Fără categorie

27.12.2016

    O viata pe autopilot. Trec zile, saptamani, luni, dar trec pe langa tine. Iar tu nu mai esti om, esti un robot  automatizat, care face mereu una si aceeasi, in mod pefect. Esti n robot fara sentimente, fara ganduri. Ai un program bine pus la punct, pe care il urmezi de ani buni, un program care te scoate din casa dimineata devreme si te aduce inapoi seara tarziu, astfel incat sa ajungi acasa, sa faci un dus si sa adormi. Sa nu ai timp sa te gandesti, caci daca gandurile iti vor impanzi mintea, vor iesi la suprafata amintirile, iar ele dor, prea tare, prea sfasietor.  Chiar si cele mai frumoase amintiri iti rup sufletul in cel mai barbar mod.

Am murit demult. Nu, nu am murit in adevaratul sens al cuvantului. Corpul meu e viu, vad, aud, vorbesc, ma misc, doar sufletul meu e mort, fara viata. Sufletul meu nu mai simte, nu mai vede, nu mai aude, nu mai vorbeste… E gol. In tot acest timp am obtinut bani, cariera, casa, masina, relatii de serviciu cu oameni influienti, job de vis… dar am platit scump pentru tot.

Uneori soarta iti aduce nota de plata inainte. Mai intai platesti, apoi primesti pachetul pregatit. Am pierdut tot ce se putea pierde  dintr-o data: iubire, demnitate, fericire, familie, liniste sufleteasca. De parca cineva de acolo, de sus, si-a dorit sa ma arunce  in cea mai adanca prapastie ca mai apoi sa urmareasca dintr-o parte cum voi reusi sa ma catar la suprafata.

          Alarma imi suna devreme.Ma trezesc alene, defapt nici nu m-am trezit, fiinta inca-mi doarme, doar corpul, prin miscari automate, se indreapta mai intai la bucatarie sa porneasca cu o simpla apasare de buton masina de cafea, pe care o pregatesc mereu de cu seara, apoi la baie, sub suvoiul de apa abia caldut. Incetul cu incetul incep sa ma trezesc, iar mirosul cafelei proaspete ma aduce intru totul la realitate. Urmeaza pregatirea pentru serviciu: machiajul, aranjatul parului, unifoma. Au disparut visele roz, nu-mi mai fac planuri frumoase de viitor, nu mai am ganduri. Dimineti automatizate, monotone.
Am incuiat usa apartamentului si am pasit spre ascensor, batand in ritm cadentat, c tocurile pe teracota. Nu mai ies din garsoniera stramta intr-un hol ingust si murdar al unui camin familial. Acum totul e nou, e curat, spatios, plin de lumina. Dar nu-mi place acest apartament cu toate ca designerii mi l-au proiectat si aranjat dupa propriile idei si dorinte. In el sunt atat de multe si totodata e asa pustiu. Doar patul, baia, chiuveta de la bucatarie si frigiderul mai sunt un semn ca aici cineva traieste. In rest, o zona moarta, un gol inghetat, neatins, un gol in care nu vrei sa te intorci.

Dimineata devreme, strazile sunt pustii, orasul inca doame, doar picaturile mici de ploaie, frunzele care cad galbene, de ici colo cate o masina sau un autobus iti mai aduc aminte ca acest oras e defapt viu. Marele oras, in care visele tale se implinesc la altcineva. Si ce? Implineasca-se. Oricum am incetat sa mai visez, nu mai am dorinte, aspiratii. Totul merge de la sine in marele oras al posibilitatilor.Eu doar pasesc, conduc masina pe strazi incolo si-napoi, sunt doar o mica parte a fluxului. Traiesc aici de cativa ani buni. Si atunci cand te afli intr-un loc o perioada destul de lunga, gandurile despre iubirea sau ura pe care ai putea sa o porti acestui loc, nu-ti mai apar in minte. Nu iubesti si nici nu urasti, e o parte din viata ta. Cu toate ca nici parte nu e, pe asta ar trebui sa o simti, iar orasul doar iti curge prin vene, e doar un décor pentru zi de zi, te-ai deprins cu el, traiesti in el…

Si eu traiesc, sau cel putin creez iluzia ca traiesc.

Fără categorie

Bărbaților le place… 

  

 -Bărbaților le plac femeile care se iubesc pe ele însuşi- îmi spunea Josh, un bun prieten- Le respecta pe acele femei care îşi ştiu valoarea. Nu le place când femeile se comportă mereu la fel, când îşi asumă rolul mămicilor grijulii şi încep să le controleze viața, să-şi bage nasul în ceea ce ține de personal.

    Bărbații urăsc întrebările de genul: „Mă iubeşti? Dar de ce nu mă mai iubeşti aşa ca înainte?” Şi mai ales nu le place când femeile îi sufocă cu iubirea lor, când acestea nu mai au grijă de ele însuşi şi degradează atât moral cât şi fizic, iar apoi încep să ceară milă.

    Bărbații nu suportă lacrimile şi depresiile veşnice. Ei iubesc femeile fericite, care se respectă, nuşi creează iluzii şi nici într-un caz nu se îndoiesc de sine însuşi.

    „-Noi bărbații ne dezamăgim mult când cunoaştem personalități încrezute, pline de „lumină”, independente, cu acea sclipire in ochi, iar pe parcursul relației, acestea devin demne de milă, pasive şi dependente.” 

    Niciodată să nu-ți plângi trecutul în fața unui bărbat şi mai ales să nu-i pomeneşti de foşti şi să-l compari cu ei. Să fim serioşi, oare vouă, femeilor v-ar place ca bărbatul pe care l-ați întâlnit să vă înceapă a povesti vrute şi nevrute despre unele sau alte foste, cât de bune sau rele au fost?

   Ca să întâlneşti şi să cucereşti pe acel bărbat bravo, care într-adevăr te merită, trebuie să-ți înfrângi cel mai mare complex: timiditatea. Cu cât vei fi mai încrezută, cu atât sunt mai mari şansele să atragi un bărbat adevărat, încrezut în propriile puteri. 

    Gândeşte-te că iubirea e un joc. Un joc în care şansele de câştig sunt egale cu şansele de eşec. Şi chiar dacă pierzi, nu te da batută. Asta înseamnă că adevărata şansă de a întâlni bărbatul adevărat e încă înainte.

Şi nu în ultimul rând, niciodată să nu-l consideri pe bărbatul care îți place, ca fiind ultima şansă, iar fiecare nouă întâlnire – cea de care depinde soarta ta.

Fii unică, fii tu însăți, nu o copie. Pentru că un bărbat adevărat nu va admite sa piardă ceea ce nu va mai putea găsi niciodată.

Fără categorie

Dragă, putere…

1467094214824

Se spune că femeile Săgetător sunt puternice, încăpățânate, ambițioase, feminine. Păi bine, cu încăpățânarea, ambiția şi feminitatea nu am nici o problemă, dar…
   „Dragă, Putere,

Vreau să-ți aduc la cunoştință că jocul ăsta „Dea v-ați ascunselea” mi-a cam ajuns la gât. M-am săturat să îți tot caut ascunzătoarea şi recunosc- eşti mai expertă ca mine în a te ascunde.

Te rog frumos să-ți treacă supărarea pe mine şi să te faci văzută. Înțeleg şi deja am realizat că fără tine nu fac nimic. Recunosc că am greşit atunci când am ascultat inima idioată şi nu glasul rațiunii, cu care sunteți prietene la cataramă. Da, fără tine m-am ars, am căzut, dar am nevoie de tine să mă ridic, să îmi fii alături.

Fii atât de bună şi apari în vizor. Nu zic, pot încă să continui să te caut singură până te gasesc, că, dragă Doamne, încăpățânarea şi ambiția nu m-au lăsat. Dar în aşa caz, îndată ce aş da de tine, te-aş începe a folosi pentru a face cuiva rău. Doar ştii foarte bine că dacă mă supăr eu, Săgetător fiind, aş putea cu uşurință să mă transform într-o vrăjitoare rea ( oricum nu ai fost lângă mine să mă ajuți să opun rezistență atunci când mi se tăiau aripile cu bisturiu tocit), iar tu, scumpa mea putere, eşti bună şi nu meriți.

Uite, ca să ne împăcăm, ți-am luat şi câteva perechi de Stilettos. Ştiu că îți plac, ştiu că te potriveşti cu ele. Aşa că ieşi, naibii, de acolo de unde stai ascunsă şi bosumflată, apucă-mă de mână, susține-mă şi învață-mă să merg din nou dreaptă, mândră şi cu capul sus pe tocurile astea înnalte.

Cu drag,

Eu…

P.S.: „Promit să nu te mai las…” 

Fără categorie

-Salut.

-Buna.

-Nu m-am asteptat sa raspunzi…

-De ce?

-Credeam ca  inca mai esti suparata pe mine. Sa inteleg ca nu ma mai urasti?

-Sa te urasc? Nu, nu te urasc. Si nici nu te-am urat vre-o data.

-Chiar? Imi pare foarte bine sa aud  asta. Ma face fericit faptul ca aud ca nu ma mai urasti.

-Pentru ce sa te urasc?  Meriti? 

-Nu stiu. Cred ca da. Dupa toate cuvintele urate pe care ti le-am spus, cred ca merit sa fiu urat.

-Nu meriti.

-Intr-adevar? Ma bucur foarte mult sa aud asta de la tine.

-Tu nu ai meritat sa te iubesc. Nu ai meritat sa iti dau sufletul meu. Nu ai meritat dragostea pe care ti-am purtat-o. Ura mea, nu o meriti nici atat.

-???

-Iubirea trece, daca nu e alimentata, ea se stinge, la fel cum o floare, se usuca daca nu ii torni apa la radacini. Ura, insa, e un sentiment vesnic. Atunci cand urasti pe cineva, o faci pentru o viata. Ura e mai puternica decat iubirea. 

-Atunci tu inca ma mai iubesti?

-Nu.

-Nu ma iubesti, nu ma urasti. Atunci ce mai simti pentru mine? Ce merit eu?

-Dezamagire, dezgust, indiferenta, joc. Alege. 

-Adica? Cum sa aleg? 

-Alege cum vrei sa ma comport. Vrei sa fiu dezamagita de tine?

-As merita poate, dar nu vreau asta. Eu vreau sa imi repar greseala care te-a facut sa te dezamagesti in persoana mea.

-Dezgust?

-Nuuuu. In nici un caz. Nu sunt un boschetar.

-Boschetarii nu imi provoaca dezgust.

-Nu vreau sa fii indiferenta. Nu vreau sa dispari. Nu vreau sa stiu ca nu mai am nici o sansa. 

-Joc…

-Ce inseamna joc? Da, vreau sa facem joc. Sa ne jucam unul cu altul. In fiecare seara. Jocuri erotice…

-Tu ai ales… Daca e joc, atunci joc sa fie… Esti gata sa fii marioneta?  

-O, daaaa… joaca-te cu mine, papusa!!!

-O sa ma joc. Si jocul nu e deloc erotic…

Fără categorie

Fii femeie cu valoare, nu fi femeie cu preț…

Femeia care se respectă, nu-şi va pune niciodată preț. Odată ce te laşi vândut/ă devii un obiect, pe care cel care îl cumpără îl şi foloseşte. Cu cât prețul e mai ridicat, cu atât marfa stă mai mult pe raft. Sau, şi mai rau, este închiriată pentru perioada de timp de care consumatorul are nevoie. Astfel se folosesc mulți, da nimeni defapt nu cumpără, pentru că înțeleg că nu face să dai bani mulți pentru ceva ce ştii precis că se uzează sau te saturi în scurt timp, adică nu e rentabil.  Un om trebuie să aibă valoare nu preț. Iar o femeie care are valoare nu va agăța pe ea fuste exagerat de scurte, unghii, păr şi gene false, sclipici şi paiete, ea nu va sta prin cluburi asteptând  să agațe pe cineva ca să-i plătească consumația, ea va şti că  la moda va fi mereu eleganța, stilul, inteligența, atitudinea şi nu extravaganța.  Aşa femeie se dezvoltă din punct de vedere intelectual, pe ea o vei vedea citind o carte, studiind, luptând pentru atingerea scopurilor. Ea nu va fi niciodată cea care se plânge că toți bărbații sunt curvari, că vor doar un lucru ş.a.m.d. Ea va înțelege că nu banii, fițele şi haina îl fac pe om ci sufletul, perseverența şi dorința de a lupta şi a ajunge cineva.  Este o vorbă foarte bună: în spatele oricărui bărbat de succes stă iubirea unei femei puternice, iar în spatele unei femei de succes stă trădarea unui bărbat. Iar dacă vrei să ajungi soție de general, atunci mărită-te cu un sergent.

Fără categorie

Fii destul de puternică să pleci

image

Cine eşti tu? O femeie care iubeşte. Un om cu ochi, care văd ce e mai bun şi frumos în lume, cu mâini, care binecuvântează pe alții, cu zâmbet, care poate lumina un întreg oraş şi cu inimă, care poate să înmoaie până şi pietrele.
   Iubeşti, pentru că mereu ai făcut asta, fără rețineri. Te deschizi în relații, dai voie oamenilor să intre în sufletul tău, te dăruieşti toată- uneori până la autodistrugere, uneori celor care nu merită. Din păcate, un om cu aşa inimă mare, cum eşti tu, poate rămâine cu nimic.
Doar pentru că iubeşti, nu înseamnă că ai puterea să schimbi oamenii. Uneori ai parte de relații  care, într-un sfârşit, îți sfâşie inima. Iubeşti persoane care te trădează, îți provoacă durere, se comportă cu tine ca cu un nimeni,  uneori te ignoră, iar tu rămâi cu gustul amar al ruşinii.
Deoarece iubeşti atât de puternic, tu meriți să fii iubită la fel de puternic.
Dacă eşti într-o relație în care partenerul îți provoacă suferință- emoțională sau fizică, nu te respectă, nu te prețuieşte şi nu te iubeşte, atunci, te rog, găseşte în tine puteri sa pleci. Viața e prea scurtă ca să rămâi alături de cel care te răneşte, te seacă de energie şi te face nefericită.
Tu meriți mult mai mult. Tu meriți să fii respectată. Tu nu eşti secundară, nu eşti aventură, nu eşti fata cu care îşi scrie mesaje pe ascuns la miez de noapte, nu eşti sac de box, nu eşti stație pit-stop  unde el se alimentează şi îşi repară defecțiunile înainte de a porni în călatoria lui prin viață. Nu eşti variantă de rezervă ori o comoditate. Tu eşti unică, eşti adevărată. Tu eşti femeia care merită un zâmbet în fiecare dimineață când se trezeşte, care merită fericirea. Eşti cea la care el trebuie să se gândească în fiecare minut, nu doar atunci când se plictiseşte.  Tu eşti o femeie vrednică, iar dacă el nu înțelege asta, nu te prețuieşte şi nu se atârnă în modul cuvenit față de tine, trebuie să fii suficient de puternică încât să te întorci cu spatele şi să pleci.
Relațiile de cuplu nu sunt niciodată uşoare, îți încâlcesc totul: gândurile, faptele. Dar, necătând la asta,  ele trebuie să aducă fericire, să-ți umple viața, nu să ți-o sece. Trebuie să ai alături acea persoană care te va face să iubeşti viața şi pe tine în ea. Dacă iubeşti pe cineva care face totul invers, trebuie să-l laşi. Trebuie să te debarasezi de atingerile , de sărutările, de zâmbetul lui. Deoarece, dacă toate astea sunt umbrite de lucruri mult mai dureroase, atunci, nu contează câte zâmbete, săruturi şi atingeri vor fi- într-un sfârşit vei rămâne cu sufletul făcut țăndări.
Trebuie să găseşti puteri să mergi mai departe, să-ți cunoşti valoarea şi să ştii că există acel cineva care se va atârna față de tine aşa cum meriți cu adevărat. Uneori doar iubirea ta nu e de ajuns, tu nu poți să corectezi oamenii, să duci pe umeri greul relației şi nu porți nici o vină pentru asta.
Găseşte puteri să vezi realitatea, să înțelegi că meriți mai mult, deoarece poți oferi acest mult persoanei pe care o iubeşti. Să ştii că ai făcut tot ce ți-a stat în puteri să salvezi relația voastră. Dar a venit timpul să te salvezi şi pe tine.

Fără categorie

Femeile şi banii

image

Majoritatea bărbaților, pe bloguri, forumuri şi chiar în viața de zi cu zi, sunt convinşi că femeile au nevoie doar de bani, că sunt mercantile. Doar că anume această majoritate, la o întâlnire, nu va aduce femeii un buchet de flori şi nu o vor invita, nu într-un restaurant, dar nici măcar într-o cafenea de mâna a 2-a.
O cunoscută de a mea făcuse cunoştință cu un bărbat şi conveniseră la o întâlnire după serviciu. Fata era îmbrăcată în costum de oficiu (fustă, cămaşă şi sacou), încălțată în pantofi cu toc, iar afară, seara se lăsă destul de frig (cum sunt la noi serile de primăvară sau toamnă). Credeți că el a invitat-o să stea undeva, într-un local, la cald, să servească un ceai? Nu!.. El 4 ore a purtat-o prin stradă, în frig, pe tocuri, pe trotuarele dărâmate. Spre sfârşit fata deja înghețase totalmente, iar picioarele o dureau groaznic. 4 ore îl ascultă cât e el de bărbat de vis, cât de mult are nevoie de relații la nivel înalt şi, culmea, că nu are de gând să aştepte mult până când ea îi va da voie să o ducă în pat.   Despre ce fel de relații vorbiți voi, bărbații, când o simplă dorință a femeii de a sta comod, în linişte, într-o cafenea şi de a bea un ceai de 15-20 lei deja este considerată mercantilism? Şi mulți din voi, venind în vizită la o femeie, ve-ți aduce, în cel mai bun caz,  un vin ieftin sau o ciocolată. Puțini care se vor gândi că ea a stat ore în şir la bucătarie să pregătească masa.
Spuneți, vă rog, ca bărbați, cine şi-ar dori să vadă lângă ei o femeie neîngrijită, cu rădăcinile părului crescute, cu pielea crăpată, cearcăne sub ochi, unghii roase, haine vechi şi ieftine?  Sigur că voi vă doriți femei frumoase, îmbrăcate bine, aranjate, necătând la faptul că mulți din voi nu arată chiar într-atât de bine şi sunt neîngrijiți. Credeți că femeile nu cheltuie nimic pentru a arăta bine?  Ştiți cât efort şi câți bani cheltuie ea pentru a fi frumoasă? Vreodată ați văzut prețurile la produsele cosmetice? Cât costă un rimel de calitate medie? Un fond de ten? Un parfum? Un fard? Un ruj? O bijuterie? Strigați în gura mare că femeile sunt nişte curve care aleargă doar după bani, dar nici unuia nu-i trece prin cap că ele au investit deja în frumusețea lor atât de mult cât nici nu vă puteți închipui. Ştiți cât costă să vopseşti şi să aranjezi părul? Dar manichiura? Pedichiura? Care e prețul acelei creme care face pielea fină? Şamponul care face părul să strălucească? Şi nu spuneți că pentru voi nu contează aspectul fizic- e cea mai mare minciună inventată de voi! Iar acum, cu care ocazie, ea, care a cheltuit atâta timp şi bani pentru a arăta bine, ar trebui să se dăruiască unui bărbat care nu e în stare să o invite măcar la un ceai în oraş? Dar mulți din voi vor fi în stare să-şi hrănească familia? Ca ea, femeia, să poată sta liniştită acasă, în concediu de maternitate, să vă crească copiii şi să nu moară de foame?
Nu, ăsta nu e mercantilism! Asta e un instinct normal- să aprecieze bărbatul după oportunitățile de care acesta e în stare. La urma urmei,  funcțiile de bază pe care un bărbat le are în raport cu femeia lui sunt: să câştige, să apere, să fie puternic.
Ne băgați pe gât relațiile fără obligațiuni, oferindu-ne aşa zisa plăcere? Trezițivă! Voi terminați practic la orice contact sexual, iar femeile nu!  Pentru că unei femei îi este mult mai greu să primească plăcere de la un bărbat pe care nu-l cunoaşte într-atât de bine. Aşa suntem noi, femeile, făcute. Voi toți vă considerați amanți buni şi credeți că noi, femeile ar trebui sa fim fericite că ne-ati ales, necătând la faptul că mulți sunteți murdari, neîngrijiți, incapabili să ne luați apărarea şi, cel mai important, neavând nici cea mai mică ideie cum să curtați.
DAR VOI ASTA MERITAȚI????

russian source

Fără categorie

Gânduri?…

image

Am şters urmele trecutului cu atâta migală, să nu rămână nici o pată, nici un semn, nimic. Ceea ce a fost nu mai există pentru mine. Există numai prezentul de un alb imaculat. Ce să scriu pe acest alb, cum să scriu? Cum să scriu, ce să scriu? Nu pot să scriu. Dacă m-ar învăța cineva să scriu. Aş scrie că cerul e albastru, că au înflorit copacii de lângă fereastră, că îmi place floarea lor albă şi că vreau o rochie tot atât de albă, că vreau să mă prefac în ploaie, să-ți mângâi şuvițele de păr, să-ți sărut obrajii, ochii şi buzele, că e atât de bine afară şi e atât de trist în odaie, că eşti departe sau că nu eşti deloc. De ce taci? Strigă-mă, opreşte-mă, nu vreau să plec…. Nu e neapărat să mă strigi pe nume, strigă-mă cu o lacrimă, strigă-mă cu o floare, strigă-mă cu sângele tău, năvălind în obraji, dar dacă nu te aud, strigă-mă cu numele tău.
Mă simt ca o tablă de şah, cu pătrățelele albe şi negre de pricepere şi nepricepere, confuzie şi haos de emoții. Fac un apel la logică. Vreau să dau o formă gândurilor, îmi scrutez mintea, punând în acord inima şi rațiunea. Cineva a zis că nici un om nu este în mod absolut frumos sau urât, până nu îl cunoşti. Există frumuseți ascunse, dar şi urâțenii la fel de bine ascunse, aparențele sunt înşelătoare. Dar vreau eu oare să te cunosc? Îmi trebuie mie aceasta? Şi vreau eu să mă cunoşti tu pe mine? Nu ştiu… Nu-mi plac eşecurile, nu-mi plac deziluziile şi nu-mi plac atâtea şi atâtea lucruri. Mi-e frică de dezamăgire. Nu vreau să am păreri de rău referitoare la tine. Şi nu vreau să ajung să mă răzbun, jucându-mă cu tine.  Prefer să cred că eşti diferit şi nu vreau să-mi schimb această părere…

Fără categorie

Tăcere..

image

Uneori alegem tăcerea. Şi nu pentru că nu avem ce spune, ci pentru că ne-am dori să spunem prea multe pentru a fi înțeleşi. 
O perioadă de linişte, fără muzică, filme, televizor sau radiou. Doar tu, camera pustie şi o carte a cărei pagini le răsfoieşti iar şi iar de parcă ai vrea să găseşti acele cuvinte, acele fraze care ți-ar da puteri să te ridici şi să mergi din nou. Ai ales tăcerea, pentru că nu vrei să arăți celor din jur că eşti frântă, că defapt te-ai dovedit a fi slabă, că ai încercat să crezi, din simplu motiv că nimănui nu-i pasă. 
Uneori am spune atât de multe… Dar… Tăcere…

Fără categorie

Tu eşti altfel

image

   Îmi place să mă joc cu sufletul bărbaților. Fiecare relație nouă e un joc, ale cărui reguli le impun eu, iar partenerului doar îi dau voie să se bucure de iluzia că el  e păpuşarul acestui spectacol. Scenariul îl pregătesc din timp. Ştiu foarte bine cum va fi prima întâlnire, primul sărut, prima noapte, prima dimineață şi chiar prima şi, totodată ultima despărțire,  însoțită de lacrimi false, scandaluri italiene şi emoții sălbatice. Toate acestea intră în scenariul meu. Prin metode nevăzute îmi impun partenerii să facă anumite lucruri, să adopte acel comportament care îmi convine, iar eu nu fac decât să îmi joc rolul: ba sunt fericită, ba dezamăgită, ba vinovată, ba supărată, ba geloasă şi ei cred cu sfințenie că totul depinde de „noi”.  Nici prin cap nu le trece că sunt acel lup în blană de oaie, deşteaptă, cinică, dură, egoistă şi foarte calculată. Ca un jucător de şah, analizez fiecare mişcare şi urmările ei. E stilul meu de viață, o metodă de a primi adrenalină.
   Să nu cred, să nu mă deprind, să nu-mi leg sufletul de nimeni. E un credo pe care mi l-am impus de atâția ani din simplu motiv că mi-e teamă de iubire. Eu, cea care demult şi-a învins temerile şi primeşte orice încercare a sorții, nu pot să-mi înfrâng  frica de dragoste. Ştiu cum e să iubești şi ştiu cât de dureros îți fărâmă sufletul această iubire, la fel cum un drog îți fărâmă trupul. Cum e să nu-ți ajungă aer să respiri, cum e să cauți chipul drag în mulțime, cum e să treacă viața pe lângă tine, iar tu să nu-ți mai dai seama de e zi sau noapte. Iubirea te face vulnerabilă, dependentă.
   Ăsta e motivul pentru care am renunțat la tine. Eşti diferit şi, spre deosebire de mulți alții, ai reuşit să trezeşti în sufletul meu acele sentimente pe care le credeam moarte. Am înțeles că nu vreau să mă joc cu tine şi am mai înțeles că, în acest caz, nu ştiu cum să acționez. Practic, acest stil al meu de a trăi, acum îmi joacă împotrivă.  Nu mă judeca pentru decizia mea de a pune punct, fără să încerc să dau măcar o şansă acestui început. E mai uşor să smulgi o plantă atunci când deabia se înfiripă, decât atunci când deja a crescut. E mai uşor să tratezi o boală la primele simptome, decât atunci când ajunge în fază progresivă. Eu voi trece peste, voi lupta cu dorința de a-ți auzi vocea caldă, cu lipsa mesajelor de bună dimineața şi noapte bună. Oricum sunt deprinsă cu luptele continue. Defapt, anume asta e ceea ce ştiu să fac cel mai bine: SĂ LUPT. Dar nu vreau să suferi tu.
   TU NU MERIȚI, TU EŞTI ALTFEL.