Fii recunoscătoare trecutului, el te-a învățat să treci peste greutăți

179883_10150103940959587_696839586_6319865_2444455_n

Nu poți șterge trecutul. Poți să-l ascunzi adânc în suflet, dar nu poți să-l uiți. Trecutul reprezintă acel conspect al lecțiilor vieții și uneori îl scoți în față, îl recitești pentru a nu uita teoria acestor lecții.

Au trecut ani buni, dar îți mai aduci aminte și acum de cea mai grea despărțire prin care ai trecut. Atunci când a decis să plece, deja nu mai puteai trăi fără el. Când ți-a zis că nu te mai iubește și că nu mai vrea să fii parte din viața lui, ai simțit ca lumea se prăbușește. A fost acel coșmar pe care l-ai trăit în timp real.
Fumai țigară după țigară, priveai ore întregi, cu ochi goi, un punct în spațiu și simțeai că te sufoci, că nu ai aer să respiri. Pieptul tău era apăsat de o durere imensă, durere ce năștea acel gol în suflet pe care îl mai ai și acum.
Doreai să-l suni, să-i spui că te doare și că nu poți face față acestei dureri, dar și-a schimbat numărul, a rupt orice contact. Mergeai pe străzi cu speranța că-l vei întâlni, zile întregi te îndreptai spre nicăieri, iar viața deveni insuportabilă.

Îți aduci aminte foarte bine cum ai intrat în magazin, ai cumpărat o sticlă de wiskey și, așezându-te la volan ai început să bei direct din ea. Pentru prima data conduceai mașina, consumând alcool. Iar când wiskey-ul te-a lovit cu totul în cap, ai început să te gândești că vrei să mori, să întorci volanul și să intri înt-un stâlp. Să intri așa încât mașina să se facă țăndări, iar tu nici să nu simți că ai murit. Viteză excesivă,alcool și muzica la maximum, din ochi lacrimile îți curgeau șiroaie, iar tu priveai crucile cu flori și coronițe de pe marginea drumului. Le priveai și te gândeai că pe undeva pe aici, cei apropiați vor pune o cruce și în memoria ta. Pur și simplu ai murit, pur și simpluai ieșit în viteză de pe carosabil și te-ai lovit în stâlp. E atât de ușor să-ți pui capăt zilelor.
Trecând în viteză pe lângă mulțimea de cruci, îți învârteai în cap viața și îți aduceai aminte de copilărie. Ai fost rodul iubirii părinților. Când mama te-a purtat sub inimă, ei erau cei mai fericiți. Ai fost atât de așteptată, și atât de multă lumină ai adus în viața celor dragi când ai apărut pe lume. Era o bucurie imensă când râdeai zgomotos,gângureai, întindeai acele mânuțe mici spre mama, făceai primii pași și rosteai primele cuvinte. Îți aminteai de timpul când erai fetiță și visai la o iubire mare, adevărată, veșnică. Atunci încă nu știai ca așa iubire practic nu există. Vedeai în fața ochilor această copila drăgălașă, cu părul lung împletit în două cosițe cu fundițe albe și, brusc, ai început să simți o rușine imensă și o durere de la faptul că acum câteva minute în urmă ai vrut să o omori și să pui pe margina drumului o cruce cu flori în memoria ei. Anume în acel moment când ți-ai închipuit că ucizi copila naivă, ai înțeles că nu mai vrei să mori. E stupid să te sinucizi din motiv că un om nu te iubește. Dragostea nu poate omorî, nimeni nu i-a dat acest drept. Ea poate doar să creeze ceva frumos.

Ai început să crezi că durerea va trece cu timpul, iar viața va reveni la normal. Să-ți pui capăt zilelor nu e greu deloc, e mult mai greu să supravețuiești durerii, să treci peste greutăți, să-ți demonstrezi ție și lumii întregi că ești puternică. Ai înțeles că poți să fii fericită, și dacă vei trece peste tot acest chin, vei putea să te prețuiești și să te respecți la justa valoare.

Și te-ai descurcat, ai trecut peste tot. Ai învățat să trăiești fără el. Ți-a luat destul timp să lucrezi asupra ta. Ai depus efort și ai luat viața de la capăt. Ai învățat să te bucuri de această viața, să te bucuri de răsăritul și apusul soarelui, de ploaie, de ninsoare și de micile tale victorii. Ai învățat să respiri, să vorbești, să pășești, să asculți. Ai înțeles că lumea e mare, că viața nu se termină atunci când iubirea pleacă, iar acel bărbat, pe care l-ai iubit atât de mult, nu e nici pe departe centrul universului.
Iar azi ești gata pentru orice schimbări, nu ți-e frică de ele. Ești în stare să ții piept loviturilor și surprizelor vieții. Doar ea, viața nu te-a alintat niciodată ci doar te-a testat să vadă cât poți să reziști. Nu mai cazi și nu mai recunoști depresiile. Ești jadnică de viață și o iubești nespus. Nu vei schimba pe nimic acea plăcere pe care o primești de la procesul de a trăi. Ești curajoasă și știi să treci cu capul ridicat și zâmbet pe buze peste orice încercare.
Iar trecutul nu e decât o lecție, o lecție pe care ai însușit-o cu brio…..

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: