacă nivelul de autoapreciere nu e satisfăcător, începeți să vă schimbați viața imediat. Poate că va fi nevoie de mai mult timp, dar cu dorințămare și un pic mai mult efort, totul este posibil.

5 modalități să cultivăm în noi iubirea de sine:

1. Dezvoltarea autosuficienței

Capacitatea de a ne respecta pe noi înșine ca personalitate, de a ne apăra interesele și punctele de vedere, de a arăta că merităm să fim respectate și de cei care ne înconjoară e o condiție principială a autosuficienței. Unicul mod  de a deveni o persoană autosuficientă – să încetăm să avem așteptări și, cu atât mai mult, să credem că cei din jur ne sunt datori cu ceva; să începem să trăim și să ne comportăm ca un om matur, independent. E important să ne învățăm să ne descurcăm în toate împrejurările vieții, să câștigăm singure bani și singure să ne rezolvăm problemele. E cu putință? Eu zic că da, dacă ne oprim să ne plângem de milă, să căutăm diferite scuze și să ne apucăm să ne punem creierul în mișcare . Trebuie să ne deprindem să luam decizi proprii. Nu trebuie să ne lăsăm duse de val sau să plutim contra fluxului, ci să alegem direcția  care ne convine nouă. Vom asculta de sfaturile tuturor, dar vom acționa așa cum credem noi de cuviință.  Pentru că noi suntem cele care decidem, nu ceicare ne dau sfaturi și până la urmă tot noi avem de răspuns pentru acțiunile noastre,chiar dacă au fost luate sub influența unui sau altui sfat.

2. Să ai o ocupație care îți aduce plăcere și independență.

Când femeia face un lucru care-i place, ea mereu va fi plină de emoții frumoase, inspirație, motivare, entuziasm și va avea sentimentul de independență. Pe lângă realizarea personală pe care o simte, femeia mai emană o energie pozitivă care, aidoma unui magnet, atrage atenția celor din jur. Oricare bărbat va fi atras de așa o femeie care e mulțumită  de ceea ce face, plină de energie.  Și asta pentru că în ochii ei arde  flacăra împlinirii și plăcerii de a trăi. Iar dacă această ocupație  îi aduce femeii și un venit, bărbatul va înțelege că ea, e alături de el nu dintr-un interes material ci pentru că o atrage  ca persoană, ca suflet.   Dar și femeii, oare nu-i este mai plăcut să știe că își câștigă de una singură banii pentru necesitățile ei și nu e nevoită să cerșească acei bani sau să rabde umilință alături de un om pe care nu-liubește, dar nu se încumetă să plece de lângă el, deoarece se simte inferioară , nu are o coloană vertebrală fermă și nu știe să-și poarte de grijă de una singură?

3. Stil propriu

Fiecaredin noi are nevoie de un stil personal, irrepetabil, care să se combine armonios cu înfățișarea, necesitățile proprii și modul de viață, care să ne pună în evidență atu-urile și  să ne reprezinte în cea mai bună lumină. Acesta are menirea să sporească încrederea de sine și comfortul.  Nu vă fie lene să ascultați îndrumările stiliștilor,  să urmăriți noutățile din lumea modei, să vă interesați de tendințele vestimentare. Informați-vă referitor la istoria modei, atâtea sfaturiutile de stil și eleganță au dat la vremea lor, cele mai renumite icoane ale stilului: Coco Chanel, Lagerfield, Dior și alții. Slavă Domnului, trăim în epoca de vârf a civilizatiei moderne și avem acces la toate astea: bloguri, site-uri, aplicații, etc.

4. Încetează să te critici.

Cercetările în domeniul psihologiei ne demonstrează că atunci când femeia oprește să se certe  cu propriul eu din cauza eșecurilor, greșelilor, înfățișării neatrăgătoare (chestie pe care chiar nuștiu de unde o scoate) saua altor minusuri pe care și le-a băgat în cap, ea câștigă mai mult timp și efort pentru a-și atinge noi scopuri. Criticul din interiorul nostru, de obicei, are vocea părinților,a profesorilor, a celor care au avut autoritate asupra noastră și care, la timpul lor ne-au criticat, de multe ori, din cauza propriilor lor neputințe de a ține sub control unele sau alte situații ori comportamentul nostru copilăresc. Devenind mature, multe din noi continuăm să trăim cu complexele care ne-au fost insuflate de mici copii anume prin intermediul criticilor. Cel mai bine ar fi să ”încheiem” un pact cu acest ego critic și să-i punem condiția:  ori el vine cu propuneri concrete, idei care ne-ar ajuta pe viitor să depășim eșecurile, ne pune în prim plan abilitățile și potențialurile care ne vor fi necesare în luarea deciziilor grele, ori își ”închide gura” și nu ne mai supără cu nimic.

5.  Ai grijă de sănătatea ta.

În graba mare cu care trecem zilnic prin viață, de multe ori uităm complet de propria noastră sănătate. De exemplu: ne doare un dinte, dar avem atâtea pe cap, să luăm copilul de la grădiniță, să gătim masa și să ne hrănim soțul, care vine flămând de la lucru, să spălăm și să călcăm haine și albituri, să facem curat, seara să terminăm bilanțul ăla anual pe care îl tot așteaptă șeful, iar a doua zi din nou la serviciu, întruniri,  acte, bilanțuri și iarăși totul de la capăt.  Și când ajungem într-un sfârșit la stomatolog, deja dintele e fărîmat, nu mai poate fi restabilit ci doar scos.  Dar e atât de important să avem grijă de organismul nostru, de sănătate. Cu cât mai repede ne vom învăța să ducem un mod sănătos de viață, cu atât mai mult timp vom avea să ne bucurăm de succesele noastre. Nu trebuie să ne fie lene să consultăm medicii la timp și să ne rezolvăm problemele de  sănătate pe care de atâtea ori le ignorăm.

Haideți să ne iubim pe noi, așa cum suntem, să fim elegante, încrezute, independente, sănătoase, frumoase și împlinite. Să ne mândrim că suntem femei și să ne bucurăm de dragostea ce ne-o oferă cei din jur.

Ce înseamnă fericirea?

sujith-spot-cute-flowers

Nu știu cum voi, dar eu, când aud de învățămintele populare despre fericire, mi se întunecă în fața ochilor. Toate vorbele  de genul ”Fericirea trebuie s-o meriți”, ”Pentru fericire trebuie să lupți” și multe alte aluzii cum că, în așteptarea fericirii trebuie să treci prin cea mai mare durere, să te prăjească toate focurile iadului, să lucrezi mult, iar banii, în general nu au nici o legătură, doar ”fericirea nu poate fi cumpărată”… da vezi tu că, chiar și urmând toate astea,  fericirea nu ți-e garantată, că cică e efemeră și unii au parte de ea, alții nu. Și de ce, mă rog? Ah, da! Pentru că tot bunica ne spune că nu trebuie să așteptăm cadouri din partea sorții,  că trebuie să muncim toată viața, iar apoi, poate că sau poate că nu, vom avea și noi parte de o rază de fericire. Da stai un pic, nu te lăsa tu dusă de val de raza asta și nu te bucura chiar mult căci, ne zice bunica, ”fericirea vine și pleacă”, ”fericirea ne e dată să o pierdem”. Și, în general, poate că doar ai visat fericirea, vorba poetului: ”Vise fericite și realitate în necaz… ”, și iar trebuie s-o iei de la început: iad, suferință, lucru.  Da dacă mai ești și frumoasă, poți să uiți de fericire că în învățămintele bunicii  norocul și frumusețea nu merg ținându-se de mânuță, așa că alege…  Ia mă mai lăsați! Nu vă pare vouă că tot folclorul ăsta cam miroase a mazochism?  Cam de ce să nu luăm pur și simplu și să trăim fericite? Să ne bucurăm de clipe frumoase, de lucruri minunate? De ce să nu fim fericite de fiecare zi, de ceea ce ne aduce această zi, de cunoștințe noi, de timp frumos,  de salariul primit, de petrecerile la care luăm parte, de nota bună pe care ne-o aduce copilul nostru și să nu stăm să așteptăm  la nesfârșit o iubire ca în romane sau cel mai mare noroc din lume? Nu v-ați gîndit niciodată că dacă am apuca să privim tot cene înconjoară cu o notă de pozitivitate, am atrage spre noi bunătatea, iar în așa situație, nu rămâne mult și devenim fericite de la sine? Iar cei ce ne înconjoară, văzând pozitivitatea,se molipsesc de ea și devin la fel de fericiți, e fapt și e demonstrat științific.  Sau scenariul ăsta nu ne prea convine? Totuși nu-i ajunge suferință, muncă asiduă și raza aia care apare și dispare, așa cum ne-au învățat strămoșii? Dar, poate ar trebui să înlocuim acest tratat dramatic al antichității și să începem să ne conducem după propriile dorințe și feeling-uri? Să ne oferim ceea ce într-adevăr ne trebuie pentru fericire proprie, să fim un pic și egoiste, atât cât să ne iubim propria persoană? Încercați, vă veți convinge că viața poate fi mult mai împlinită și armonioasă.  E simplu să fii fericită.

​Toamna cu miros de scorțişoară

A mai ramas o zi. Poate ca putine suflete sunt printre noi care asteapta toamna cu nerabdare, eu insa ma bucur ca un copil de sosirea ei. Culori frumos asternute,raze de soare in forma lichida,vint zglobiu,si ploi argintii. Toamna ma cucereste. Ma cucereste cu peisajele sale de aur, cu vintul racoros ce-mi mototoleste parul auriu. Cu plimbarile in paduri, unde inchizi ochii,asculti cintecul vintului si simti aroma de copaci umezi si de frunze cazute. Cu paleta sa de culori calde,care i-mi lumineaza diminetile. Cu obrajii mei rosii,dupa o promenada lunga in doi. Cu puloverul gri din lina ce i-mi acopera corpul in timp ce parcurg paginile lui Flaubert. Cu ceaiul nins cu scortisoara care i-mi incalzeste sufletul. Cu mireasma dulcetii de gutui…

   Vreau sa sar in baltoace si sa ma bucur ca un copil. Vreau sa stau linga geam si sa ascult melodia picaturilor de ploaie, si a vintului care are rolul de sef de orchestra. Si  daca cineva ar spune ca miroase a depresie in aceste rinduri, o sa va contrazic. Miroase a fericire. Pentru mine aceasta este „la joie de vivre”.

  Ador starile de nostalgie create de decorul acestui anotimp de sarbatoare. Si ce poate fi mai romantic decit sa stai cu iubirea la taifas, la ceas de seara, sub lumina lumanarii, ascultind muzica naturii, savurind placinta cu dovleac imbatator, si ciocolata calda cu scortisoara. Sau savurind imbratisarile si saruturile lui care i-ti ajung pina in maduva oaselor. Discutind despre cum vor arata casa si gradina noastra. Ne bagam sub plapuma pufoasa si depanam amintiri . Cu zimbetul pe buze ne amintim despre prima noastra toamna, toamna in care ne-am intilnit si ne-am lasat dusi de valul pasiunii. Frumoasa toamna a mai fost! Sper ca vor mai urma multe alte toamne la fel de bogate, sarmante si pline de magie.

  Observ cum timpul trece, noi devenim altii, dar toamnele ramin neschimbate, si constat ca cu cit imbatrinesc mai mult, cu atit mai mult sunt indragostita de ea, de zina cu rochie din frunze ruginii. O ador fiindca ma inspira. Ma inspira si ma incurajeaza sa fiu eu insami, melancolica si visatoare.

Autor: Mariana Ciobanu

10 motive să te măriți

bouquet_toss

Ca să înțelegeți voi, eu sunt genul ăla de femeie care fuge de măritiș ca dracul de tămâie. Oricare relație pe care am avut-o s-a rupt, așa brusc, anume după momentul în care prietenul meu aducea vorba de căsătorie, familie, copii. Dar,ajungând la vârsta pe care o am, lumea cam începe să-mi bage în cap că deja e timpul să încep și eu să fiu serioasă. Știți momentul ăla când te duci la părinți, vine un unchi, o mătușă, încep să-ți țină lecții de viață despre cât e de bine să fii măritată, cât de nefericită și ”invalidă” e o femeie singură, fără soț și copii și neapărat să încheie aceste lecții cu ”tema pentru acasă”- ”Da noi când jucăm la tine la nuntă? Că deja e timpul.” Primul răspuns care îmi stă pe limbă e întrebarea de atac ”Da eu când bocesc la voi la funerarii? Că e deja aproape timpul.”, dar realizez că sarcasmul meu ar provoca un al treilea război mondial între părinți și rude și mă eschivez la scurtul ”Cândva”.  Ei bine…  Realizând o postare pe facebook, între femei,  în care  provoc membrele să își prezinte frații, cumnații, unchii, prietenii de familie necăsătoriți, cu gândul să îmi însor și eu un bun cunoscut cu o fată bună, mă trezesc că nu pot adormi o jumătate de noapte, analizând în minte opțiunea măritișului. Ce să zic, au femeile noastre în anturaj candidaturi bune la rolul de potențial soț.  Și tot vârcolindu-mă când pe o parte, când pe alta în pat (că creierul meu ajunge la potentialul cel mai înalt al genialității anume noaptea, când oamenii de bună credință, în mod normal, dorm), am ajuns la concluzia că nu e chiar așa rău să fii femeie măritată. Iată și 10 motive:

1. Policalificare. Oi fi eu un bun manager, dar cu timpul, câștig experiență profesională și de bucătar, și de housekeeper, și de contabil, și de educator, și de profesor (limbi, mate, chimie, fizică, biologie, geografie, etc. etc.), și chiar de comentator de fotbal.

2. Părul. Mă plâng mereu că am păr rar și fir subțire.  Dacă stau să mă gândesc, podoaba mea capilară ar ajunge să arate de zeci de ori mai deasă în vecinătatea cheliei dumnealui.

3. Silueta. Nu poți lăsa tort sau alte bunătățuri în frigider cu gîndul să le savurezi mai târziu, pentru că dispar spre destinații bănuite. Așa că mâncatul pe seară se exclude automat din program.

4. Cariera.  Șeful va fi plăcut surprins de faptul că ai face orice numai să ajungi cât mai târziu acasă.Mai ales în perioada campionatelor de fotbal.

5.Mașina. Va avea parte de atenție în fiecare week-end și asta fără să arunci banii la service.

6. Fermitate.  Brațele și picioarele vor fi perfect tonifiate datorită exercițiului zilnic de fitness la cărat sacoșe.

7. Somnul.  Dacă tot te-ai măritat, înseamnă că el e bărbatul visurilor tale. Visele apar atunci când dormi. Deci, logic, dormi atâta cât e el alături de tine, iar în weekend poți să zici că 2 zile ai dormit fără întrerupere.

8. Profunzimea.  Sexul va face din tine o artista; te va inspira să scrii poeme de genul ”Hai sculați, voi oropsiți ai soartei…”

9. Socrul. E o apariție rară, spre deosebire de nevastă-sa, care stă jumătate de zi pe capul tău și te învață cum să-i crești copilul. Că ea nu l-a crescut destul.

10. Curajul. Pe bune, dupa ce v-ați pus cătușele alea de aur pe inelare, începi să înțelegi că deja poți înfrunta orice. Nu mai ai nimic de pierdut. Mai rău de atât ce poate să ți se mai întâmple.

Așa că, dragile mele (dragii mei), măritați-vă. Atâtea descoperiri noi și potențialuri vă așteaptă. Plus, vă mai bucurați și mătușile.