#TatălMeuEroulMeu

#TatălMeuEroulMeu La Mulți Ani, Tata! Anca Berzoi

Sunt prima fată din familie și poate în adâncul sufletului ți-ai fi dorit să fiu băiat, dar eu acest lucru nu l-am simțit niciodată. Am avut parte de încrederea dumitale chiar și atunci când faptele mele poate te dezamăgeau, tată. Am fost scăldată în iubirea ta,chiar și atunci când nu o meritam.

De la tine, tată, am învățat și continui să învăț ce înseamnă răbdarea și iertarea, pentru că ești cel mai familist, cel mai iubitor, cel mai înțelegător. Ești cel mai bun tătic din lume.

Astăzi îți spun La Mulți Ani, chiar dacă ziua ta a fost ceva timp în urmă, și mă rog Domnului să te țină sănătos ca să te poți bucura pe deplin de ceea ce ai semănat pe pământ!! Tu ești eroul meu, exemplul meu.

Te iubesc, Tată!

Anunțuri

#TatălMeuEroulMeu Îngerul care mă păzește din ceruri. By Victoria Potolea

Tata, cine este defapt acest domn care este numit Tată?

Pentru mine Tata înseamnă mai mult decât acest cuvânt, el este, deși decedat, sufletul meu, care mi-a dăruit multă dragoste și a implantat acest sentiment în mine, este îngerul meu păzitor, deoarece mă păzește și mă ocrotește oriunde și oricând de rele. Tatăl meu este îngerul meu, așa îl vedeam mereu când era în viață și așa îl simt acum când nu mai este printre noi, dar simt că de acolo de sus mă veghează și mă îndrumă la fiecare pas. Îngerul meu cu chip frumos, cu ochi verzi care erau plini de viață, cu sufletul lui atât de bun, așa era tatăl meu.

Pentru mine e puțin spus Înger sau Tată, el a fost cel dintotdeauna, care m-a ajutat în toate, el mi-a știut prima dragoste, el m-a ocrotit, cu sfaturile lui, de lucruri murdare, el m-a susținut în toate. O să vă întrebați probabil: dar mama nu a participat în toate acestea, că doar e mamă? Mama a fost și este la fel de specială, însă ea a fost îndrumarea mea după tata. Probabil tata simțea că va pleca din lumea noastră, va pleca acolo unde viața e veșnică și de aceia s-a implicat mai mult în viața mea. Defapt eram și fata tatei, poate de asta și mama era mai timidă în toate.

”Sufletul meu”, așa îl numesc eu pe tata, a fost mereu un luptător între viață și moarte, căci boala pe care o avea era la un stadiu în care îl omora. Însă nici până la ultima suflare nu s-a dat bătut, deoarece îi plăcea mult să ne vadă pe noi fericiți, iubea gluma, iubea viața. El este idealul perfect, este muza mea, el este omul cu mâini de aur. Așa îi ziceau și toată lumea din sat. De ce, vă întrebați? Deoarece fiecare lucru pecare îl făcea, îl făcea din dragoste, iar în mâinile lui imposibilul devenea posibil, depunea suflet în absolut totul.

Doamne, ce tată bravo am avut! Și nici acum nu pot și nici nu vreau să cred că nu-lvoi putea vedea decât în vise. Și acum îmi amintesc, Doamne, cum își lua rămas bun de la mine, era cu ochișorii plini de lacrimi și cu zâmbetul pe față, spunând că ne iubește și îndrumându-ne să o ascultăm pe mama. Doamne, aș da orice să-l pot întoarce printre cei vii, printre noi!

Iubitul meu și sufletul meu, ce mult eu te iubesc!

E puțin spus, TATA!