Fără categorie

Lectura placuta

Pentru ca tot is „mare” poetessa si arunc din cand in cand cate un articol/eseu/prostie (spuneti-i cum vreti ca nu ma supar), am zis azi sa le adun pe cateva mai interesante (dupa parerea mea) intr-o mica cartulie, pe care sa v-o prezint aici. Eseurile (sau eseiele, cum e corect?) date nu reflecta neaparat viata mea. Sunt compuneri, dar cine stie, poate au si o doza de destainuiri. Accept critica, luatul pe sus, dar numai daca e facuta in mod civilizat. Parerile voastre sunt binevenite

 

File

Fără categorie

O parte din mine..

Da, m-am deprins cu singuratatea. Probabil pentru ca e prea multa si probabil pentru ca nu-mi place sa traiesc in iluzii. Nu-mi place sa fiu alaturi de oameni doar pentru a crea iluzia vietii fericite. Pentru ce?  Aceste iluzii defapt te fac sa simti singuratatea sufletului in cel mai dureros mod.  Iar singuratatea stie sa rada tare de cei care se ascund de ea in fals, in iluzii. Oricum, mai devreme sau mai tarziu te intorci in singuratate, dar te intorci zdrobit si dezamagit pana la ultima picatura de sange.

Demult nu vad ceva rau in propria singuratate. Oamenii au tendinta sa exagereze atunci cand merge vorba de relatia dintre doua persoane. Da, asta e ceva important, dar nu e intr-atat de important incat sa te distruga lipsa lor. Totul e mult mai simplu decat pare. Sunt- e bine, nu sunt- vor fi. Iar daca nu vor fi, inseamna ca asa trebuie, sau ca nu ti le doresti chiar asa mult.  Uneori e bine sa te lasi dus de val, agatandu-ne de nimicuri, putem rata lucruri cu adevarat importante.

Cand ajungi in punctul de varf al singuratatii, te impaci cu o singura iluzie: iluzia ca esti pe drumul cel drept. Fac sport, diminetile mele incep cu un pahar de apa calduta, optez pentru o alimentatie sanatoasa.  Pur si simplu nu e exclus faptul ca imi doresc sa traiesc viata asta fiind sanatoasa, cat mai mult posibil, limitandu-ma la oricare motive proprii.  E totusi mai bine sa vii seara acasa, sa iei la cina o salata usoara, proaspata, decat sa stai jumatate de noapte cu burta plina si sa te distrugi cu gandul ca esti un rahat, ca nu ai vointa, ca ai ajuns la limita cea mai de jos a „depresiei”. 

Azi  vin cu o reteta, mai bine zis 2 retete,  de ceva sanatos.  Caci da, ma pasioneaza gatitul sanatos si faptul ca nu trebuie sa stau asupra aragazului in miros de ciorbe grase si ceapa prajita e  ceea ce ador la singuratate.

Prima reteta e laptele de migdale homemade. Pentru prima incercare, am facut o cantitate mica. De ieri am pus in apa cam 35gr de migdale si le-am lasat peste noapte sa se umfle. Dimineata le-am pus in blender, am adaugat cam 100 gr de apa, un sfert de lingurita de miere si am maruntit si amestecat bine. Printr-o basma de bumbac am scurs bine amestecul si am obtinut laptele. S-a primit un lapte consistent si cremos. Daca doriti sa-l obtineti mai rar, pur si simplu adaugati mai multa apa.

Si a doua reteta e cea de pancakes (blinele) fara pic de faina. La resturile de migdale ramase dupa ce am scurs laptele, am adaugat 2 oua si putina miere, am amestecat si le-am prajit pe tigaie. Am adaugat putin ulei, atata cat sa nu  lipeasca tigaia.

Ah da, magictaty e profilul meu de instagram. 😊😊

Fără categorie

Iubeşte pe cineva care te iubeşte

Suntem convinşi că respectarea acestei maxime simple ne-ar scuti de 99,5% din suferințele din dragoste. Personal, la un anumit nivel, am ştiut întotdeauna că ar trebui să iubesc numai bărbații care să mă iubeasca la rândul lor, dar, pe de altă parte, credeam sincer că-i pot face pe bărbații distanți şi intangibili să mă venereze, dacă îmi dădeam silința. Mă uit la prietenele mele şi-mi dau seama că nu sînt singura care a căzut în capcana asta. Un lucru e cert. Nici una din noi nu a reuşit să facă o astfel de relație să funcționeze.         Psihologii afirmă că nevoia de a încerca să închegi un cuplu cu un bărbat care nu este pregătit să-şi asume un angajament poate fi cauzată de orice, de la probleme nerezolvate cu unul dintre părinți, până la o genă care te îndeamnă să fii în continuă căutare de noi provocări. Vestea bună este că nu ai nevoie de ani şi ani de consiliere psihologică pentru a scăpa de această meteahnă. Trebuie doar să-ți faci o nouă idee în legătură cu ceea ce vrei şi cu ceea ce ți se cuvine. Cheia constă în a ajunge să te simți o femeie care merită o relație extraordinară. Totul începe cu respectul de sine.

  Pentru a ajunge să fii mulțumită de tine şi să trăieşti viața din plin, asumă-ți un risc. De exemplu, reia-ți studiile, schimbă-ți slujba sau fă o călătorie peste hotare de una singură. Există o mulțime de lucruri care te pot ajuta să-ți dai seama că viața este minunată, că dispui de un potențial extraordinar şi că te-ai săturat să tragi cu dinții de o relație care nu merită osteneala.

Fără categorie


​”…  Am incuiat usa apartamentului si am pasit spre ascensor, batand cu tocurile de terracota. Nu mai port uniforma albastru-bordeaux, acum e neagra, cu epoleti cu 4 dungi aurii, pantaloni la dunga, cravata albastru inchis. Si nici nu mai ies din garsoniera stramta intr-un culoar murdar al unui camin familial. Am luat acest penthouse de la etajul 14 al unui bloc nou, dat in expluatare cativa ani in urma. Totul e nou, e curat, dar nu-mi place acest apartament. In el sunt atat de multe si totodata e asa de pustiu. Doar patul, baia, chiuveta din bucatarie si frigiderul mai sunt un semn ca aici cineva traieste. In rest, o zona moarta, un gol neatins, inghetat, un gol in care nu vrei sa te intorci.

  Dimineata devreme, strazile sunt pustii, orasul inca doarme, doar picaturile mici de ploaie, frunzele care cad galbene pe caldaram si de ici colo cate o masina ratacita mai fac cate un pic de zgomot. Marele oras in care visele tale se implinesc la altcineva… Si ce? Las sa se implineasca. Demult nu mai visez, eu doar pasesc, conduc masina pe strazi incolo si inapoi, fara sentimentalism. Traiesc aici de ani buni si atunci cand exista o perioada atat de lunga, gandurile despre iubire sau ura nu mai apar in minte, orasul e parte din viata ta. Cu toate ca nici parte nu e, pe asta ar trebui sa o simti, iar orasul doar iti curge prin vene, sau curgi tu, ca parte a fluxului, prin venele lui. Nu il iubesti, nu-l urasti, e un decor zilnic, traiesti in el.

  Si eu traiesc sau cel putin creez iluzia ca traiesc….”

P.S. : e un fragment din ceea ce scriu si ce urmeaza sa ia forma unui roman.

Fără categorie

Femeia puternică

Cât nu ne-ar convinge bărbații că nu suportă femeile puternice, emancipate, independente, în viața reală totul e mult mai diferit. Am în vedere femeile puternice moral, nu fizic. Femeile cu adevărat puternice nu sunt aşa multe, iar caracterizarea asta mai trebuie să o merităm. 

Femeia puternică e femeia încrezută în sine. E independentă şi ştie ce vrea de la viață şi de la bărbați. Ea ştie să ia decizii, să răspundă pentru propriile fapte, să treacă demn peste probleme şi să mearga prin viață cu capul ridicat. De multe ori aceste femei reprezintă slăbiciunea bărbaților. Un fel de trandafir de oțel – o floare frumoasă, aromată, cu „coloană vertebrală” şi nucleu de metal.

Femeia puternică e o soartă nu atât de simplă. Bărbații sunt atraşi de caracterul ei nonconformist şi imposibil de controlat. Aşa o femeie vrei să o domesticeşti si cumva s-o îmblânzeşti. Bărbații prin natura lor sânt vânători şi prețuiesc azartul vânătorii. Le place nu doar să obțină femeile, dar şi să lupte pentru ele. Ceea ce se obține cu greu, se prețuieşte mai mult. În atitudinea femeilor puternice mereu se simte o oarecare provocare şi poate că, ele reprezintă un partener greu, dar cu aşa femei nu te plictiseşti, primind  din nou şi din nou senzații tari.

Orice dependență feminină îndepărteaza un bărbat, iar el începe să primească cedările şi supunerile ca ceva ordinar. O reprezentantă puternică a sexului slab nu poate să se umilească şi să cedeze întru totul în fața lui. Deciziile ei nu sunt dictate de frica de a pierde partenerul. Bărbatii tind să subordoneze şi să conducă femeile puternice, dar asta e imposibil, iar acest lucru şi mai mult îi ațâță. Aşa femei preferă să joace mereu pe prima linie, „по крупному”. 

Femeia puternică se străduie să nu piardă libertatea financiară şi nu acceptă sa depindă de buzunare străine. Ea nu poate fi cumpărată. Chiar dacă partenerul ei ar fi cel mai bogat bărbat din lume, propria demnitate e pe primul loc. Motto-ul ei: STĂPÂNA PROPRIEI VIEȚI. Ea trăieşte după propriile legi şi reguli. Ea e cea care ştie cum şi poate să obțină totul desinestătător. Ea a înțeles că e în stare  să-şi transforme în realitate, de una singură, visele şi dorințele de viață bună. Ea nu depinde de puterea, mofturile si aprobarea bărbatului. Ea dărâmă stereotipurile impuse de societate. Ea poate să răspundă cu aceeaşi monedă. Şi cu toate astea, ea nu uită să rămână o adevărată DOAMNĂ.

Femeia puternică e o personalitate deprinsă să ia de la viață tot ce e mai bun. Anume de asta şi vrea să aibă alături un bărbat bun, demn, puternic. Pentru că alături de el ea îşi permite să fie slabă.

Fără categorie

Happy New Year 2017

Astăzi se mai termină un an, un an care pe cineva l-a făcut fericit, pe cineva invers, cineva nu vrea sa se termine, iar cineva abia aşteaptă. Şi cum nu ar fi acest an pentru voi, vă doresc ca anul următor să fie mai bun. Să fie mai bogat în împliniri, mai înalt în aspirații şi plin de succese cu mari şi frumoase realizări. Să aveți parte de multă căldură în suflet, bucurie în inimă şi multă sănătate.

Dacă sunteți singure, vă doresc să aveți parte de dragoste, dacă sunteți supărate, vă doresc să aveți parte de fericire, dacă sunteți tulburate, vă doresc să aveți parte de linişte, dacă sufletul vă este gol, vă doresc să vă fie umplut cu speranțe.

A mai trecut un an în calendar. Am mai parcurs un drum presărat când cu bucurie,  când cu tristețe,  reuşite sau dezamăgiri. Dar oricum nu ar fi fost acest an, îi mulțumesc că m-a întărit şi mi-a dat putere ca în anul care vine să pot trece cu capul sus peste momente neplăcute, să gândesc doar pozitiv, să am dorința de a munci şi ajunge unde mi-am dorit. Acest an mi-a arătat că pot să iubesc, că am un suflet care mai poate să simtă sentimente frumoase. Şi chiar dacă iubirea a fost una cu gust amar, ea m-a învățat să fiu mai bună, mai indulgentă. Aş vrea să spun iubirii mele că, chiar dacă nu am fost împreună într-un sfârșit,  chiar dacă am suferit într-un fel, îi mulțumesc pentru faptul că a ştiut să rămână bărbat adevărat, că nu mi-a călcat în picioare sufletul şi mi-a respectat sentimentele. Îți mulțumesc,  iubire, şi îți urez să fii fericit, să ai o familie frumoasă, împlinită, un trai plin de bunăstare. Tu meriți.

La Mulți Ani, 2017!!!!

Fără categorie

27.12.2016

    O viata pe autopilot. Trec zile, saptamani, luni, dar trec pe langa tine. Iar tu nu mai esti om, esti un robot  automatizat, care face mereu una si aceeasi, in mod pefect. Esti n robot fara sentimente, fara ganduri. Ai un program bine pus la punct, pe care il urmezi de ani buni, un program care te scoate din casa dimineata devreme si te aduce inapoi seara tarziu, astfel incat sa ajungi acasa, sa faci un dus si sa adormi. Sa nu ai timp sa te gandesti, caci daca gandurile iti vor impanzi mintea, vor iesi la suprafata amintirile, iar ele dor, prea tare, prea sfasietor.  Chiar si cele mai frumoase amintiri iti rup sufletul in cel mai barbar mod.

Am murit demult. Nu, nu am murit in adevaratul sens al cuvantului. Corpul meu e viu, vad, aud, vorbesc, ma misc, doar sufletul meu e mort, fara viata. Sufletul meu nu mai simte, nu mai vede, nu mai aude, nu mai vorbeste… E gol. In tot acest timp am obtinut bani, cariera, casa, masina, relatii de serviciu cu oameni influienti, job de vis… dar am platit scump pentru tot.

Uneori soarta iti aduce nota de plata inainte. Mai intai platesti, apoi primesti pachetul pregatit. Am pierdut tot ce se putea pierde  dintr-o data: iubire, demnitate, fericire, familie, liniste sufleteasca. De parca cineva de acolo, de sus, si-a dorit sa ma arunce  in cea mai adanca prapastie ca mai apoi sa urmareasca dintr-o parte cum voi reusi sa ma catar la suprafata.

          Alarma imi suna devreme.Ma trezesc alene, defapt nici nu m-am trezit, fiinta inca-mi doarme, doar corpul, prin miscari automate, se indreapta mai intai la bucatarie sa porneasca cu o simpla apasare de buton masina de cafea, pe care o pregatesc mereu de cu seara, apoi la baie, sub suvoiul de apa abia caldut. Incetul cu incetul incep sa ma trezesc, iar mirosul cafelei proaspete ma aduce intru totul la realitate. Urmeaza pregatirea pentru serviciu: machiajul, aranjatul parului, unifoma. Au disparut visele roz, nu-mi mai fac planuri frumoase de viitor, nu mai am ganduri. Dimineti automatizate, monotone.
Am incuiat usa apartamentului si am pasit spre ascensor, batand in ritm cadentat, c tocurile pe teracota. Nu mai ies din garsoniera stramta intr-un hol ingust si murdar al unui camin familial. Acum totul e nou, e curat, spatios, plin de lumina. Dar nu-mi place acest apartament cu toate ca designerii mi l-au proiectat si aranjat dupa propriile idei si dorinte. In el sunt atat de multe si totodata e asa pustiu. Doar patul, baia, chiuveta de la bucatarie si frigiderul mai sunt un semn ca aici cineva traieste. In rest, o zona moarta, un gol inghetat, neatins, un gol in care nu vrei sa te intorci.

Dimineata devreme, strazile sunt pustii, orasul inca doame, doar picaturile mici de ploaie, frunzele care cad galbene, de ici colo cate o masina sau un autobus iti mai aduc aminte ca acest oras e defapt viu. Marele oras, in care visele tale se implinesc la altcineva. Si ce? Implineasca-se. Oricum am incetat sa mai visez, nu mai am dorinte, aspiratii. Totul merge de la sine in marele oras al posibilitatilor.Eu doar pasesc, conduc masina pe strazi incolo si-napoi, sunt doar o mica parte a fluxului. Traiesc aici de cativa ani buni. Si atunci cand te afli intr-un loc o perioada destul de lunga, gandurile despre iubirea sau ura pe care ai putea sa o porti acestui loc, nu-ti mai apar in minte. Nu iubesti si nici nu urasti, e o parte din viata ta. Cu toate ca nici parte nu e, pe asta ar trebui sa o simti, iar orasul doar iti curge prin vene, e doar un décor pentru zi de zi, te-ai deprins cu el, traiesti in el…

Si eu traiesc, sau cel putin creez iluzia ca traiesc.

Fără categorie

Bărbaților le place… 

  

 -Bărbaților le plac femeile care se iubesc pe ele însuşi- îmi spunea Josh, un bun prieten- Le respecta pe acele femei care îşi ştiu valoarea. Nu le place când femeile se comportă mereu la fel, când îşi asumă rolul mămicilor grijulii şi încep să le controleze viața, să-şi bage nasul în ceea ce ține de personal.

    Bărbații urăsc întrebările de genul: „Mă iubeşti? Dar de ce nu mă mai iubeşti aşa ca înainte?” Şi mai ales nu le place când femeile îi sufocă cu iubirea lor, când acestea nu mai au grijă de ele însuşi şi degradează atât moral cât şi fizic, iar apoi încep să ceară milă.

    Bărbații nu suportă lacrimile şi depresiile veşnice. Ei iubesc femeile fericite, care se respectă, nuşi creează iluzii şi nici într-un caz nu se îndoiesc de sine însuşi.

    „-Noi bărbații ne dezamăgim mult când cunoaştem personalități încrezute, pline de „lumină”, independente, cu acea sclipire in ochi, iar pe parcursul relației, acestea devin demne de milă, pasive şi dependente.” 

    Niciodată să nu-ți plângi trecutul în fața unui bărbat şi mai ales să nu-i pomeneşti de foşti şi să-l compari cu ei. Să fim serioşi, oare vouă, femeilor v-ar place ca bărbatul pe care l-ați întâlnit să vă înceapă a povesti vrute şi nevrute despre unele sau alte foste, cât de bune sau rele au fost?

   Ca să întâlneşti şi să cucereşti pe acel bărbat bravo, care într-adevăr te merită, trebuie să-ți înfrângi cel mai mare complex: timiditatea. Cu cât vei fi mai încrezută, cu atât sunt mai mari şansele să atragi un bărbat adevărat, încrezut în propriile puteri. 

    Gândeşte-te că iubirea e un joc. Un joc în care şansele de câştig sunt egale cu şansele de eşec. Şi chiar dacă pierzi, nu te da batută. Asta înseamnă că adevărata şansă de a întâlni bărbatul adevărat e încă înainte.

Şi nu în ultimul rând, niciodată să nu-l consideri pe bărbatul care îți place, ca fiind ultima şansă, iar fiecare nouă întâlnire – cea de care depinde soarta ta.

Fii unică, fii tu însăți, nu o copie. Pentru că un bărbat adevărat nu va admite sa piardă ceea ce nu va mai putea găsi niciodată.

Fără categorie

Dragă, putere…

1467094214824

Se spune că femeile Săgetător sunt puternice, încăpățânate, ambițioase, feminine. Păi bine, cu încăpățânarea, ambiția şi feminitatea nu am nici o problemă, dar…
   „Dragă, Putere,

Vreau să-ți aduc la cunoştință că jocul ăsta „Dea v-ați ascunselea” mi-a cam ajuns la gât. M-am săturat să îți tot caut ascunzătoarea şi recunosc- eşti mai expertă ca mine în a te ascunde.

Te rog frumos să-ți treacă supărarea pe mine şi să te faci văzută. Înțeleg şi deja am realizat că fără tine nu fac nimic. Recunosc că am greşit atunci când am ascultat inima idioată şi nu glasul rațiunii, cu care sunteți prietene la cataramă. Da, fără tine m-am ars, am căzut, dar am nevoie de tine să mă ridic, să îmi fii alături.

Fii atât de bună şi apari în vizor. Nu zic, pot încă să continui să te caut singură până te gasesc, că, dragă Doamne, încăpățânarea şi ambiția nu m-au lăsat. Dar în aşa caz, îndată ce aş da de tine, te-aş începe a folosi pentru a face cuiva rău. Doar ştii foarte bine că dacă mă supăr eu, Săgetător fiind, aş putea cu uşurință să mă transform într-o vrăjitoare rea ( oricum nu ai fost lângă mine să mă ajuți să opun rezistență atunci când mi se tăiau aripile cu bisturiu tocit), iar tu, scumpa mea putere, eşti bună şi nu meriți.

Uite, ca să ne împăcăm, ți-am luat şi câteva perechi de Stilettos. Ştiu că îți plac, ştiu că te potriveşti cu ele. Aşa că ieşi, naibii, de acolo de unde stai ascunsă şi bosumflată, apucă-mă de mână, susține-mă şi învață-mă să merg din nou dreaptă, mândră şi cu capul sus pe tocurile astea înnalte.

Cu drag,

Eu…

P.S.: „Promit să nu te mai las…” 

Fără categorie

-Salut.

-Buna.

-Nu m-am asteptat sa raspunzi…

-De ce?

-Credeam ca  inca mai esti suparata pe mine. Sa inteleg ca nu ma mai urasti?

-Sa te urasc? Nu, nu te urasc. Si nici nu te-am urat vre-o data.

-Chiar? Imi pare foarte bine sa aud  asta. Ma face fericit faptul ca aud ca nu ma mai urasti.

-Pentru ce sa te urasc?  Meriti? 

-Nu stiu. Cred ca da. Dupa toate cuvintele urate pe care ti le-am spus, cred ca merit sa fiu urat.

-Nu meriti.

-Intr-adevar? Ma bucur foarte mult sa aud asta de la tine.

-Tu nu ai meritat sa te iubesc. Nu ai meritat sa iti dau sufletul meu. Nu ai meritat dragostea pe care ti-am purtat-o. Ura mea, nu o meriti nici atat.

-???

-Iubirea trece, daca nu e alimentata, ea se stinge, la fel cum o floare, se usuca daca nu ii torni apa la radacini. Ura, insa, e un sentiment vesnic. Atunci cand urasti pe cineva, o faci pentru o viata. Ura e mai puternica decat iubirea. 

-Atunci tu inca ma mai iubesti?

-Nu.

-Nu ma iubesti, nu ma urasti. Atunci ce mai simti pentru mine? Ce merit eu?

-Dezamagire, dezgust, indiferenta, joc. Alege. 

-Adica? Cum sa aleg? 

-Alege cum vrei sa ma comport. Vrei sa fiu dezamagita de tine?

-As merita poate, dar nu vreau asta. Eu vreau sa imi repar greseala care te-a facut sa te dezamagesti in persoana mea.

-Dezgust?

-Nuuuu. In nici un caz. Nu sunt un boschetar.

-Boschetarii nu imi provoaca dezgust.

-Nu vreau sa fii indiferenta. Nu vreau sa dispari. Nu vreau sa stiu ca nu mai am nici o sansa. 

-Joc…

-Ce inseamna joc? Da, vreau sa facem joc. Sa ne jucam unul cu altul. In fiecare seara. Jocuri erotice…

-Tu ai ales… Daca e joc, atunci joc sa fie… Esti gata sa fii marioneta?  

-O, daaaa… joaca-te cu mine, papusa!!!

-O sa ma joc. Si jocul nu e deloc erotic…