Fără categorie

Svetlana Sainsus: „Dacă  a mai ramas măcar un om care crede în mine, eu voi continua…”

Nuștiu dacă ar exista în lumea asta o definiție a femeii, de câte milenii ar mai avea nevoie omenirea pentru a o putea descoperi, există totuși careva criterii care înrudesc femeia cu soarele. Bunătatea ei, perseverența, puterea,frumusețea, dragostea, căldura, milostenia, toate aceste trăsături își gasesc locul în ființa ceea mică, dar atât de adevărată. Protagonista interviului ce urmează nu este o excepție, ea este eroina zilelor noastre, datorită ei, copiii recapătă zâmbetul de odinioară, prin intermediul ei, bunătatea noastră prinde aripi și ajunge exact acolo unde este așteptată cu adevărat. Svetlana Sainsus este femeia care demonstrează zilnic că se poate, că încă nu e totul pierdut, deși e greu, iar uneori și doare.
Maria: Svetlana, urmărind activitatea ta din ultimii ani, îmi dau seama că ești o femeie absolut neordinară, ai început să activezi într-un domeniu absolut nepopular devenind practic speakerul celei mai mari platforme de caritate din Moldova. Cum explici tu succesul contribuției tale în acest proces?
Svetlana: Mereu am încercat să fiu sinceră și simplă în ceea ce fac, m-am straduit să scriu și să redau  poveștile oamenilor așa cum le simt eu, întotdeauana am optat pentru corectitudine  și tranparență,  poate de aceea am ajuns până aici.
Maria: Într-un timp relativ scurt numele Svetlana Sainsus a devenit practic “brand” la capitolul  caritate în Moldova, ai 35000 de urmăritori pe Facebook, invitații la emisiuni,  acum ești o femeie extrem de populară, totuși această popularitate costă  destul de scump având în vedere cazurile pe care le reflecți. Zilnic distribui cazuri  nemaipomenit de grele, copii bolnavi și suferinzi, familii disperate. Cum faci față acestei presiuni continui asupra sufletului, cum tămăduiești rănile, pentru că e imposibil să fii indiferent la cele văzute pe pagina ta de Fecebook?
Svetlana: La drept vorbind nici eu nu m-am așteptat la o asemenea popularitate , totuși mă bucur că faptele frumoase sunt apreciate si urmarite. Cineva folosește facebook-ul pentru modă, culinărie și diverse teme, eu am ales să salvez oameni. Este greu, sunt zile în care îmi  promit că nu mai continui, dar iar și iar mă încurajează cazurile cu final fericit, familia care mereu îmi este alături și mă susține în momentele de cumpănă, succesul meu se datorează în mare parte anume familiei mele.
36794369_10156558000299675_6649796022132277248_n
M:
Activitatea ta în caritate a început acum câțiva ani, atunci când ai hotărât sa revii în Moldova după o perioadă de emigrare, ce te-a făcut sa revii în țara natală. Cum crezi, ai luat o decizie corectă atunci?
S:Activitatea mea a inceput pe când încă locuiam în Rusia, acolo am facut câțiva  ani  crowfunding, după  ce am revenit acasă, deja am lansat activitatea oficial pentru că mi-am dat seama că e ceea ce aș vrea sa fac mereu. Motivul revenirii în Moldova a fost simplu— dorul de casă. Ce ține  de caritate— da, dacă aș da timpul înapoi, aș lua-o de la capăt la fel, unica ce as schimba, ar fi probabil interacțiunea cu oamenii, acum știu cu siguranță că nu e totul roz cum îmi părea la început de cale, și nu întotdeauna oamenii sunt recunoscatori.
M:  Deși nu ai studii diplomatice, ai o putere nemaipomenită de convingere, ai reușit să acumulezi sume destul de mari în timp record, pe lângă asta un procent destul de mare din sumele acumulate provin dinafară, fie de la conaționalii noștri emigranți, sau chiar de la cetățenii altor țări, cum reușești să convingi oamenii să doneze bani, e vorba de relațiile amicale pe care le întreții cu acești oameni, sau totuși la mijloc e puterea  de convingere?
S: La drept vorbind,  80% din donatori mereu au fost oamenii străini, oameni care nici măcar nu mă cunosc. Nu pot să-mi explic cum îmi iese să acumulez sume atât de mari pentru caritate, dar tind să cred că motivul este însăși receptivitatea și exigența mea. Răspund la orice oră, la orice întrebare, când apar unele dubii la vreun donator,  nu mă las până  nu îi aduc toate dovezile și actele care demonstrează veridicitatea cazului.  Încrederea  oamenilor este primordială  pentru mine, anume  din acest motiv, întotdeauna  verific personal veridicitatea fiecărui  caz.
36878594_10156557993279675_8319252064945307648_n
M: Te consideri o femeie puternică? Argumentează răspunsul.
S: Ma consider o femeie  puternică. Zilnic văd oameni care suferă, părinți care își  pierd copiii, bătrâni înfometați, o permanentă stare depresivă,  totuși  ceva îmi  dă putere sa continui, probabil e dorința de a schimba starea lucrurilor, nustiu, cert e că nu mă las, cred că am învățat sa fiu puternică.
M: Svetlana, știu că tema despre care urmează sa vorbim e destul de dureroasă pentru tine, totuși nu o pot omite, e vorba despre lovitura asupra platformei caritate.md pe care tu o administrezi împreună cu câțiva colegi. Mai cu seamă vom discuta despre investigația marca  Rise care a apărut în luna februarie și a dat o lovitură destul de grea peste întreaga activitate atât a platformei cât și a întregii echipe. Tu ai primit această lovitură foarte personal și ai dat frâu emoțiilor în cel mai nepotrivit moment, atacând jurnalista care a semnat acea investigație, fapt  pentru care ai fost criticată dur de internauți. Timpul sigur că tămăduiește rănile, totuși sunt curioasă  să aflu de la tine, dacă ai fi trecut din nou prin aceste momente dificile, ai fi avut o reacție similară, sau ai învățat lecția?
S: Investigația  și scandalul Rise, mi-a împărțit  viața în 2 etape, până  la și după. Sincer, încă  suport consecințele acelui stres. Mă mir cum de  la ziua de azi mulți mai numesc postările mele de atunci “ atac” asupra jurnalistei. Dar ce a facut ea cu mine cum se numeste? Sunt și eu om… echipa Rise pur și simplu m-a făcut una cu pământul, după 6 ani , după atâtea  lucruri frumoase și importante  pentru țara noastră pe care le-am reușit  împreună cu donatorii, atâtea cazuri reusite, atâțea oameni fericiti, toate anulate în cele câteva minute de “investigație”. A fost o lovitură puternică nu doar pentru mine, ci și pentru toți beneficiarii și donatorii noștri, pentru cei care așteptau ajutor. Câștigi reputația ani de zile, și e de ajuns să fii vizat într-un fals, și totul se distruge  într-o singură clipă. Cei care au criticat reacția mea idee nu au cum e sa fii în locul meu, ei nici nu au încercat măcar pentru câteva clipe să se pună în locul meu. Fiecare are lupta sa în interior despre care nimeni nu știe și doar eu, poate nici familia mea nu știe , doar eu știu cât de mult m-am sacrificat în acești ani și cât m-am străduit  să fac ceva pentru Moldova, pentru oamenii noștri, ca într-o bună zi cineva pur si simplu să decidă  că poate distruge totul printr-o minciună. Reportajul rise e 100% minciună și sper că în curând justiția va face dreptate și cei care au pus la cale aceată investigație falsă, sa raspundă în fața legii. Dacă aș trece iar prin această situație, nu aș mai scrie nimic  despre jurnalistă personal, dar nu aș ezita să critic dur activitatea ei, i-aș scrie mult mai multe, deși după părerea mea ea nu este jurnalistă. Un jurnalist adevărat întotdeauna este echidistant și  nu face asemenea atacuri murdare.
M: Atunci în Februarie ați decis să sistați activitatea platformei caritate.md, anume tu ai fost cea care a insistat la acest capitol, acum, peste jumătate de an, platforma își reia activitatea, cui aparține această decizie?
S: Deși  am trăit clipe care și  acum dor si chiar eram sigură că n-o să mai pot vreodata s-o iau de la capăt, în tot acest timp am avut atât  de multe mesaje de susținere, lume care ne ruga să ne întoarcem, oameni care cereau  ajutorul. Aveam enorm de multe cazuri în aștptare și mă simțeam oribil știind că pot, dar nu ajut… atunci am spus: dacă  a mai ramas măcar un om care crede în mine, eu voi continua, a fost  iarăși decizia mea.
26904641_10156085844139675_5410348466425618351_n
M
: Am văzut atunci în Februarie că lumea s-a mobilizat întru susținerea ta, au organizat Flashmob-uri, frecventau conferințele de presă, încercau cumva să-ți ușureze sufletul. Te așteptai la o asemenea susținere offline?
S: Mă așteptam la mai multă susținere sincer vorbind, însa repede mi-am dat seama că oamenii odată ajutați, uită, deja nu mai au nevoie de noi și de problemele noastre, din păcate, deseori  binele se uită. Mă închin în fața celor care m-au susținut, datorită lor, am reușit să trec de acea criză, cu greu, cu lacrimi, dar a trecut.
M: Dacă a-i prinde cumva Peștele de aur, sau a-i avea bagheta ceea despre care se spune că-i magică, ce ai dori să schimbi în lumea asta?
S: Daca aș prinde peștișorul de aur, l-aș ruga să inventeze tratament contra cancerului, cu siguranță nu poate fi nimic mai importat ce mi-aș putea dori.
M: Știu ca ești mama de flăcău, soție, fiica, prietenă, esti implicată într-o sumedenie de proiecte și pe lângă toate mai ești și o bună gospodină, cum de le reușești pe toate rămânând mereu frumoasă și mereu  în formă, care e rețeta siluetei tale?
S: Merci de complement! Ce ține  de siluetă, încerc  atât eu cât  și familia mea să ducem un mod de viață  sănătos. Știu  prea multe din experiența mea de serviciu despre  boli și despre impactul alimentației asupra sănătății, așa că deja a devenit o obsesie ca eu și familia mea să ne alimentam sănătos și să facem sport.
M: De curând ai împlinit o vârstă  frumoasă care întruchipează tinerețea și frumusețea feminină în toată splendoarea, totodată porți deja  un bagaj de experiență, deci din propria experiență, ce sfaturi a-i avea pentru fetele de 20 de ani, cele care abia încep a trai cu adevărat ? Per general.
S: Fetelor de 20 ani le-aș recomanda să-și  urmeze visul, oricare ar fi el, să fie independente, să fie naturale, feminine și să se bucure din plin de tinerețe, pentru că trece foarte repede.
M: Ești o femeie fericită?
S: Da, sunt o femeie fericită, am o familie fericită și sper să pot aduce fericire în jurul meu. Vreau să las ceva frumos în urma mea si niciodată  să nu am sentimentul că am trait in zadar.

by Maria Dombrovschi

 

Reclame

O familie completă nu întodeauna înseamnă o femeie fericită. Spune Nu violenței în familia ta.

Dragi femei puternici vreau sa va povestesc aici istoria unei femei, care a îndurat și a acceptat violența în familia timp de 5 ani cu gândul ca fiica ei sa crească într-o familie completă cu ambii părinți alături. Doar ca nu realiza că acea violență poate săi afecteze pe viitor copilul și raportul ei cu aceasta.

Avea 18 ani atunci când sa măritat așa cum era in acea perioadă știm bine că toate fetele se măritau devreme.

Zâmbete , emoții, bucurii totul a durat până am apărut pe lume eu Smochinica mamei, așa ma dezmierdat mama când eram copilă.

O dată cu venirea mea pe lume a început și coșmarurile pentru ea. Bătăile zilnice, tatăl mereu beat, alungatul din casă pe frig, pe ger pe ploaie. De cele mai deseori ma ascundea și pe mine pe undeva prin dulap unde sa nu văd acele scene de groaza și să nu cad și eu sub mâna lui.

Au fost foarte multe lovituri , cap spart, lovituri cu capul de gheață , de stâlp, mulți pumni și multe multe lacrimi, a îndurat totul doar cu gândul ca smochinica ei sa crească într-o familie împlinită fără să își dea seama ca acele bătăi pe viitor își vor lăsa amprentă mare.

Aveam 4 ani. Tocmai 4 când mama mea a găsit în acel curaj și acea putere să spună nu violenței, nu fricii cu care trăia seară de seară știind ca tata vine acuș iar acasă fie beat fie treaz și iar va da cu palma în ea. Aveam 4 ani când mama a spus STOP violenței , strigătelor, ieșitului noaptea din casă pe ger fără haine groase doar cu smochinica ei în brațe , să oprească toată bătaia de joc și toată durerea pe care o suporta ea doar ca eu să cresc într-o familie completă. Aveam 4 ani când tata a încercat să ne omoare pe ambele. Mi-aduc aminte bine acea zi de vara stăteam în brațele mamei pe prispa casei ca la un moment dat să văd cum zboară o sapă direct în capul nostru. Ca să mă protejeze mama ma acoperit doar că sărmana a avut ea de suferit.

După 4 ani de chin mama a decis sa zică STOP și-a găsit curajul in ea și a dat la divorț , doar ca din păcate prea târziu a făcut acest lucru relația noastra pe viitor sa distrus mult din cauza acelor ani de violența pe care ea a îndurat-o.

După divorț ma lăsat în grija bunicii ca să poată să muncească ca să nu simt lipsă de nimic. Dar eu simțeau lipsa ei vorbele ei bune grija ei.

După 3 ani mama ma luat lîngă ea ma dat la școala, sa recăsătorit doar ca de aceasta data fiind mult mai prudenta ce soț a avut lângă ea. Nu pot zice nimic de rău într-adevăr o iubea mult și pe mine și pe mama. Lucrurile încet încet sau asezat la locurile lor și parca mergea totul bine, cu mama alături fericite și împlinite. Totul pina intr-o zi.

Era anul 2000 când mama a aflat o veste care a distrus totul, avea o tumoare la creier din cauza tuturor traumelor pe care le-a primit le-a îndurat. Aceasta boala a distrus între noi totul. După 6 luni mama a avut operația care ia dat o șansa la viata nu o văzusem de doua săptămîni pentru ca nimeni nu ma lăsa sa merg să o vizitez avea prea multe aparate lînga ea și nu vroiau să mă traumeze. După 2 săptămîni sa întors acasă eram foarte fericită doar ca aici a început coșmarul pentru mine.

De ce coșmar? Pentru ca după acea operație care mamei ia oferit viața, ea nu suporta sa audă nici cel mai mic zgomot in casă trebuia să stau nemișcată cu orele. După o saptamină de la revenirea ei acasă am fost obligată sa merg să trăiesc mai bine de un an la o Mătușă pentru că nu suporta să vadă pe nimeni în casă să audă zgomote sau ceva mișcare . O vedeam o data pe lună și atunci pentru o oră. A fost cea mai mare traumă pentru mine atunci. Am prins o ură pe tata, că din cauza lui mi-am pierdut mama nu la sens propriu dar am pierdut atenția ei, grija ei , afecțiunea ei vorbele calde săruturile ei, am pierdut tot.

După un an și câteva luni mam întors acasă , eram fericită credeam că totul ca reveni la normal, dar na fost sa fie.

Mâncam bătaie la regula zile, desigur că ea nu realiza pe moment ceea ce face. Mă bătea cu tot cei cădea la îndemână. Uneori eram toată plină de sânge plângeam foarte mult și zi de zi tot mai mare ură aveam față de tata, dar nu puteam schimba nimic, doar ea a suportat toate acele bătăi crezând că voi crește într-o familie completă și nu voi suferi având ambii părinți alături .

Aveam 15 ani… aveam nevoie de comunicare din partea ei, mergeam să o cuprind, să o sărut dar nu ma lăsa, ea nu mai suporta atingerea mea , ea nu suporta să vadă și să audă pe nimeni, totul se termina din nou cu țipete lovituri și sânge. La 15 ani am fugit de acasă vroiam să scap de infernul acela, zi de zi ani la rând auzeam doar o singura frază” Până nu moare una din noi două liniște în casă nu va fi”, dar a doua zi m-am întors înapoi îmi era milă să nu sufere ea. Au fost multe tentative de suicid dar mereu m-am oprit la timp. Încercam să o înțeleg că e bolnavă, că nu e vina ei, dar totuși … îmi lipsea mama mea…

Am crescut singură între 4 pereți ma jucam singură , vorbeam singură cu mine, mă educam singură. Aveam lumea mea în singurătate ceea ce iubesc enorm și acum Singurătatea.

Nici până in momentul de fată după 18 ani de la operația ei nu am mai reușit să restabilim un raport bun între noi suntem ca doua cunoscute , nu pot săi cer un sfat, mereu e cu gând negativ, nu prea pot să stau la tăifas nu avem ce discuta, iar mai mult de o zi nu putem să sa stam împreună pentru ca se iscă scandal.

La 18 ani am plecat defintiv am început să muncesc creșteam singură locuiam singură si o ajutam si pe ea cu tot ce avea nevoie . Încercam sa restabilesc totuși acel raport frumos dar nu aveam nici o șansa am devenit ca doua străine ne auzeam la telefon o dată la două săptămîni și ne vedeam o dată în lună și la sărbători.

Plâng foarte mult plâng și într-o măsura oarecare invidiez când văd o relație mamă-fiică frumoasă, invidiez pozitiv desigur pentru că asta e ceea ce mie mi-a lipsit toată viața și îmi lipsește …

Aș vrea să scriu o concluzie pentru toate mamele pentru că știu că sunteți multe care duceți o viață cu violență domestică, și sunteți cu gândul că copilul trebuie să aibă și mamă și tată, că nu am unde mă duce , că nu o sa ma descurc. Tu poți doar trebuie să vrei.Dragi femei puternice, dacă vă iubiți copilul vostru și pe voi și vreți într-adevăr săi fie bine și să aibă un viitor fericit alături de voi, plecați de lângă așa oameni bolnavi. Nu vă traumați copilul , pentru că o familie completă nu întodeauna înseamnă o familie fericită și un copil fericit.

Dragi femei puternice sunt sigură că sunt multe femei care se lupta cu violența în familie. Doar voi puteți opri acest coșmar , nu căutați scuze acelor bărbați , gândiți-vă la voi și la copilul vostru.

Spune Stop și spune NU violenței în familie, copilul tâu va fi mai fericit știind că și mama lui e fericită și zâmbește.

Tu fiind mama copilului tău, ești toată fericirea lui.

Autor: Popescu Tatiana

Continuă lectura

Astăzi pot…

Din noaptea geroasă cind am fugit din propria casă, cu un copil de cinci ani într-o mina si o geanta de haine in alta, s-au scurs deja zece ani. Am iesit in strada ,în plină noapte, în plină iarnă pentru a nu ma mai intoarce niciodată inapoi. „Esti o femeie puternica ” ve-ti gîndi voi…Da,am devenit un soldat de oțel,lovitura cu lovitura antrenată mai ceva ca un boxer.

Dar zece ani in urma eram un copil speriat ,dezorientat ,care la vederea soțului cu prietena cea mai buna in pat, i s-a dus pămîntul de sub picioare și toata lumea in care credeam pe atunci, tot universul s-a dat peste cap. Pe atunci mai credeam in solidaritate feminină si prietenie pură.

Si iata sta in intuneric un copil de 23 de ani, total nepregătit de viata ,cu un alt copil de mina,fara vre-o sursa de existenta , fara casa ,masa ,serviciu si nici macar un taxi nu poate gasi sa ajunga la bunei. Tot ce aveam pe atunci era copilul meu si o geanta de haine strînsă in repezeală . O mie de gînduri imi violau creierul la care eu nu stiam raspunsul. Ce o sa zică mama cu tata? Ce ma fac cu copilul? Cum il cresc? Cum termin facultatea? Cum oare izbutesc in continuare? Într-o singură noapte am fost nevoită să mă maturizez si sa iau hotărîri de care va depinde viitorul meu si a lui , copilului cu minuțe înghețate care se uita speriat cu ochi nedumeriți si nu înțelege ce facem noi noaptea in parcarea acesta, in ger ,unde e tata si de ce el nu doarme acum in patucul sau? Dacă m-ar fi intrebat nu as fi stiut ce sa-i raspund ,asa ca ii multumesc ca a avut încredere în mine copilul meu si m-a urmat ,atit de micut si firav ,dar puternic si răbdător si el.

Dar cel mai mult durea cuțitul ce zăcea înfipt în inimă mea si singera dureros . Durea trădarea si lașitatea. Vroiam sa iau o pastilă care sa ma faca sa uit, un analgetic care să-mi infunde durerea ,sa adorm un somn adînc, sa ma trezesc si sa realizez ca totul a fost doar un coșmar . Dar asa pastile nu exista si din pacate nu era un vis, era realitatea cu care eram nevoită să trăiesc zi de zi .

Si atunci mi-am spus că trebuie sa merg înainte . Nu pot să-mi permit sa ma opresc in loc sa plîng si sa ma jelesc. Copilul meu are nevoie de mine ,trebuie sa termin facultatea ,sa nu depind de nimeni ,mai ales de tatăl lui,sa-i dau un viitor, o șansă la viață normală. Si poate într-o zi cind in viata mea va fi totul bine ,am sa ma opresc in loc si am sa-i ard un bocet ca sa se cutremure munții, am sa plîng pentru toata durerea mea,pentru trădare și pentru mica moarte care am suferit-o în noaptea asta,pentru zielele acestea de coșmar voi plînge…mai apoi,acum nu se poate.

S-au scurs zece ani din acea noapte…zece ani in care s-au mai întîmplat multe de toate, dar astăzi sunt mulțumită de tot ce am si consider ca oricum viata rămîne a fi minunata cu toate loviturile ei de boxer profesionist. Astăzi copilul meu s-a transformat într-un bărbat frumos si destept, am facut o carieră în care am ajutat o mulțime de oameni si copii, astăzi ma ocup cu munca ce ii aduce placere inimii mele cicatrizate si am linga mine un bărbat minunat in care pot sa am incredere.

Astăzi pot sa ma opresc in loc si sa plîng. Sa plîng in sfîrșit pentru acea noapte cum mi-am promis . Nu e totul perfect in viata mea ,dar astăzi pot să-mi permit. Astăzi sunt suficient de puternica si fericita pentru a plînge.

Valeria Fetelea — femeia care îmblânzește norii

Întotdeauna am apreciat femeile care sparg stereotipurile, care abordează lucrurile inedit și care știu să pună preț pe propria demnitate. Femeile curajul cărora iese din tipare, ele pot face orice, pot ajunge oriunde. Se spune că profesia fiecărui om se limitează abilităților, se mai spune că există profesii feminine și masculine, că abilitățile femeilor sunt mult mai limitate decât a bărbaților. Protagonista mea demonstrează zi de zi contrariul, ea reușește zilnic să supună nu doar comandanții de aeronave, dar și norii, ca un veritabil controlor de trafic aerian. Chiar dacă profesia ei ține de “culisele” curselor aeriene, datorită profesionalismului ei cu aspirații idealiste, sute de pasageri se bucură zilnic de călătorii fericite.  În continuare un interviu cu  Valeria Fetelea — femeia care înblânzește norii.

Maria: Valeria, tu ești una dintre femeile care practic mereu este cu capul în nori, totuși ai o scuză foarte serioasă, ești controlor de trafic aerian, o profesie destul de masculină după unii, cum ai ajuns în această postură?              
Valeria: Aviația este o vocație moștenită, tatăl meu a fost și el controlor de trafic aerian , am preluat estafeta într-un fel…Dar întâmplarea care m-a determinat să aleg această profesie ține totuși de experiența primului zbor cu avionul. Aveam 17 ani și eram la Vadul lui Vodă unde făceau școala viitorii piloți, atunci am zburat pentru prima dată , iar acele emoții copleșitoare le mai păstrez și astăzi în amintire. Entuziasmul celor din jur, atmosfera de solidaritate, acel spirit de echipă m-a cucerit și atunci am hotărât că vreau și eu să fac parte din lumea asta.

450D7AE6-60B6-4DDE-A29D-75805DD87D2F
Maria: În ce constă profesia ta, ce funcție îndeplinește controlorul de trafic aerian?
Valeria: Controlorul de trafic aerian e persoana care dirijează traficul aerian atât la sol pe suprafața de manevră a aerodromului, cât și în aer, pentru evitarea coleziunilor aeronavelor și desfășurarea în siguranță a traficului aerian.
M: Întotdeauna am fost curioasă să aflu ce se întâmplă în culisele unei curse de avion, ce vezi tu din perspectiva profesiei tale?
V: Da, noi avem așazisul “privilegiu”de a urmări cum decurg lucrurile dincolo de culise, începând de la pregatirea aeronavei pentru zbor și până la desprinderea acesteia de sol. Procesul de pregatire e unul riguros și minuțios, pe lângă echipa de tehnicieni care roiesc în jur, e un lucru admirabil când observi și comandantul aeronavei inspectând cu multă atenție aeronava,atunci realizezi că zborul e într-adevăr un fenomen complex iar pentru desfășurarea în siguranță a acestuia, se depun mari eforturi.

C2F046B5-8DF7-4765-A746-79F0F5FFDE57
M: De multe ori oamenii aleg profesia în funcție de temperament sau de unele îndeletniciri și talente, care sunt acele trăsături fără de care nu poți deveni controlor de trafic aerian?
V: În primul rând trebuie sa-ți placă cu adevărat această meserie, e nevoie de multă dăruire de sine ,caracter puternic, rezistență la stres, la fel de esențială este și capacitatea de adaptare la situații neobișnuite, atitudine calmă și echilibrată, atenție distributivă și desigur spirit de echipă.
Eu dintotdeauna mi-am dorit să am o meserie deosebită, să ies din tipare, iar acest domeniu e chiar o provocare unde nu e loc de plictiseală și monotonie — deci e pentru mine.
M: Te consideri o femeie puternică, și dacă da, atunci de ce?
V: Depinde de situație, sunt o femeie cu atitudine, cu prezență de spirit, dar am si eu temerile mele, momente de ezitare și incertitudine, ca și orice altă femeie.
M: Profesia și jobul te privelegiază? Atunci când oamenii află despre locul tău de muncă, au cumva o alta atitudine?
V: Da! Oamenii devin curioși să afle specificul meseriei mele, mă privesc cu admirație, considerație, doar că o bună parte din ei nu realizează ce înseamnă de fapt această meserie, unii cred că suntem cei care verifică bagajele sau biletele, am auzit multe perle. Din păcate la noi în țară lumea nu e familiarizata cu astfel de joburi, e normal să trezească un interes deosebit.
4BD011B7-4194-4C8D-8525-20128B8C2FFD
M: Povestește careva întâmplări hazlii legate de jobul tău sau careva situații confuze care se pot întâmpla numai cu un controlor de curse aeriene.
V: În 8 ani au fost destule situații hazlii , chiar dacă suntem obligați să respectăm limbajul standard în convorbirile radiotelefonice, ne mai scapă cate-o replică, sau chiar o glumă, mai ales din partea piloților, că doar nu suntem roboți. Lucrurile devin amuzante când vreun pasager mai zăpăcit sau turmentat gresește avionul — uite atunci e forfotă mare.
M:Faptul că ești burlăciță este cumva rezultatul unei cariere de succes? Îți mai rămâne timp și pentru viața privată, sau îți dedici tot timpul serviciului?
V: Majoritatea dispecerițelor noastre și-au întemeiat demult familii în paralel, și pentru mine familia va avea prioritate într-o bună zi, cariera nu este un obstacol. Apropos de timp, noi avem foarte mult timp liber, chiar mai mult decât majoritatea muncitorilor altor domenii, în plus mai avem și un concediu anual de 45 de zile.

0676A8D6-3FC7-4B45-B218-934E12E4292A

M: Ești o femeie de succes care știe ce vrea, de aceea sunt curioasă sa aflu ce va urma, ce scopuri, planuri și vise mai ai și sunt aceste planuri legate exclusiv de Moldova?
V: Ce va urma? Chiar nuștiu.. las lucrurile să decurgă în mod firesc. Pentru moment nu vreau sa părăsesc țara, multe din visele și ambițiile mele se regăsesc în albia domeniului meu de activitate, dar nu exclud și posibilitatea de a continua munca peste hotare. Eu m-am convins că viața ne surprinde mereu așa că mai vedem ce ne rezerva viitorul.

M: PS: Am avut o deosebită plăcere să discut cu Valeria, o femeie plină de feminitate dar și feminism, o femeie puternică care știe exact ce vrea. Mă bucur nespus să cunosc adevărați profesioniști care își iubesc jobul și își îndeplinesc cu drag obligațiile, de undeva din umbră. Profesia ei este o provocare zilnică, o muncă enormă care nu se bucură de prea multe lauri, puțini sunt dintre cei care știu că în spatele călătoriilor cu avionul lucreaază o întreagă echipă de oameni frumoși datorită cărora, de-i frig, de plouă, de bate vântul, avioanele decolează, zboară și aterizează în siguranță.

autor: Maria Dombrovski

Proteinele, rolul lor în nutriție,

Proteinele sunt componentele de bază ale tuturor celulelor vii. Creşterea, reproducerea şi nutriţia, care sunt funcţii esenţiale ale materiei vii, sunt legate de proteine şi de produsele lor de metabolism: peptide şi aminoacizi. Aceste proteine sunt produsele directe ale expresiei genetice, fiecare genă conducând la sinteza unei proteine. Orice agent care denaturează proteinele împiedică celula să trăiască. Or, ele sunt extrem de fragil vis-a-vis de numeroşi factori: căldură, variaţie a pH, acizi, baze tari, metale grele, etc. Proteinele au funcţii diverse. Ele sunt componente importante ale învelişului exterior al organismului (pielea, părul de pe corp). Proteinele formează materia contractantă a muşchilor, sunt componente ale enzimelor care permit reacţiile chimice în organism. Anticorpii care ne permit să luptăm cu toxinele sau agenţii de agresie sunt proteine, de asemenea ca şi numeroşi hormoni. Unele alimente sunt relativ bogate în proteine: carnea, peştele, ouăle, caşcavalul, legumele uscate, cerealele.

 

 
Proteinele sunt formate cel puţin din 4 componente: carbon, oxigen,
Hidrogen şi azot. Sulful şi fosforul sunt prezente în cantităţi mici. Se cunosc vreo treizeci de aminoacizi, dintre care 22 sunt componente ale proteinelor alimentare de origine vegetală sau animală, şi respectiv a corpului uman. Aminoacizii sunt solubili în apă. În medie în alimentele uzuale un gram de azot se conţine în 6,25 g de proteine. Proteinele alimentare aportă azotul sub formă de grupuri
aminate – NH2 a aminoacizilor. Din aminoacizii eliberaţi în urma digestiei
în organism se produce sinteza propriilor proteine. Fiecare proteină se caracterizează printr-un număr şi o anumită ordine în lanţ a aminoacizilor.
Organismul unui copil sau al unui adult trebuie să sintetizeze mai mult de 60 mii de diferite proteine; unele în număr mic, altele în număr foarte mare. Unele proteine sunt formate din câţiva aminoacizi (oligopeptidele), altele din multe sute, reunite între ele într-o anumită ordine bine definită pentru fiecare proteină. Unele proteine au rol fiziologic specific (constituenţi ai pielii, părului), altele formează substanţele contractile ale muşchilor, care transformă
energia chimică în mişcare. Alte proteine constituie enzimele, anticorpii, hormonii etc. Iată de ce proteinele sunt absolut necesare vieţii; nu există viaţă fără
proteine. Rolul principal al proteinelor este de a furniza componentele
necesare formării proteinelor proprii – aminoacizii. Necesarul în proteine
trebuie considerat atât sub aspectul cantităţii lor, adică a totalului de azot
necesar, cât şi al calităţii lor, adică naturii şi proporţiei diferitor aminoacizi.
Aspectul cantitativ se caracterizează prin:
• Necesitatea de compensare a pierderilor şi de renovare permanentă
a proteinelor.
• Necesitatea de creştere şi formare a celulelor noi, în special la dezvoltarea
organismului copilului, adolescentului.
• Necesitatea formării fătului şi dezvoltării unor ţesuturi maternale
(uterul, sânii, masa sanguină).
• Există de asemenea necesităţi de reparaţie, după o intervenţie chirurgicală,
o hemoragie gravă, arsuri, precum şi după unele maladii:
convalescenţa are nevoie de proteine pentru a reveni la greutatea
obişnuită.
La un om alimentat normal pierderile de azot se produc: 90% – prin urină; mai puţin de 10% – prin masele fecale; o cantitate mică – prin piele.
Comitetul reunit de experţi al FAO/OMS propune fixarea «unui aport proteic de securitate», care se exprimă în grame de proteine de referinţă (proteine de valoare biologică foarte bună) şi constituie 0,75 g per kg masă corp per zi pentru adulţi. Din punct de vedere calitativ cei 22 de aminoacizi utilizaţi de organis pot fi clasificaţi în 2 grupe :
• Aminoacizi care uşor se sintetizează în organism din alte substan• Aminoacizi care nu pot fi sintetizaţi în organism, indispensabili (esenţiali) care trebuie furnizaţi de alimente (valina, leucina, isoleucina, treonina, metionina, lizina, fenilalanina, triptofanul). Proteinele de origine animală au un aport de aminoacizi indispensabili mai satisfăcător decât proteinele de origine vegetală. După conţinutul de aminoacizi indispensabili proteinele se împart în 3 categorii:
• proteine cu valoare biologică superioară – conţin toţi aminoacizii esenţiali în proporţii adecvate organismului uman (majoritatea proteinelor de origine animală); 50 Nutriţia în sănătatea publică
• proteine cu valoare biologică medie – conţin, de asemenea toţi aminoacizii
esenţiali, dar unii în proporţii insuficiente (legume, fructe, leguminoase uscate, cereale);
• proteine cu valoare biologică inferioară, cărora le lipsesc unul sau
mai mulţi aminoacizi esenţiali (zeina, proteina principală din porumb,
este lipsită de lizină şi este foarte săracă în triptofan, colagenul lipsit
de triptofan şi sărac în metionină, isoleucină, lizină şi treonină).
Aporturile recomandate în proteine trebuie să ţină cont de valoarea biologică
a proteinelor consumate. Pentru populaţia care consumă în special
proteine cu valoare biologică inferioară, cantităţile de proteine recomandate
trebuie să fie mai sporite.

10 Calități indispensabile femeii de azi și de mâine

  Femeia a fost dintotdeauna protagonista multor epopei artistice, ei i s-au închinat zeii, la picioarele ei au picat imperii. De-a lungul timpului chipul femeii a suferit mii de metamorfoze atât în ceea ce privește aspectul fizic, cât și atitudinea sexului opus față de ea. Și dacă femeia secolului XVIII era desconsiderată de stat în plan decizional, în secolele următoare femeia nu numai că obține dreptul la vot, dar începe să fie votată. Caracterul feminin e și el în continuă metamorfoză, și cu fiecare deceniu  cerințele  cresc odată  cu noile tendințe ale societății, ea este cea care deși este nevoită mereu să-și demonstreze abilitățile crescând în umbra bărbatului, la fel rămâne a fi și veșnicul leagăn al casei, acolo nu o poate schimba nimeni.
Viața ei e un labirint cu multe încercări, ea luptă, cade, se ridică, și iar luptă pentru sine, pentru drepturi, pentru libertate.
Femeia secolului XXI e mult prea diferită față de femeia secolului XX, tocmai mileniul al treilea i-a oferit sexului frumos mai multe drepturi ca niciodată, totuși cerințele față de femeia de azi au crescut și ele odată cu umbra cea din spatele bărbatului.
Unii spun că vezi bine femeia de azi uită să mai fie gingașă în goana după tendințe,  totuși eu cred ca gingășia nu mai e punctul forte ale femeii, deoarece femeia mileniului al treilea are nevoie de alte calități, iată 10 din ele, adaptate timpurilor noastre.

1. Inteligentă
64e15fc8-zodii-femei
Inteligența feminină nu se măsoară în numărul de facultăți ci este suma educației,  experienței, erudiției și nu în ultimul rând a facultăților, intelectul a devenit arma femeii de astăzi în goana carieriștilor, anume femeia inteligentă ajunge în frunte, da da, nu cea frumoasă, dar cea inteligentă.

2.  Ambițioasă
executive-461648-960-720

Se spune că în spatele  unui bărbat puternic, întotdeauna stă o femeie ambițioasă, eu aș spune  că femeia ambițioasă poate sta și în fața bărbatului pentru că anume acest criteriu o ajută să înfrunte greutățile și să fie mai puternică. În ziua de azi femeia fără “ambâț” nu se bucură de prea multe foloase, de aceea societatea impune rigori, iar ea nu are decât să mai accepte o provocare, și tot așa zilnic acceptă provocare după provocare călindu-și caracterul. Ambiția feminină poate muta munții din loc, poate schimba cursul istoriei, poate face orice.

3. Feministă
poster-316691_640
Noțiunea de feminism prevede în subconștientul nostru, chipul unei femei în continuă revoluție, protest, luptă, o femeie neîngrijită și fără prea multă femininate, ceea ce nu  reprezintă un adevăr. Feminista contemporană are un cu totul alt portret, ea nu numai că are drepturi, dar e conștientă și de obligații. Feminista nu va știrbi niciodată din autoritatea altor categorii de oameni și va apăra atât drepturile sale cât și a bărbaților, a copiilor, a tot ce crede important. Feminista nu se va sinchisi niciodată de aspectul fizic și se va simți la fel de bine atât în blugi, ghete și fără machiaj, cât și în cea mai decoltată rochie din lume în tandem cu cele mai ascuțite și mai lungi tocuri, echilibrul feministei este contrastul permanent și opinia verticală asupra aspectelor importante.

4. Activă

 


Pe lângă job, casă, familie, fitness și măcar un hobby, femeia zilelor noastre mai trebuie sa fie activă social, să facă voluntariat să protesteze și neapărat să fie cu inițiativă. Societatea ades se confruntă cu probleme rezolvarea cărora necesită răsturnări de sistem, și aici ne dăm din nou seamă că “E greu cu noi, femeile în viață, dar e și imposibil fără noi” Implicarea femeii în problemele sociale este foarte populară în întreaga lume, femeile se fac bloggerițe, vloggerițe, apar la tv, se implică în politică, fac  tot posibilul ca să rezolve problemele societății, implicarea femeii în toate aceste activități, nu aduce decât beneficii.

 5. Ordonată
femeie-la-serviciu
Ritmul nebun în care trăim astăzi impune rigori stricte ce țin de disciplină, de ordonare, orice femeie de succes are o agendă super mega încărcată, totuși, datorită faptului ca știe a-și organiza timpul, aceata reușește sa fie soție, mamă, să lucreze, și să-i mai ajungă timp și pentru micile plăceri. Planificarea timpului este una din principalele trenduri ale megalopolisurilor, și dacă femeia reușește să-și creeze o agendă, înseamnă că va reuși și să realizele toate câte și-a pus în plan.

 6. Familistă
9-acasa-1.-5col-
Casa și familia reprezintă un capitol destul de larg în viața unei femei, cu toate că e mult prea complicat să combini familia și toate celelalte activități, femeile noastre probabil fac magie, pentru că, pe lângă toate succesele de serviciu și cele sociale, știu să gătească, să educe copii și să spele vase. Și dacă la serviciu poate fi înlocuită, casa e totuși împărăția ei, unde e totalitarism și matriarhat, unde e cald și bine, unde vin oaspeți așteptați și unde se întipăresc amintirile copiilor. Dragostea și sufletul casei este în totalitate meritul femeii, pentru că toate trofeele până la urmă se aduc acasă.

7. O soție iubitoare și o parteneră pe viață
Cupluri-fericite-2018-rac_650_433
Cuplurile contemporane își au specificul lor, și pe lângă dragostea indispensabilă, soții trebuie sa fie solidari, să aibă viziuni comune pentru a crea un front comun împotriva problemelor. Căsnicia nu e tocmai spațiul de viceversa, reproșuri și provocări sunt destule și în stradă, acasă e loc de relaxare, de dragoste și armonie, în brațele lui ea trebuie să se simtă înpăcată cu sine, iar el să-și ia doza de afecțiune și tandrețe. Cuplul este energia care se împarte la doi, energie care nu poate avea poluri opuse. Relația de parteneriat dintre soți nu prevede contracte, ci încrederea deplină și împărțirea responsabilității, un criteriu nespus de important în cuplu. Femeia care a reușit să creeze un cuplu din dragoste, neapărat va fi fericită atât ea, cât și el, dar și copiii lor.
8.  Egoistă
cafe_metavolismos

Pentru mine egoismul este o calitate în condițiile unui secol grăbit. Observ cu regret tendința femeilor de a se sacrifica, probabil este o “calitate” genetică de a ne dedica fie profesiei, fie familiei, dar cel mai des copiilor.  Nu în zadar scria marele Druță despre “darul măsurii”, într-adevăr totul are o limită, serviciu e serviciu, casa e casă, copiii desigur își au un loc anume în sufletul nostru, totuși combinând toate aceste activități, e necesar ca femeia să  aidă libertatea să evadeze, oricând, oriunde, pentru puțin, picătura ceea de egoism care devine din ce în ce mai prețioasă, care uneori se rezumă la o ceașcă de cafea, sau o carte, sau chiar poate  playlist-ul preferat, femeia trebuie sa-și poată permite acest lucru, pentru că merită.

9. Frumoasă  LA SUFLET
happy-woman

Se spune că frumisețea e în ochii celui care privește, totuși frumusețea sufletească este mult mai amplă și deseori poate fi confundată de ochii care privesc. Femeia bună la suflet  este practic cel mai frumos dar, atât pentru societate cât și pentru familie. Bunătatea ei va contura casa, va educa generații de copii și va face lumea mai frumoasă. Femeile bune la suflet sunt mereu frumoase la chip , sunt de o frumusețe caldă, înrudită cu soarele. O femeie frumoasă la suflet nu va trăda și nu va minți, ea întotdeauna va găsi compromisuri și va sădi în sufletul celor dragi armonie, respect și cele mai frumoase valori.

  10. Individualistă.
IMG_4639
Deși educația secolelor precedente a creat tipare, astăzi femeia se poate bucura de alegere, ea poate fi oriunde și oricând, poate conduce companii imense, dar poate conduce și tramvaie, poate deveni stewardesă, dar are șanse să devină și pilot, totuși cea mai mare oportunitate de care se bucură femeia de azi, este individualitatea, în tot, dar absolut în tot, important e ca ea să fie împăcată cu sine indiferent că e cu părul roz sau verde, are șosete de-un fel sau diferite. Femeia individualistă este cel mai interesant obiect de studiu, este un univers care trezește interes și care întoarce priviri, care poate inspira și crea, care își are propriul caracter exprimat prin toată expresivitatea feminină. Femeia individualistă nu se supune modei, ea are stil, gust, ea își modelează singură atât chipul cât și intelectul.
 Probabil portretul  femeii zilei de azi cuprinde calități neașteptate, totuși țin să menționez că studiind un număr mare de doamne și domnișoare am ajuns la concluzia că anume aceste calități pot genera succes. Trăim într-o lume care își cucerește zilnic existența, o lume care nu oferă prea multe șanse, unde zona de confort pur și simplu nu se accepta iar pentru a obține un loc sub soare nu mai este destul să fii tânără și frumoasă , acum a venit timpul să salvăm lumea altfel, nu doar prin frumusețe.

autor: Maria Dombrovski
poze:Internet

Pregătiri de vacanță

Vara aceasta, planurile mele de concediu includ și o vacanță în Grecia, pentru că am auzit atâtea lucruri frumoase despre litoralul și atracțiile turistice de acolo și pentru ca în fiecare vară mă minunez de pozele frumoase cu care se întorc rudele și cunoscuții mei din această țară. Nu am apelat la companii de turism pentru vreo ofertă all inclusive, deoarece vrem să plecăm cu mașina și vrem să înconjurăm Europa în lung și-n lat, oprindu-ne pe litoralul grecesc pentru o săptămână de relaxare, mare, soare, bronz frumos. Așa că fiecare din ”echipa” noastră de turiști hoinari și-a asumat responsabilitatea pentru câte un punct din planificarea călătoriei. Iar mie mi-a revenit rezolvarea întrebării legate de cazare. Și cum Jurnalul unei femei puternice e comunitatea în care membrele sar mereu în ajutor, am găsit repede cele mai bune oferte de cazare, profitând de reducerile oferite de Tatiana .

Așa că nu ne rămâne decât să așteptăm cu nerăbdare concediul de vară și să pornim în aventura noastră din Țara Zeilor Olimpului.

Dacă ești și tu persoana căreia îi place să-și planifice vacanța de la A la Z, atunci știi foarte bine că căutarea locurilor de cazare e activitatea primordială care ocupă cea mai mare parte din timp, energie, și cost. Așa că, dacă ești și tu cu gândul la Grecia, ca destinație pentru vacanță, aici vei găsi cele mai bune oferte și mai optime prețuri, Tatiana te va îndruma și te va sfătui să faci alegerea corectă, în dependență de dorințele și așteptările tale.

Apropo, cele mai bune oferte la moment sunt pentru insula Lefkada, dar urmează să apară și pentru Santorini, și pentru Creta, și Halkidiki.